Părerea criticului
Exista cateva motive intemeiate de a vedea Veronica Guerin si, pentru ca toate sa poarte un nume, eu le spun Cate Blanchett.
Daca n-o stiti pe Cate Blanchett decat in rolul reginei elfilor din Stapanul inelelor – unde era prea eterata ca sa lase cine stie ce impresie –, pregatiti-va sa fiti uluiti. In Veronica Guerin, ea joaca rolul unei femei uluitoare – jurnalista care s-a pus cu traficantii de droguri din Dublin, pierzandu-si viata pe 26 iunie 1996 (nici un irlandez n-a uitat ce facea in ziua aceea), dar castigand razboiul (in 1997, rata criminalitatii scazuse cu 15%).
In interpretarea lui Blanchett, Veronica are un fel al ei, innebunitor, de a aborda un barbat dur: ii desfiinteaza barbatia dintr-o clipire. Mafiotii sunt obisnuiti cu dusmania barbatilor si nici un barbat nu i-ar ataca asa; dispretul feminin al ziaristei ii descumpaneste si chiar pe asta mizeaza Veronica – pe faptul ca ei nu vor raspunde la atacurile ei ca la ale unui barbat. Veronica Guerin a fost produs de Jerry Bruckheimer, omul care, in lucrari precum Con Air si Bad Boys, a redefinit filmul de actiune ca pe o specie a pornografiei; a fost regizat de Joel Schumacher, omul care va da socoteala la Judecata de Apoi pentru nemernicia de a-i fi pus piedica lui George Clooney la primii sai pasi pe marele ecran (in Batman si Robin).
Bruckheimer si Schumacher nu sunt oamenii care sa-ti descrie cu rabdare, cu scrupul, munca ziaristului de investigatii; ei nu stiu decat de senzatii tari. Dar reusesc sa ne dea echivalentul unui articol comemorativ cinstit, iar Blanchett ne da mai mult decat atat: in energia ei ghicim sursa adevaratului eroism, care nu e o buba pe creier si nici o inapetenta pentru viata normala, ci un preaplin de viata.
Daca n-o stiti pe Cate Blanchett decat in rolul reginei elfilor din Stapanul inelelor – unde era prea eterata ca sa lase cine stie ce impresie –, pregatiti-va sa fiti uluiti. In Veronica Guerin, ea joaca rolul unei femei uluitoare – jurnalista care s-a pus cu traficantii de droguri din Dublin, pierzandu-si viata pe 26 iunie 1996 (nici un irlandez n-a uitat ce facea in ziua aceea), dar castigand razboiul (in 1997, rata criminalitatii scazuse cu 15%).
In interpretarea lui Blanchett, Veronica are un fel al ei, innebunitor, de a aborda un barbat dur: ii desfiinteaza barbatia dintr-o clipire. Mafiotii sunt obisnuiti cu dusmania barbatilor si nici un barbat nu i-ar ataca asa; dispretul feminin al ziaristei ii descumpaneste si chiar pe asta mizeaza Veronica – pe faptul ca ei nu vor raspunde la atacurile ei ca la ale unui barbat. Veronica Guerin a fost produs de Jerry Bruckheimer, omul care, in lucrari precum Con Air si Bad Boys, a redefinit filmul de actiune ca pe o specie a pornografiei; a fost regizat de Joel Schumacher, omul care va da socoteala la Judecata de Apoi pentru nemernicia de a-i fi pus piedica lui George Clooney la primii sai pasi pe marele ecran (in Batman si Robin).
Bruckheimer si Schumacher nu sunt oamenii care sa-ti descrie cu rabdare, cu scrupul, munca ziaristului de investigatii; ei nu stiu decat de senzatii tari. Dar reusesc sa ne dea echivalentul unui articol comemorativ cinstit, iar Blanchett ne da mai mult decat atat: in energia ei ghicim sursa adevaratului eroism, care nu e o buba pe creier si nici o inapetenta pentru viata normala, ci un preaplin de viata.
