Daca e sa cautam izvorul literar din care s-a plasmuit aceasta productie, gasim numeroase materiale si informatii in editia de lux, bluray ce apare sub egida Criterion Collection sau in review-urile foarte bine documentate publicate sub acelasi simbol atat de ravnit de catre orice cinefil. Nu are rost sa repet si eu ceea ce am citit si aflat din toate aceste surse pentru ca nu as aduce nici o contributie sau noutate la punctele de vedere deja exprimate. Tot in acele surse o sa se gaseasca si paralele intre cele doua abordari cinematografice clasice ale temei vampiriene, cele mai importante ale vremii, prima fiind Nosferatu, eine Symphonie des Grauens (1922) al lui Murnau, iar a doua, pelicula lansata aproape concomitent cu cea a lui Dreyer, Dracula (1931), regia Tod Browning, avandu-l in rolul principal pe Bela Lugosi. O singura nedumerire am: de ce oare nu se pomeneste nimic de versiunea lui George Melford, film lansat tot in 1931, Dracula, ca o varianta spaniola alternativa la cel al lui Browning. Un film cel putin la fel de bun ca si faimosul sau frate geaman insa nu prea mentionat in culegerile ce aduna in cuprinsul lor filmele de inceput ale genului horror. Dar daca pretinzi ca faci o analiza seriosa a contextului in care apare productia francezo-daneza, e obligatoriu sa-l mentionezi si pe acela, cred eu.
Un lucru e cret. Fantezia macabrului transpusa in imagini stranii de un straveziu fantomatic nu se ridica la nivelul celor 2-3 productii amintite. Cel putin nu din punct de vedere cinefilic. Un cineast avizat, poate ca va gasi in aceasta adaptare libera, abordari tehnice sau scenaristice pe care sa le impartaseasca sau rezultate finale sub forma de imagini pe care sa le priveasca aspirational. Insa spectatorul comun, iubitorul de film, nu isi va adauga niciodata aceasta pelicula in lista favoritelor.
Pornind de la sintagma incetatenita in mentalitatea unei societati preponderent subordonata religios: "condamnat in lumea umbrelor", referire la toti cei ce si-au pierdut pentru eternitate accesul in paradisul ceresc, Drayer transpune literalmente in imagini aceste vorbe. Umbre ce nu mai au nevoie de jumatatea lor materiala isi fac de cap pe ecran, danseaza sau uneltesc impotriva celor vi. Ba chiar omoara daca cineva incearca sa le zadarniceasca planurile. E momentul in care realizam ca suntem intr-o lume "a lor" iar noi nu ne mai apartinem si nu mai controlam ceea ce ni se intampla. Ideea de a dinamiza aceste spectre intunecate prin proiectarea unor raze de lumina e hipnotica. Vrei-nu vrei, te cufunzi in visare si viata iti este pusa in pericol. Bogatia decorurilor contribuie si ea la sustinerea halucinatie emitand stimuli inselatori cum ca totul ar putea fi real, desi detaliile pe care le expune aceasta ecranizare sunt atipice expresionismului german, aducand mai mult spre un baroc tarziu decat spre curentul emotiilor transfigurate. Ca o comparatie, cat de diferita devine simplitatea lui Ordet, filmul aceluiasi regizor, realizat 20 de ani mai tarziu, fata de ceea ce se gaseste aici. Tot proiectul din Vampyr devine astfel privit o rasturnare a valorilor din Ordet. (ma raportez la filmul din 1955 si nu cum ar fi cronologic normal, pentru ca il consider pe acela capodopera suprema, realizarea de apogeu a unei cariere uriase)
Subiectul sau adaptarea nonconformista trebuie si ele apreciate. Vampirul nu mai e clasicul bautor de sange ce astfel isi transforma victimele in demoni aidoma lui. El ii vrajeste asa cum face si filmul cu noi, spectatorii, sau cu protagonistul, punandu-i astfel sub puterea lui si facandu-le viata nefericita. Scopul final e impingerea celor ce i-au cazut sub vraja la sinucidere, pacat ce ii condamna pe vecie la o inexistenta fantomatica, o umbra nefericita ce nu isi va gasi odihna niciodata.
