Vice (2018)

Nu-mi dau seama dacă acest film este fie un film dedicat unui erou sau un documentar incriminatoriu, dar sigur dă valoare proverbului „Dă-i prostului funcție, ca să-l cunoști ca om..”. Oricum ar fi, dacă acesta este adevărul, iar omul ăsta e o legendă pentru americani..e grav de tot. Bale face într-adevăr un rol bun și eforturi mari să fie cât mai autentic Dick Cheney, dar eu vreau să vorbesc puțin despre adevărurile politice din acest film. De ce am pus titlul ăla? E simplu..se pare că nici alții nu-s mai breji decât noi în materie de pesedism politic și vedem cum pur și un simplu activist de partid, trimis acolo de o nevastă cu ifose că ea a terminat o facultate în Wisconsin care părea un fel Vasluiul nostru, unde unii nu prea depășeau stadiul liceului care îl amenință pe bețivul exmatriculat de la Yale că îl va părăsi, dacă rămâne în continuare un ratat. Ratat din orice punct de vedere și cu amenințarea divorțului pe masă, omul nostru are o revelație care îl scoate din letargie și intrând pro bono în partid după ce face o facultate politică într-un mediu universitar dubios local, este ales pe ideea de sclav din ăsta care execută și care, fără o educație anume, e dispus să ajungă mare și prin mijloace neortodoxe. Evident că se remarcă printr-un pupincurism execrabil la început, în contrapondere cu figurile pe care o să le exercite când ajunge mare, peste cei cu școli sau importanți pe acolo, poate din frustrările acumulate pe parcurs. Din omul care vorbea doar la comandă, ajunge la o atitudine atât de scârboasă de realizezi ce valid e proverbul din titlu peste tot în lume. Mergem mai departe..și evident că își face singur loc peste tot, pentru că chiar se poate orice în politică dacă apuci să intri, iar dacă ieși de acolo pt că nu mai ai chef, stau la coadă toate companiile arabilor să te pună ceva onorific pe bani mulți ca să aibă intrare pe piața americană. Cum s-ar spune - dacă ești american, fă tot posibilul să intri în politică și ești un dumnezeu mai mic până mori. Pesedismul continuă atunci când o mai bagă și pe nevastă-sa pe o poziție și se bucurau amândoi că unii îi invidiază, iar alții se tem acum de ei. Dintr-odată, pupăza care îl amenința că își găsește pe altul, acum era foarte mândră de soțul ei..A fost șocant să văd românismul până la capăt și să observ bătaia pe ciolan a celor două tabere, pișându-se efectiv pe oameni, pe cetățeni. Ei hotărau ce să declare numai să schimbe în fiecare zi raportul încrederii..ba chiar râdeau de ce promisiuni exagerate fac. De asemenea, luat prin surprindere de succesul fulminant, se lovește des de legi sau situații despre care nu are habar, dovedind încă odată în plus că politica chiar poate fi făcută de oricine, că e totul despre bunul-plac și intuiție..doar diletantism, nimic profesionist și dacă e să nu-ți iasă, plătește oricum poporul nu tu efectiv.. Mergem mai departe și aflăm că un președinte care mie personal mi-a plăcut la vremea lui, care părea serios pe vremea aia, un lider, n-a fost decât un maimuțoi - George W Bush, pe care tacsu cu mare influență politică îl bagă în față după retragere. Cine era George Bush? Un Nicușor Ceaușescu care pipăia chelnerițele la petreceri, era alcoolic și se lua de toți pentru că era băiatul lu tata. Și când îi vei ce demni ies ei la alegerile alea, cu prima lor doamnă..dar de fapt sunt niște papagali.. În fine, mai rău este că Bush se dovedește fix marioneta lui Cheney (vicele) care modifică legi, caută toate oportunitățile (ocazie cu care descoperim multe hibe în politica americană) și descoperă că din ceea ce credea până atunci - că a fi vice e o funcție de tot rahatul, era de fapt, cea mai tare funcție posibilă dacă ai un jurist bun lângă tine. Peste Președinte! Pe lângă faptul că fiindcă s-a lăsat greu convins, nu i se cere dosar personal, declarații de avere, nu plătește taxe, etc..comunist curat pe românește, îi scade din pix toți prietenii lui Bush din echipa administrativă și i pune doar pe ai săi pe funcții strategice, fiind permanent în contact cu ce primește Președintele de peste tot..