Părerea criticului
Venom era indubitabil cel mai aşteptat film cu supereroi al sfârşitului de an (şi nu, trailerul Aqua-Man nu reuşeşte să aşeze filmul în fruntea listei), dar iată că la nici o jumătate de oră de la primul cadru se instaurează senzaţie că ai mai văzut filmul deja. Ceea ce se traduce printr-un eşec de proporţii, dat fiind că Venom era exact antieroul care ar fi putut să spargă monotonia supereroilor perfecţi cu care ne-am obişnuit în ultimul deceniu. Şi totuşi, cum este posibil să iei un personaj atât de special şi să faci un film care evoluează atât de familiar? Iată mai jos impresiile noastre despre Venom, care se lansează vineri pe ecrane, inclusiv în format IMAX.
Am făcut cunoştinţă cu Eddie Brock în 2007, când Topher Grace îl interpreta în Spider-Man 3, iar Tom Hardy categoric este o alegere mai bună pentru o revizitare a personajului. Un reporter rebel, Brock este trimis să-l intervieveze pe Carlton Drake (Riz Ahmed), un inventator care vrea să-şi spele imaginea după ce o navă spaţială a sa se prăbuşeşte în Malaezia. Ce nu ştie Brock este că nava spaţială conţinea specimene de creaturi extraterestre şi că Drake de-abia aşteaptă să le ofere gazde umane. Ce ştie Brock este că Drake are o lungă istorie de practici neetice. Ajutat şi de informaţii furate din laptopul iubitei sale (Michelle Williams, în cel mai prost rol al carierei), reporterul îl confruntă pe inventator, iar acesta nu va întârzia să se răzbune. În urma unui concurs de împrejurări, Brock va ajunge gazda unuia dintre extratereştri, Venom, şi va beneficia curând de avantajele simbiozei, dar va trebui să-i înfrunte şi pericolele.
Din păcate filmul este mult prea fidel poveştii originii personajului, scenariştii uitând de câte astfel de poveşti am avut parte în ultimul deceniu. Ca să nu mai spunem că originea lui Venom este atât de asemănătoare cu cea a lui Spider-Man, prin urmare senzaţia de familiar este accentuată, iar publicul va fi dezamăgit că, în afara unor referiri ambigue, mult mai cunoscutul personaj Marvel nu este deloc prezent în premiera de vineri. Prea liniar şi cu un trailer care conţine câteva spoilere gigantice, filmul îşi împinge publicul din inerţie spre un deznodământ lipsit de surprize. Suficient pentru cel mai aşteptat film cu supereroi al sfârşitului de an? Deloc.
S-a scris despre Venom că seamănă, în punctele rele, cu Hulk, filmul uitat al lui Ang Lee. Venom seamănă cu multe alte filme proaste cu supereroi, dar nouă ne-a atras atenţia o asemănare mult mai bizară: franciza Transformers. Vocea lui Venom, cu modulaţiile ei sinistre, aminteşte de personajele negative din profitabila, dar atât de hulita serie a lui Michael Bay. Dialogul "interior" al lui Brock e la fel de stângace ca cele din Transformers: se vrea sprinţar şi amuzant, dar nu face decât să forţeze publicul să accepte o convenţie, anume că Brock trece suspect de rapid peste faptul că e "parazitat" de o creatură extraterestră. Intriga spaţială, tema invadatorului devenit aliat şi un antagonist al antieroului, al cărui trup poate lua forma a fel de fel de arme, măresc numărul de similitudini cu seria Transformers.
Tare mult ne-am fi dorit să ne placă Venom, mai ales că filmele Marvel, deşi încearcă să se reinventeze şi să exploreze de fiecare dată noi genuri şi noi teritorii ale benzilor desenate, nu pot evada din stilul narativ al sursei literare şi nu au cum să nu devină repetitive. Venom ar fi putut să ofere ceva nou, prin urmare e cu atât mai deranjant faptul că echipa filmului a ales atât de neinspirat să respecte o cărare mult prea bătătorită de alţii. Cu siguranţă unii spectatori se vor bucura de Venom, de modul cum acesta îşi elimină adversarii şi de câteva replici amuzante, dar şi ei vor ieşi din sala de cinema dorindu-şi mai mult.
