Ursul (2011)

Distributie buna, insa doar atat..per totul filmul e mediocru.

O comedie mediocra. Actori foarte buni, dar degeaba. Ceva lipseste. E ca un gratar fara sare si piper ...

Un film slab la toate capitolele.Este si lungita actiunea filmului cu multe faze prostesti si dialoguri penibile.Slab.

un simulacru de film,al unui simulacru de om...nu stiu cum accepta actorii sa joace in astfel de timpenii...cum ii pacaleste,frate,inchipuitu' asta{chisu}?

Film bun romanesc si il recomand. Mi-a placut si muzica si tema filmului

Filmul e destul de acceptabil facind aluzie si la Romania caci cam totul se vinde ....chiar si ursul din padure!!

Mi-ar fi plăcut și mie dacă l-aș fi văzut în anii '90.

mai mult mi-au placut actorii decat scenariul in care pe alocuri actiunea a fost impinsa la limita. replici amuzante, bine intrepretate.

un film romanesc tipic , o comedie nu departe de ceea ce vazusem in trecut , cu un umor aparent sec , insa putand fi gustat de spectator daca acesta are un nivel ridicat . actorii uimitori , majoritatea din teatru , lucru care se simte din plin in acest film , intrucat prestatiile sunt de exceptie ! pacat insa ca povestea nu este mai tensionata , iar ritmul mai alert , ca sa nu il lase pe cel care il urmareste sa rasufle ! fantastice si peisajele , in care se aminteste de atatea ori de peisajele uimitoare din Buzau , pitorestile zone montane , extrem de bogate . oricum , este printre putinele comedii romanesti din ultimul timp , astfel ca trebuie sa ne multumim cu el . de urmarit doar din curiozitate .

Foarte buna distributia! Ionica din Liceeni sau Magda Catone...ce sa mai? Te uiti la film ca sa vezi insiruirea de actori.
Ca sa nu mai zic de subiect!
Si protapul electric, a fost mai haios la stoarcere.
Nu prea mi-a placut finalul, cu focurile de arma ce se aud! Dar...omul a vanat mai intai asa ca trecem peste!
A si sa nu uit replica lui "Maradona": "Care mi-ati sutit, ma, neamtul?"

Unul din putinele filme pe parcursul caruia nu ti se dezlipeste zambetul de pe buze, un film antrenant si cu mult umor negru. Felicitari domnului Chisu pentru scenariu.

Din nefericire scenariul lui Chisu e modest, in primul rand pentru ca nu stie sa ridice miza deloc. Povestea nu se umfla nicaieri, nebunia nu izbucneste niciunde, totul e tinut la foc mic. Asteptam cu interes momentul in care toti eroii filmului vor alerga unii dupa altii. Din pacate nu s-a intamplat. Habar n-am de ce, dar Ursul are o premiza mult mai generoasa decat ce reuseste sa livreze. In al doilea rand scenaristul “uita” sa inchida cateva fire narative pe care tot el le-a introdus starnind spectatorul. Tiganii ursari sunt cel mai la indemana exemplu. Nu intelegi care a fost rolul lor in poveste. Si ca interpretare majoritatea actorilor, indiferent cat imi sunt de dragi, par pusi pe pilot automat. Poate mai putin Cosmin Selesi care reuseste sa fie un pic altfel. Rezultatul final e un produs cuminte, cu imagine si sunet brici (slava Domnului, ca stim bine cum se aud&vad filmele noastre), moderat amuzant - culmea e ca niste personaje secundare precum Inventatorul starnesc cel mai tare publicul, cu o farama de emotie, dar inca atat de departe de un film pe care sa-l recomanzi calduros.

Ar fi trebuit sa ma iau dupa comentariile negative si sa nu-mi pierd timpul degeaba, finalul mi-a stricat tot cheful...

Chisu mai are de invatat. Se crede prea bun, insa nu a depasit stadiul de amator. S-a gandit sa faca o comedie simpla. Nu am zambit deloc. In plus, parca ma uitam la In puii mei combinat cu La Bloc si o reclama la detergent.
Despre regie... E bine de stiut ca pentru o masina de transport marfa, sunai la 054. Si daca veni vorba de detalii... la minutul 40:23 in geamul de la benzinarie (Peco) se reflecta imaginea unui Mercedes Spinter, la min 40:34 o Dacia Papuc China, la min 40:36 se observa trei masini straine, la min 40:45 un tir si un Spinter de marfa, alte masini, cred ca si un Logan.
Categoria filmelor cu buget mic destinate unui segment de public nu foarte pretentios. Insa filme ca acesta nu o sa aduca public in sala de cinema. Nu te convinge cu nimic sa vrei sa il revezi sau sa iti ramana in memorie pentru multa vreme.
Sunt determinat si perseverent in determinarea de a urmari filme romanesti. Speranta este sa vad si productia moderna despre care sa le pot povesti copiilor mei.

