Părerea criticului
Dan Chişu plimbă din 6 mai Ursul prin cinematografele româneşti, cu surle şi trâmbiţe, promiţând spectatorilor comedia anului. Le creează aşteptări foarte mari, ceea ce nu e pe de-a-ntregul în avantajul lui.
România anilor '90. Noul director al Circului de Stat (jucat de Şerban Pavlu) încearcă să rezolve problemele financiare ale instituţiei prin vânzarea singurului urs – bătrân şi pe moarte - unui vânător german. Artiştii circului se împotrivesc şi îl urmăresc pe director, care fură ursul, până în locul unde urmează să aibă loc tranzacţia. Urmărirea decurge liniar, fără twist-uri, din fericire într-o defilare comică, dar cu multe locuri comune (ca să nu spun clişee), gen nunta ţigănească întâlnită în drum, şi un deznodământ care face din film doar un road movie formal, pentru că la final niciun personaj nu se schimbă radical. Finalul are, totuşi, o surpriză, fiindcă tocmai un personaj pe care-l credeai de umplutură pune în pericol viaţa bietului urs (căruia toţi îi spun Moşu'şi Ursu', deşi e ursoaică).
Dan Chişu pune în film toate ingredientele necesare creării atmosferei anilor '90 - se întrerupe curentul, sărăcia e cruntă (nu se dau salariile), apare laitmotivul străinului "cu bani", pe care românii "deştepţi", dar sărăci lipiţi vor să-l stoarcă, "ajutoarele" umanitare (imediat dupa '90 veneau ajutoare, de care se "lipeau" diverşi), citatele ceauşiste puse ca etichetă (discursul directorului de circ e răsplătit cu un "Partidul, Ceauşescu, România" de către magicianul circului, Marcelino, jucat de Claudiu Bleonţ), "maşinile străine" - aduse din occident, cumpărate second hand cu mărci (printre alţii de personajul lui Gabriel Spahiu, în film clovnul Ciacanica, scăparea - la nervi - a apelativului "tovarăşa" (de către Stoian, adjunctul de la circ, jucat de Cosmin Seleşi), citatele politice ale vremii ("jos Ceauşescu" pe pereţi, dar şi "m**e Iliescu"). Chişu condimentează universul astfel creat cu gaguri, multe dintre ele fumate, cu personaje colorate, mizează mult pe muzică, dar aceasta te apropie de lumea lui Kusturica (doar e semnată de Goren Bregovic), şi pune personaj principal un urs, de care ţi-e mai mare dragul, mai ales că merge pe motocicletă. Replicile scrise de Chişu, însă, sigur au dat mai bine pe hârtie decât dau auzite din gura personajelor. Şi motorul prin care se declanşează căutarea ursului scârţâie, în sensul că toţi din circ preferă să rămână fără salarii decât să vândă pe 50.000 de mărci ursul.
Mihai Constantin, în costum de Elvis, este dresorul ursului, care se tot tachinează cu Cecilia (Magda Catone), asistenta magicianului, pentru că din tinereţe şi până acum ea a tot oscilat între el şi Marcelino. Mihai Constantin are cel mai emoţionant şi emoţionat pasaj la final, când lăcrimăm alături de el, Bleonţ este exact atât de teatral pe cât i-o cere personajul său, Marcelino, iar Magda Catone e perfect distribuită în rol de artistă, dar nu are pasaje în care excelează. Nicodim Ungureanu, pe post de şofer de taxi Getaxa, compune un personaj cu aparenţă tântă, dar gata să-şi usuce clienţii de ultimul bănuţ, Seleşi - de asemenea - are momente foarte bune.
Cu totul, filmul te va amuza, e un iureş de culoare, personaje, costume, gaguri care te vor urni din loc, pe urmele ursului de circ.
România anilor '90. Noul director al Circului de Stat (jucat de Şerban Pavlu) încearcă să rezolve problemele financiare ale instituţiei prin vânzarea singurului urs – bătrân şi pe moarte - unui vânător german. Artiştii circului se împotrivesc şi îl urmăresc pe director, care fură ursul, până în locul unde urmează să aibă loc tranzacţia. Urmărirea decurge liniar, fără twist-uri, din fericire într-o defilare comică, dar cu multe locuri comune (ca să nu spun clişee), gen nunta ţigănească întâlnită în drum, şi un deznodământ care face din film doar un road movie formal, pentru că la final niciun personaj nu se schimbă radical. Finalul are, totuşi, o surpriză, fiindcă tocmai un personaj pe care-l credeai de umplutură pune în pericol viaţa bietului urs (căruia toţi îi spun Moşu'şi Ursu', deşi e ursoaică).
Dan Chişu pune în film toate ingredientele necesare creării atmosferei anilor '90 - se întrerupe curentul, sărăcia e cruntă (nu se dau salariile), apare laitmotivul străinului "cu bani", pe care românii "deştepţi", dar sărăci lipiţi vor să-l stoarcă, "ajutoarele" umanitare (imediat dupa '90 veneau ajutoare, de care se "lipeau" diverşi), citatele ceauşiste puse ca etichetă (discursul directorului de circ e răsplătit cu un "Partidul, Ceauşescu, România" de către magicianul circului, Marcelino, jucat de Claudiu Bleonţ), "maşinile străine" - aduse din occident, cumpărate second hand cu mărci (printre alţii de personajul lui Gabriel Spahiu, în film clovnul Ciacanica, scăparea - la nervi - a apelativului "tovarăşa" (de către Stoian, adjunctul de la circ, jucat de Cosmin Seleşi), citatele politice ale vremii ("jos Ceauşescu" pe pereţi, dar şi "m**e Iliescu"). Chişu condimentează universul astfel creat cu gaguri, multe dintre ele fumate, cu personaje colorate, mizează mult pe muzică, dar aceasta te apropie de lumea lui Kusturica (doar e semnată de Goren Bregovic), şi pune personaj principal un urs, de care ţi-e mai mare dragul, mai ales că merge pe motocicletă. Replicile scrise de Chişu, însă, sigur au dat mai bine pe hârtie decât dau auzite din gura personajelor. Şi motorul prin care se declanşează căutarea ursului scârţâie, în sensul că toţi din circ preferă să rămână fără salarii decât să vândă pe 50.000 de mărci ursul.
Mihai Constantin, în costum de Elvis, este dresorul ursului, care se tot tachinează cu Cecilia (Magda Catone), asistenta magicianului, pentru că din tinereţe şi până acum ea a tot oscilat între el şi Marcelino. Mihai Constantin are cel mai emoţionant şi emoţionat pasaj la final, când lăcrimăm alături de el, Bleonţ este exact atât de teatral pe cât i-o cere personajul său, Marcelino, iar Magda Catone e perfect distribuită în rol de artistă, dar nu are pasaje în care excelează. Nicodim Ungureanu, pe post de şofer de taxi Getaxa, compune un personaj cu aparenţă tântă, dar gata să-şi usuce clienţii de ultimul bănuţ, Seleşi - de asemenea - are momente foarte bune.
Cu totul, filmul te va amuza, e un iureş de culoare, personaje, costume, gaguri care te vor urni din loc, pe urmele ursului de circ.