Atenţie, genericul de final oferă două scene suplimentare, una despre viitorul francizei Venom, cealaltă despre un nou film cu supereroi ce va fi lansat de Sony Pictures până la sfârşitul anului.
Am făcut cunoştinţă cu Eddie Brock în 2007, când Topher Grace îl interpreta în Spider-Man 3, iar Tom Hardy categoric este o alegere mai bună pentru o revizitare a personajului. Un reporter rebel, Brock este trimis să-l intervieveze pe Carlton Drake (Riz Ahmed), un inventator care vrea să-şi spele imaginea după ce o navă spaţială a sa se prăbuşeşte în Malaezia. Ce nu ştie Brock este că nava spaţială conţinea specimene de creaturi extraterestre şi că Drake de-abia aşteaptă să le ofere gazde umane. Ce ştie Brock este că Drake are o lungă istorie de practici neetice. Ajutat şi de informaţii furate din laptopul iubitei sale (Michelle Williams, în cel mai prost rol al carierei), reporterul îl confruntă pe inventator, iar acesta nu va întârzia să se răzbune. În urma unui concurs de împrejurări, Brock va ajunge gazda unuia dintre extratereştri, Venom, şi va beneficia curând de avantajele simbiozei, dar va trebui să-i înfrunte şi pericolele.
Din păcate filmul este mult prea fidel poveştii originii personajului, scenariştii uitând de câte astfel de poveşti am avut parte în ultimul deceniu. Ca să nu mai spunem că originea lui Venom este atât de asemănătoare cu cea a lui Spider-Man, prin urmare senzaţia de familiar este accentuată, iar publicul va fi dezamăgit că, în afara unor referiri ambigue, mult mai cunoscutul personaj Marvel nu este deloc prezent în premiera de vineri. Prea liniar şi cu un trailer care conţine câteva spoilere gigantice, filmul îşi împinge publicul din inerţie spre un deznodământ lipsit de surprize. Suficient pentru cel mai aşteptat film cu supereroi al sfârşitului de an? Deloc.
S-a scris despre Venom că seamănă, în punctele rele, cu Hulk, filmul uitat al lui Ang Lee. Venom seamănă cu multe alte filme proaste cu supereroi, dar nouă ne-a atras atenţia o asemănare mult mai bizară: franciza Transformers. Vocea lui Venom, cu modulaţiile ei sinistre, aminteşte de personajele negative din profitabila, dar atât de hulita serie a lui Michael Bay. Dialogul "interior" al lui Brock e la fel de stângace ca cele din Transformers: se vrea sprinţar şi amuzant, dar nu face decât să forţeze publicul să accepte o convenţie, anume că Brock trece suspect de rapid peste faptul că e "parazitat" de o creatură extraterestră. Intriga spaţială, tema invadatorului devenit aliat şi un antagonist al antieroului, al cărui trup poate lua forma a fel de fel de arme, măresc numărul de similitudini cu seria Transformers.
Tare mult ne-am fi dorit să ne placă Venom, mai ales că filmele Marvel, deşi încearcă să se reinventeze şi să exploreze de fiecare dată noi genuri şi noi teritorii ale benzilor desenate, nu pot evada din stilul narativ al sursei literare şi nu au cum să nu devină repetitive. Venom ar fi putut să ofere ceva nou, prin urmare e cu atât mai deranjant faptul că echipa filmului a ales atât de neinspirat să respecte o cărare mult prea bătătorită de alţii. Cu siguranţă unii spectatori se vor bucura de Venom, de modul cum acesta îşi elimină adversarii şi de câteva replici amuzante, dar şi ei vor ieşi din sala de cinema dorindu-şi mai mult.
Atenţie, genericul de final oferă două scene suplimentare, una despre viitorul francizei Venom, cealaltă despre un nou film cu supereroi ce va fi lansat de Sony Pictures până la sfârşitul anului.