O comedie usurica , fara pretentii , usor de vizionat

Sa nu va zic unde sa mergeti cu comentariile voastre idioate. Fiecare cu parerea lui nu? Pai atunci eu incep cu parerea mea despre comentariile voastre total pe langa. Ce drama? Ce film slab? E un film genial, cu mult umor si realizat foarte bine.

In urma cu niste ani,in orasul-resedinta de judet existau trei cinematografe iar salile erau mai mereu pline. Nu-i vorba, nu venisera inca evenimentele din 1989 si mersul la cinema nu prea avea concurenta in acele timpuri terne. Anii au trecut si cinematografele s-au inchis unul dupa altul. Ultimul film vazut in orasul natal in sala de cinema, inainte ca resedinta de judet sa ramana fara cinematograf in bezna tranzitiei romanesti spre neant, s-a numit "Patimile lui Hristos". In toamna trecuta sa vezi minune: orasul s-a pricopsit cu un cinematograf tip-mall cu doua sali moderne in care se pot viziona inclusiv filme 3 D!!! Aseara am calcat pe urmele copilariei si am ajuns la cinematograf, la "Sala Albastra", pentru a putea viziona intaiul film romanesc care a ajuns si in noul lacas de cultura. Am fost doar patru spectatori intr-o sala care ofera conditii bune de vizionare si n-am fost dezamagit de faptul ca am cheltuit bani si timp sa vizionez al doilea film in regia lui Dan Chisu."Ursul" e prezentat ca fiind o comedie dar nu este intrutotul asa. Ceea ce se vede spre ecran este o tara in disolutie,o societate care se zbate inutil sa-si gaseasca drumul catre normalitate. Cand am iesit din sala mi-am dat seama ca,in ciuda faptului ca au trecut mai bine de doua decenii de cand s-a varsat sange nevinovat pentru libertate,poporul tarii in care m-am nascut se afla in bezna... Chiar daca exista unele deficiente de scenariu,chiar daca regizorul se misca mai putin confortabil cu camera de filmat decat a facut-o la "Websitestory", mi-a facut placere sa revad multi actori romani valorosi cu prestatii consistente: Mihai Constantin,Claudiu Bleont,Magda Catone,Gabriel Spahiu si,din pacate intr-un rol mai degraba decorativ,Andreea Gramosteanu. Principala sursa de umor a fost insa, cum era de asteptat,Radu Gabriel, unul dintre rarii actori ai momentului care parca au fost nascuti pentru roluri comice. In concluzie am vazut un film bun pe care il recomand iubitorilor filmului romanesc de calitate.

