Povestea si grafica au fost exceptionale, top 10 ever pentru animeuri!! Si astea conteaza cel mai mult cand vorbesti despre actiune de calitate.
Personajele nu s-au dezvaluit amplu si nu s-a pus accent pe evolutia lor, dar era si greu, tinand cont ca am avut parte de actiune pura machiata cu efecte care iti taie respiratia, efectiv!!!
Arta prin care erau realizate gesturile umane m-a lasat masca!!! Foarte rar, am observat miscari fortate sau unghiuri stranii ale corpului (de exemplu, un personaj a fost redat mult aplecat pe spate, parand un fel de contorsionist care face podul...)
Mi-au placut mult si contrastul puternic al imaginilor, culorile aprinse, luminozitatea nepamanteana, soundtrack-ul semnat de Paul Oakenfold (exceptionala partea vocala cand trupul copilului Takashi este oferit "ofranda" Zimtatilor, asemanatori decepticonilor Drillers din filmul Transformers 3...).
Fluturele din final, ridicandu-se catre cer in straluciri multicolore, a fost, de asemenea, epic!!! In sfarsit, am vazut si eu un film cu un final liric, plin de speranta, genial, incantator!!!
Alt aspect tulburator de frumos al acestui anime este reprezentat de imaginile apocaliptice repetitive si Soare, autoritar imbratisand orizontul, stapan deasupra, departe de micimea oamenilor, cautatori neobositi ai nemuririi, ai perfectiunii trupesti, ai unei inteligente reci, de limbaj matematic, computerizat, fara greseli de logica...
"Urasc masinile, dar si mai mult urasc oamenii ca tine!" Asta a zis una dintre femeile fatale din acest anime (ea transformandu-se intr-un android din ce in ce mai constient de pierderea umanitatii, deci cu atat mai disperata sa faca gesturi specifice umanitatii absolute) si sunt de acord cu ea in multe cazuri in care robotii/androizii sunt mai umani decat oamenii, o tema des intalnita in arta. Cumva este vorba si despre drama omului constient ca pana si umanitatea este o stare prea inalta pentru el...
Vrem sa iubim, dar iubim cu diferite masuri si inconstant, niciodata absolut. Vrem sa facem bine, dar niciodata nu facem binele absolut: renuntarea la sine (lepadarea de sine) si intoarcerea la Creator (reinvatarea ascultarii pierdute). Vrem sa fie pace, dar mereu avem razboaiele noastre marunte cu altii si cu noi insine. Vrem sa facem multe gesturi specifice umanitatii, dar nu reusim sa le facem la un nivel absolut. Si, atunci, te intrebi: oare omul nu s-a supraapreciat din toate punctele de vedere? Daca acesta nici macar nu isi poate trai conditia atribuita arbitrar la modul absolut?! Daca pana si un robot/android poate fi mai aproape de umanitatea absoluta?! Oare nu suntem simple animale, iar umanitatea este, mai degraba, specifica altor fiinte superioare si influente, mai aproapiate de Creator? Oare suntem doar o copie palida in planul material a unei lumi umane perfecte, nevazute?
Pana la urma, constientizarea insignifiantei umane si teama de moarte conduc catre dorinta de nemurire. Insa, oamenii uita un aspect important: noi deja avem nemurirea, daruita de Creator: Spiritul. Ce sens are sa cauti o imortalitate materiala, cand o ai deja pe cea spirituala? Bine ca nu suntem si nemuritori materiali!!! Ar fi fost prea mult...
8/10.
Vorador
pe 23 Mai 2011 19:23
Un anime 3D cu o poveste destul de interesanta si originala,iar efectele sunt destul de bune.
FoxHound
pe 19 Mai 2011 00:48
Din nou Japonia ma impresioneaza cu o animatie foarte bine facuta,e un film foarte bun,va recomand sa va uitati la el ca sigur o sa va placa.
Personajele nu s-au dezvaluit amplu si nu s-a pus accent pe evolutia lor, dar era si greu, tinand cont ca am avut parte de actiune pura machiata cu efecte care iti taie respiratia, efectiv!!!
Arta prin care erau realizate gesturile umane m-a lasat masca!!! Foarte rar, am observat miscari fortate sau unghiuri stranii ale corpului (de exemplu, un personaj a fost redat mult aplecat pe spate, parand un fel de contorsionist care face podul...)
Mi-au placut mult si contrastul puternic al imaginilor, culorile aprinse, luminozitatea nepamanteana, soundtrack-ul semnat de Paul Oakenfold (exceptionala partea vocala cand trupul copilului Takashi este oferit "ofranda" Zimtatilor, asemanatori decepticonilor Drillers din filmul Transformers 3...).
Fluturele din final, ridicandu-se catre cer in straluciri multicolore, a fost, de asemenea, epic!!! In sfarsit, am vazut si eu un film cu un final liric, plin de speranta, genial, incantator!!!
Alt aspect tulburator de frumos al acestui anime este reprezentat de imaginile apocaliptice repetitive si Soare, autoritar imbratisand orizontul, stapan deasupra, departe de micimea oamenilor, cautatori neobositi ai nemuririi, ai perfectiunii trupesti, ai unei inteligente reci, de limbaj matematic, computerizat, fara greseli de logica...
"Urasc masinile, dar si mai mult urasc oamenii ca tine!" Asta a zis una dintre femeile fatale din acest anime (ea transformandu-se intr-un android din ce in ce mai constient de pierderea umanitatii, deci cu atat mai disperata sa faca gesturi specifice umanitatii absolute) si sunt de acord cu ea in multe cazuri in care robotii/androizii sunt mai umani decat oamenii, o tema des intalnita in arta. Cumva este vorba si despre drama omului constient ca pana si umanitatea este o stare prea inalta pentru el...
Vrem sa iubim, dar iubim cu diferite masuri si inconstant, niciodata absolut. Vrem sa facem bine, dar niciodata nu facem binele absolut: renuntarea la sine (lepadarea de sine) si intoarcerea la Creator (reinvatarea ascultarii pierdute). Vrem sa fie pace, dar mereu avem razboaiele noastre marunte cu altii si cu noi insine. Vrem sa facem multe gesturi specifice umanitatii, dar nu reusim sa le facem la un nivel absolut. Si, atunci, te intrebi: oare omul nu s-a supraapreciat din toate punctele de vedere? Daca acesta nici macar nu isi poate trai conditia atribuita arbitrar la modul absolut?! Daca pana si un robot/android poate fi mai aproape de umanitatea absoluta?! Oare nu suntem simple animale, iar umanitatea este, mai degraba, specifica altor fiinte superioare si influente, mai aproapiate de Creator? Oare suntem doar o copie palida in planul material a unei lumi umane perfecte, nevazute?
Pana la urma, constientizarea insignifiantei umane si teama de moarte conduc catre dorinta de nemurire. Insa, oamenii uita un aspect important: noi deja avem nemurirea, daruita de Creator: Spiritul. Ce sens are sa cauti o imortalitate materiala, cand o ai deja pe cea spirituala? Bine ca nu suntem si nemuritori materiali!!! Ar fi fost prea mult...
8/10.