(CIA, FBI, Pentagon, Rusia, Iraq, etc) influențând puternic deciziile lui Bush. Rămâne în acest context cu o decizie istorică din nou negativă - aduce în echipa sa un ins care, cu un speech bine pus la punct, distruge orice politică de asta de mediu, de protejare a naturii, de luptă contra încălzirii globale - politici cu care ne confruntăm astăzi în mod înverșunat din toate direcțiile. Astfel, ei prezintă taxa pe poluare ca pe o taxă pe moarte care este un dat firesc al lucrurilor și că n-ar trebui să taxeze aerul, apa, moartea, etc. O spălare pe creier de top class aș zice. La categoria gravitate extremă, par a fi instrumentat acest război contra al Qaeda pentru a avea o putere absolut dictatorială - este momentul când legea intimității dispare oficial și toate mesajele, mailurile, apelurile oricui sunt ascultate, momentul în care se prefac că cuvântul tortură - interzisă de drepturile omului, este un termen interpretabil și devin cei mai cruzi dictatori față de ostaticii de război pe care îi băteau și apoi îi lăsau să-i mănânce câinii. Mie personal mi-au devenit și mai antipatici, având în vedere cât de bine văzuți sunt ăștia de către pro-americanii de pe la noi..ce perfecți, ce evoluați. Asta, când totul e despre ciolan, într-o țară care are capabilitatea să dea ora exactă la câți depind de ea. Iar ca accesoriu, un alt detaliu mai mult de cancan, decât important e faptul că ei făceau parte din grupul republicanilor - adică ai conservatorilor americani, cum ar fi echipa lui Trump anul trecut. La fel de conservatori erau și pe vremea aia, doar că tot de numele lor se leagă și începuturile politicii lgbt - fiica mică a lui Cheney e lesbiancă, iar pentru ca acesta ca să accepte propunerea lui Bush îi cere să se poziționeze în favoarea minorității în politica sa, iar Bush îi spune desigur: Sigur boss, nicio problemă..
Dar cireașa de pe tort a fost inventarea războiului contra AlQaeda afgană, cu proiecție către Iraqul lui Saddam Hussein. Pentru a nu depinde de coaliții și accept de la ONU, au trebuit să convingă americanii de rând că războiul este necesar în fața unui pericol iminent. Așa că au început..toate canalele de știri citeau obligatoriu doar ce trimitea Guvernul și sondajele creșteau în favoarea războiului. Tare scena în care descoperim cine sunt americanii de rând - niște retardați cu accente teroriste sau puștani care nu știau dacă un nume este o țară, un om sau o grupare..Caracterul murdar al eroului american nu se oprește aici și ajunge să își concedieze mentorul, dând vina pe Bush. E incredibil - democrația cea mai performantă din lume propunea la acea dată cel mai mare dictator din istorie..un Ceaușescu, Franco, Kim Jun si Saddam la un loc în persoana lui Dick. Ce nume predestinat și cât de periculos e să pui un ratat cu ambiții de intrat în istorie, pe funcție importantă. Imediat după film am decis să caut pe Google să aflu mai multe despre acest nemernic și am mai aflat că toate războaiele din ultimii 35 ani ale Americii au fost opera lui. Așa e când pui la conducere un smardoi de la țară. Filmul prinde și momentul când li se înfundă, dar ca orice comunist care se respectă caută cu orice preț să își păstreze influența prin inserarea unei fiice ca congresmenă. Doar că la acel moment Sua nu era progresistă și faptul că una era gay le aduce insuccesul, chiar dacă aceasta se declară contra gayilor la sugestia lui Dick, ceea ce trezește o dispută cu sora mai mică. În cele din urmă, influența tatălui o ajută și devine candidata statului de care aparține.
E absolut superbă aluzia aceea cu transplantul de inimă, unde tot în mod mafiot este ucis accidental un cetățean de unde este preluată inima și transplantată lui Dick. Cuprinzând mandatele ultimilor 3 președinți până la Obama, acest Dick a părut fix un Iliescu al americanilor în care a profitat de supunerea asta în masă a cetățenilor și a făcut fix ce a vrut cocoșelul lui. Ireal cum toți acești oameni au rămas neatinși de lege după ce au dispărut de la putere, ținând cont că practic, atunci au dat naștere cu adevărate fenomenelor teroriste care au ținut până în ziua de astăzi cu celebrul ISIS. Discursul de final de dezînvinovățire are tendința de a impresiona și de a descuraja criticile, însă vin într-un film care a apărut la mare distanță după ce s-a ajuns la concluzia că și avioanele care au bombardat turnurile gemene au fost tot ingineria lor.
Filmul cuprinde multe adevăruri importante, greu de acceptat, însă toate aceste elemente nu fac și un film ieșit din comun. Cred că și cei care au apreciat pe plus, au empatizat mai mult cu personajul sau cu descoperirea realității. Eu am să notez filmul doar..am să țin cont de multi-adaptabilitatea lui Bale la orice rol și ofer nota 7.

