Viata de caine (1998)

Bucuresti, sat fara caini, oras cu caini.

Deși România pare să fie astăzi un sat fără câini, Bucureștiul este, fără îndoială, un oraș plin de câini. Aici, omul și câinele sunt două specii înnodate intim, contopite una-ntr-alta asemenea osândiților din infernul dantesc. Aici, câinele cu ochi de om trebuie să înfrunte zilnic omul cu ochi de câine. Orașul nostru are o populație de peste 200.000 de câini. Sunt câini săraci sau bogați, câini vagabonzi sau câini care se duc la coafor. Filmul arată viața acestei societăți paralele, care este o oglindă a societății „umane” a Bucureștiului.

„Nu am avut niciodata o atractie speciala pentru ciine, am participat la proiect din prietenie pentru Alecu Solomon. Pentru mine asta e o poveste veche, directionata catre Bucurestiul acelui moment“ (Mircea Cartarescu).
„Filmul era montat cind i-am solicitat lui Mircea Cartarescu sa scrie un text. „Viata de ciine“ a cistigat enorm prin textul lui, nu imi vine sa ii spun comentariu, pentru ca gasesc ca tocmai ruptura stilistica intre ce se vede si ce se aude este un mare atu“ (Alexandru Solomon).