Concluzie: Vis sau realitate, detaliu lipsit total de importanta, filmul regizorului danez propune revolutii tehnice si artistice greu de cunatificat in progresul artei careia Dreyer i-a inchinat intreaga sa existenta. Naturaletea cu care se realizeaza trecerea de la tacut la sonor impresioneaza pe oricine i-a parcurs opera din perioada muta. Un film recomandat doar cinefililor incurabili ce trebuie tratat ca un studiu. Nota 7,57!
Ps. Tema pentru acasa: Imaginea personajului cu coasa, semnificatia si rolul lui in realizarea atmosferei introductive.
Stephen2D
pe 15 Martie 2016 10:00
movie4
pe 13 Februarie 2010 14:26
un film foarte bun despre vampiri. vechi, dar bun, recomand
Un lucru e cret. Fantezia macabrului transpusa in imagini stranii de un straveziu fantomatic nu se ridica la nivelul celor 2-3 productii amintite. Cel putin nu din punct de vedere cinefilic. Un cineast avizat, poate ca va gasi in aceasta adaptare libera, abordari tehnice sau scenaristice pe care sa le impartaseasca sau rezultate finale sub forma de imagini pe care sa le priveasca aspirational. Insa spectatorul comun, iubitorul de film, nu isi va adauga niciodata aceasta pelicula in lista favoritelor.
Pornind de la sintagma incetatenita in mentalitatea unei societati preponderent subordonata religios: "condamnat in lumea umbrelor", referire la toti cei ce si-au pierdut pentru eternitate accesul in paradisul ceresc, Drayer transpune literalmente in imagini aceste vorbe. Umbre ce nu mai au nevoie de jumatatea lor materiala isi fac de cap pe ecran, danseaza sau uneltesc impotriva celor vi. Ba chiar omoara daca cineva incearca sa le zadarniceasca planurile. E momentul in care realizam ca suntem intr-o lume "a lor" iar noi nu ne mai apartinem si nu mai controlam ceea ce ni se intampla. Ideea de a dinamiza aceste spectre intunecate prin proiectarea unor raze de lumina e hipnotica. Vrei-nu vrei, te cufunzi in visare si viata iti este pusa in pericol. Bogatia decorurilor contribuie si ea la sustinerea halucinatie emitand stimuli inselatori cum ca totul ar putea fi real, desi detaliile pe care le expune aceasta ecranizare sunt atipice expresionismului german, aducand mai mult spre un baroc tarziu decat spre curentul emotiilor transfigurate. Ca o comparatie, cat de diferita devine simplitatea lui Ordet, filmul aceluiasi regizor, realizat 20 de ani mai tarziu, fata de ceea ce se gaseste aici. Tot proiectul din Vampyr devine astfel privit o rasturnare a valorilor din Ordet. (ma raportez la filmul din 1955 si nu cum ar fi cronologic normal, pentru ca il consider pe acela capodopera suprema, realizarea de apogeu a unei cariere uriase)
Subiectul sau adaptarea nonconformista trebuie si ele apreciate. Vampirul nu mai e clasicul bautor de sange ce astfel isi transforma victimele in demoni aidoma lui. El ii vrajeste asa cum face si filmul cu noi, spectatorii, sau cu protagonistul, punandu-i astfel sub puterea lui si facandu-le viata nefericita. Scopul final e impingerea celor ce i-au cazut sub vraja la sinucidere, pacat ce ii condamna pe vecie la o inexistenta fantomatica, o umbra nefericita ce nu isi va gasi odihna niciodata.
Concluzie: Vis sau realitate, detaliu lipsit total de importanta, filmul regizorului danez propune revolutii tehnice si artistice greu de cunatificat in progresul artei careia Dreyer i-a inchinat intreaga sa existenta. Naturaletea cu care se realizeaza trecerea de la tacut la sonor impresioneaza pe oricine i-a parcurs opera din perioada muta. Un film recomandat doar cinefililor incurabili ce trebuie tratat ca un studiu. Nota 7,57!
Ps. Tema pentru acasa: Imaginea personajului cu coasa, semnificatia si rolul lui in realizarea atmosferei introductive.