"Ursul" se achită onorabil
Între antrenant şi trenant

Împrejurările au făcut ca, imediat după curajosul dar foarte inegalul "WebSiteStory", să văd mai ponderatul (şi, ca atare, echilibratul... reuşitul... remarcabilul) "Şi caii sunt verzi pe pereţi" - în copie de lucru, deocamdată. Iar acum, în urma acestor jaloane ale lansării lui Dan Chişu pe ruta regiei de film, i-a venit rândul şi segmentului median - atât cronologic, cât şi valoric: "Ursul", un film care confirmă ferm coerenţa evoluţiei autorului, mult mai bun decât "WebSiteStory", mult mai slab decât "Şi caii sunt verzi pe pereţi", şi situat net la mijlocul liniei dreapte dintre ele.
Pe de altă parte, sunt inevitabilele raportările, în sens atât bun cât şi rău, la alte două filme româneşti mai mult sau mai puţin similare din ultimii ani: "Nunta mută" (Horaţiu Mălăele, 2008) şi "Caravana cinematografică" (Titus Muntean, 2009), ambele construite similar ca subiect, concept, ambianţă şi viziune cinematografică. Din această perspectivă, devine foarte interesantă concluzia că anul 1990 (şi, dacă stăm să ne gândim bine, întregul deceniu care i-a urmat, cu fluiditatea sa politică şi instabilitatea psihosocială marcată), seamănă enorm cu "obsedantul deceniu" mai tânăr cu patruzeci de ani: în anii '50, se consolida în România regimul de ocupaţie comunistă; după patru decenii, se desfăşura procesul de instaurare a mafiocraţiei postcomuniste, sub a cărei funestă ocupaţie ne aflăm şi azi. Farmacopeea ambelor perioade frapează prin similitudini: demagogie, democratură, agitaţie buimacă, sloganuri gongorice şi, pe dedesubtul tuturor, asasinarea insidioasă a valorilor (fie tradiţiile de nuntă sau cutumele vieţii rurale, fie un animal nevinovat - ba mai mult, talentat în arena circului). Şi pentru că am ajuns la cuvântul "circ", e limpede că-l regăsim sub o formă sau alta în toate trei: aerul de saltimbanci al personajelor lui Mălăele, caracterul de bâlci al proiecţiei lui Muntean şi, evident, circul propriu-zis de la Chişu, ca reformulare a eternei sintagme "lumea ca un circ".
De astă dată, spre deosebire de "WebSiteStory", Dan Chişu porneşte de la un scenariu gândit atent şi ambiţios, în care se regăsesc atât calităţile, cât şi neîmplinirile pe care le decelasem cu prilejul analizei respective. Spuneam acolo că omul dospeşte de talent nativ pe care are nevoie să şi-l cultive conform rigorilor profesionale (rezultat pe care l-am constatat în "Şi caii sunt verzi pe pereţi"); acesta este primul punct de vedere din care "Ursul" reprezintă, cum spuneam, un palier intermediar: povestea sa vădeşte, din start, imaginaţie, bogăţie şi inventivitate, dar toate fuzionează într-un fir epic liniar - trăsătură cu atât mai evidentă, în relaţie cu toată încrengătura de sub-ploturi ramificate. Practic, avem un singur nod dramatic solid - primul punct al intrigii, când se descoperă lipsa ursului, şi circarii pornesc pe urmele lui. Până acolo, lucrurile merg bine - premisele sunt formulate clar, vectorii dramatici se aliniază frumos la start, tensiunea se acumulează ca la carte... pentru ca, o dată cu furtul, să intrăm pe panta dezamăgirilor. În primul rând, acest plot-point-1 e nepermis de expediat - personajele reacţionează precipitat, cu o promptitudine de-a dreptul isterică, sumbinând atât credibilitatea episodului, cât şi, la un nivel mai profund, buna fundamentare a acţiunii declanşate din acel moment. În continuare, conexiunile dramaturgice îşi pierd cauzalitatea, trecând sub semnul consecuţiei - ceea ce face ca povestea, deşi vioaie şi cuceritoare pentru început, să devină curând, din antrenantă, doar trenantă. Se observă cel mai evident acest lucru în zona obligatoriului plot-point-2, unde Dan Chişu nu reuşeşte să coaguleze convingător tocmai convergenţa pe care şi-o pregătise cu atâta migală de-a lungul întregului film: fugarii, urmăritorii si vânătorul, plus alte câteva personaje colaterale, în jurul nunţii ţigăneşti. Culmea, regia se străduieşte să speculeze la maximum efectul, prin compoziţii de cadru savante, perspective în profunzime şi diverse incidenţe hazlii - dar ceea ce lipseşte este acea obligatorie întorsătură neaşteptată, care propulsează întotdeauna acţiunea în actul final, al rezolvărilor (pozitive sau negative); în locul ei, confluenţa are loc ca o consecinţă firească şi previzibilă.
Oarecum similar, deşi ceva mai bine, stau lucrurile în cazul deznodământului ("încercarea grea", vorba lui Propp): secvenţa cu ursul pe motocicletă. Aici, într-adevăr, surpriza funcţionează, ba chiar se obţine şi o incontestabilă emoţie. Se repetă, însă, pripeala de tip "expediere" din plot-point-1 (secvenţa e construită, dar nu şi îndeajuns de elaborată), atât în amorsarea twist-ului, cât şi în finalizarea lui - multe îmbrăţişări şi pupături scoase din burtă: fiind evident nepregătite (tocmai în spontaneitatea lor neprevăzută constând tot hazul!), se impunea să fie speculate într-o cheie comică mai explicită. De asemenea, e de mirare că "motocicleta cehoviană" nu apare, într-o formă sau alta, şi pe undeva prin actul întâi (ar fi fost pe cât de util, pe atât de firesc şi comod). Şi, în acelaşi spirit, şi mişcarea secundă a finalului (apropo, nu pot să nu remarc evenimentul, rar în scenaristica românească, al capacităţii de a construi un deznodământ în doi timpi - cum scrie la carte, şi prea puţini de-ai noştri binevoiesc s-o facă) e doar pe jumătate rezolvată (se întâmplă pur şi simplu - când, din nou, ar fi fost necesară o prefigurare mai consistentă a finalului, evitând totodată telefonarea acestuia).