Un film curajos, care dezvăluie biografia unui politician versat (bine interpretat de Christian Bale), ce a dominat scena politică americană și nu numai...

Un film foarte bun,neașteptat de captivant. Te face să îți pui multe întrebări și să descoperi că nimic nu e perfect alb sau perfect negru.

Un film foarte bun. Deși sunt două tabere în ceea ce privește invazia americană din Irak, discursul de la finalul filmului este cred cel mai bun în favoarea invaziei!

Un film interesant, mai ales pentru ibitori ai istoriei recente.

Un film extraordinar, merită văzut, intrigile de la Casa Albă dictează ordinea mondială, efectele văzându-se și acum

un film care ma face sa urasc si mai mult sistemul american...sunt niste paraziti care colonizeaza orice tara cu resurse...FUCK U.S.A

Ca politicienii sunt “un rau necesar” am avut de multe ori ocazia de a ne convinge in ultimele trei decenii, ii injuram pe ai nostri, de multe ori pe buna dreptate, dar nici ai lor nu sunt niste icoane, o demonstreaza inclusiv acest film despre cel care a fost si inca este Dick Cheney, politicianul de cariera care a fost initial o lepra de prima clasa, un personaj care a invatat sa lase scrupulele la o parte atunci cand trebuie sa obtina ceva important, n-ai cum sa supravietuiesti in jungla politicii daca nu mergi pana la capat,nu conteaza pe cate cadavre calci, 600000 de irakieni morti, Dumnezeule mare, “democracy” e un cuvant frumos folosit pentru adormirea vulgului, “Dar noi in ce credem?”, scena in care discuta Dick Cheney si Donald Rumsfeld e geniala, cat de relevant e rasul in hohote al celui care a jucat un rol foarte important in politica americana republicana, o adevarata lectie de istorie care merita urmarita cu toata atentia, o lectie care trebuie inteleasa si eventual invatata, filmul n-ar fi fost la fel de reusit fara interpretarile din rolurile care conteaza, foarte buni Christian Bale si Amy Adams, o adevarata revelatie Steve Carell desi poate n-ar trebui sa ne miram dupa ce l-am vazut in “Foxcatcher”.

Un film lung, prea lung si mai ales care intra greu in subiect.Si mult prea personalizat american, chiar daca urmarile guvernarii sunt resimtite si azi. Cum a fost adus Dick Cheney pe "calea cea dreapta" nu prezenta importanta pentru subiect. Abia a doua jumatate a filmului mi s-a parut cea care merita interesul. Mai ales cateva scene care mi-au mers la suflet. Informatiile "lasate libere" despre companiile straine care aveau interes in exploatarile petroliere din Irak, printre care erau PAN Canadian, Royal Dutch Shell, Lukoyl, Samsung si Petrom Romania. La fel scena in care portretele oamenilor lui Bush sunt spulberate de cercul oamenilor lui Dick Cheney.
Singurul ramas si neculcat la pamant, fiind cel a lui Colin Powell. Interesanta mi s-a parut si manipularea publicului tanar cu ajutorul televiziunii. Identificarea unui terorist cu o tara fiind mai usor de asimilat.
Cat despre interpretare... Regret, dar nu cred ca Oscarul va merge la Christian Bale. Alt actor a fost net superior intr-un rol asemanator si chiar daca membrii Academiei ar dori sa-i dea o „lectie” lui Kevin Spacey, nu vor face greseala sa premieze un film in care America este discreditata. Cu toate ca au facut din nou pereche ca si in American Hustle, nici Amy Adams nu are sanse la vre-un premiu, dupa parerea mea. Neavenit mi s-a parut si personajul din Off care spune povestea.

Ca sa intelegi povestea din film trebuie sa fii familiarizat cu istoria recenta a SUA .Cel putin sa cunosti presedintii de la Nixon incoace.Asa ca eu nu cred ca la noi va avea succes.Cristian Bale a facut un rol bun dar Amy Adams nu merita vreun premiu.