Dincolo de aceste suişuri şi coborâşuri senaristice, regia lui Dan Chişu optează aici pentru un cu totul alt registru decât în filmul anterior. Faţă de stilul iconoclast şi experimentalist din "WebSiteStory", când haotic, când şocant de original, de data asta autorul îşi narează povestea într-o cheie vizuală mult mai organizat şi mai sobră (contrastând subtil dar armonios cu pitorescul circăresc al acţiunii), distinsă prin claritatea simplă şi eficace a stilului numit de Isaac Asimov "geam" (de exemplu, în comparaţie cu stilul "vitraliu" al lui Horaţiu Mălăele, în "Nunta mută"). Înscriindu-se pe această linie, Dan Chişu înregistrează o nouă confirmare pe calea evoluţiei sale profesionale - aceea a stăpânirii cu mână sigură a mijloacelor de expresie la nivel elementar (din nou, calitate pe cât de obligatorie, pe atât de disipată la mulţi dintre cei ce-şi arogă titulatura de "regizor" în ultimii zece-douăzeci de ani - în general, din generaţiile mai vechi, dar nu numai). Are fluenţă, ritm, expresivitate vizuală. Ceea ce încă-i mai lipseşte, deocamdată, este în primul rând facultatea unei bune definitivări a secvenţelor - toate calităţile sale rămân adesea, în mare parte, disjuncte, mai ales în secvenţele colective şi complexe; actorii, bunăoară, deşi foarte buni şi bine îndrumaţi în planul interior al personajelor, interacţionează uneori fragmentar, parcă pe linii paralele; montajul ratează în câteva rânduri şansa unor construcţii dinamice de cea mai bună calitate, situaţii în care şi mixajul dialogurilor de plan secund prezintă unele incertitudini (şi ţinând seama de înaltul profesionalism al Nitei Chivulescu, ca şi de experienţa deloc neglijabilă a lui Christinel Şirli, se poate deduce că oamenii pur şi simplu n-au putut face mai mult cu materialul existent). Filmul recuperează, din fericire, cu ajutorul imaginii lui Vivi Drăgan Vasile (printre altele, altul dintre punctele comune cu "Nunta mută" şi "Caravana cinematografică" - nu doar nominal, ci şi la nivel de concepţie plastică) şi, mai ales, datorită muzicii lui Goran Bregovic - nu în cea mai extraordinară pasă de inspiraţie, dar oricum adecvat, deşi fără a reuşi să evite riscul unor inevitabile şi dezavantajoase rapeluri la Kusturica. De asemenea, numai vorbe de laudă pentru costumele pe cât de pestriţe, pe atât de organic armonizate, ale Mariei Miu, şi mai ales decorurile lui Dan Toader, nu numai creative, ci şi meticulos lucrate la nivel de detaliu al reconstituirii istorice (de la maşini şi numerele lor, până la afişele electorale cu Emanatul şi inevitabilele grafittiuri antiiliesciene rămase pe varii pereţi şi vitrine).
Despre actori n-ar fi de spus decât lucruri fireşti: am reţinut în primul rând plăcut-surprinzătoarea încărcătură sentimentală a lui Mihai Constantin, în rolul dresorului, şi dezinvoltura extrem de colorată cu care Şerban Pavlu îl compune pe directorul circului; m-am bucurat să-l văd pe Claudiu Bleontz revenind la buna măsură a lucrurilor pe care şi-o consacrase cu ani în urmă, şi pe Nicodim Ungureanu încă proaspăt, deşi îl distribuie băieţii până la suprasaturaţie - şi musai mereu pe acelaşi calapod; oricum, la Chişu-i reuşeşte ceea ce la Daneliuc iese respingător (inclusiv în plan artistic). Gariel Spahiu e impecabil ca de obicei în rolul (deloc clişeatic!) al clownului trist, iar Cosmin Seleşi face un contabil amuzant şi interesant. Magda Catone e Magda Catone şi e bine că-i Magda Catone. Şerban Celea e OK fără cine ştie ce strălucire, în schimb Axel Moustache dovedeşte că s-a mai maturizat şi stilizat (culmea, în rolul unui personaj cabotin prin excelenţă, cu improbabilul nume de "Tarantino" - în 1990...???).
Ca un corolar, reţin remarca unui prieten care-mi spunea recent că-l sfătuise pe Dan Chişu să încetinească puţin ritmul producţiilor, pentru a acorda un timp de decantare lecţiilor practice (şi nu numai) asimilate cu ocazia realizării fiecărui film. La acelaşi lucru mă gândeam şi eu, şi-mi recunosc unda de scepticism suscitat de lacunele din "WebSiteStory". Cum, însă, saltul realizat de-atunci şi până acum nu s-a pierdut în gol, şi mai ales având în vedere că "Şi caii sunt verzi pe pereţi" e cu atât mai reuşit, nu pot decât să constat că "Ursul" se achită măcar onorabil de rolul său - cu sau fără motocicletă.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25 mai, 2011
Bucureşti, România

Spre deosebire de gunoiul de Websitestory,Ursul nu e un film prost,ci slabut.
O usoara evolutie pentru Dan Chisu.

Actiunea este in anii 1990, ok!
Parerea mea este ca nu trebuie sa iesim cu filmul asta "la export" ca si asa parerea "celorlati" este "strimba" despre poporul nostru !
Daca vad si filmul asta , aparut acum in 2011, chiar noi le dam apa la moara ....ce conteaza pentru ei ca este 1990 sau 2011!
Noi , la noi acasa, cunoscand realitatile , macar intelegem ce a vrut regizorul ...
Dar e mai degraba "rasu-plansu" ......e o "drama" , nu e comedie, care spune lucruri grave, profunde despre mentalitatea noastra....nu a tuturor , dar a multora care traiesc pe aceste "plaiuri mioritice"!

Am mers, l-am vazut si parerea mi-am facut!
"No comment" !
Finalul "iti cam taie cheful", indiferent cum ti-l imaginezi , pentru comedia anului. Si am ajuns direct la final..

Eu dau o sansa fiecarui film romanesc pe care il pot vedea la multiplex. Ba chiar si in cinematografe comuniste nerenovate mai merg pentru ele. Si rar ma simt dezamagit pentru ca sunt mai tolerant cu ale noastre decat cu oricare altele. Anul asta am iesit rezonabil de satisfacut de la Periferic, de la La bani, la cap, la oase, chiar si de la Nasa. Nu ma asteptam, dar Ursul m-a dezamagit total. Singurul la care nu am simtit nimic, nici amuzament, nici interes, nimic. Maxim un gust amar la final lasat de o invalmaseala confuza de personaje si etnii, care nu aduce nimic cinematografiei romanesti.

ps : am hotarat ca de azi totusi sa nu mai dau nicio sansa unui film romanesc in care vad o anume minoritate rasiala mult prea mediatizata, in trailer

Destul de amuzant pe alocuri. Dialogurile sunt putin stupide dar per total am plecat din sala amuzat.

Tocmai azi am fost si eu la "Ursul", anuntat ca fiind cea mai tare comedie de anul acesta. Rezultatul: cea mai prosta comedie romaneasca pe care am vazut-o. Filmul este foarte foarte slab din toate punctele de vedere: regie, scenariu, joc actoricesc, coloana sonora; desi initial ma bucurasem cand am aflat cine compune muzica. Dar daca stam sa ne gandim ca mai nou Goran Bregovic a ajuns sa colaboreze cu Florin Salam....nu mai e nevoie de nici un comentariu. Pe scurt nu va recomand filmul.

Poate imi explica si mie cineva finalul. Ursul...?

Incercati sa evitati acest film ! Am fost la Premiera si nu mi-a venit sa cred cat de slab poate sa fie acest film. Nu am mai vazut un film atat de slab de foarta multa vreme. Nu crdeam ca se mai pot realiza astfel de filme. Interpretarea actorilor foarte slaba,actori care oricum au fost alesi neinspirat. Replicilie oribile.Muzica groaznica. Nu pot sa inteleg de ce si pentru cine,cineva poate sa produca un astfel de film. Nu dati bani si nu va pierdeti vremea la acest film. Sa nu spuneti ca nu ati fost avertizati. :) Dau nota 2 acestui film si nu 1 numai pentru simplul fapt ca sustin filmele romanesti , dar asa ceva.....nu vreau sa mai vad niciodata !

foarte frumos filmul....relaxant si perfect pentru un weekend.

Pare un film bun! Astept sa il vad, as vrea sa ma impresioneze, sa stiu macar ca Romania are un film bun!

E un fil bun ,real din zilele de azi cu probleme reale. cu sentimente nocive

o distrubutie foarte buna si filmul este placut.:)