Părerea criticului
Pe 14 octombrie, Disney+ lansează VisionQuest, unul dintre cel mai așteptate seriale ale anului, care încheie trilogia epică începută de Marvel Televisions în 2021 cu WandaVision și continuată cu Agatha: De la bun început (2024). Producția creată de Terry Matalas (cunoscut pentru franciza Star Trek) îl are în centru pe eroul titular, care încearcă să își dea seama cine este cu adevărat și să găsească un scop ca să trăiască, așa cum vechiul Vision reușise.
Dacă viziunea Wandei a însemnat o viață perfectă de familie în Westview alături de Vision și fiii lor, Billy și Tommy, creați dintr-o iluzie, iar a lui Billy a fost să contureze Drumul Vrăjitoarelor, viziunea lui White Vision, construită în programul său, pare să fie destul de simplă: un conac somptuos în care totul se află într-o ordine perfectă, fiecare lucru e la locul lui și fiecare AI creat de Tony Stark își are propriul rol și propria formă umană: J.A.R.V.I.S. (James D’Arcy) pentru securitate, F.R.I.D.A.Y. (Orla Brady) pentru comunicare, E.D.I.T.H. (Emily Hampshire) pentru distracție și D.U.M.-E. (Henry Lewis) și U (Jonathan Sayer) pentru mentenanță. Lor li se adaugă Ultron (James Spader), captiv în spațiul mental al lui Vision încă de la evenimentele din Avengers: Sub semnul lui Ultron (2015).
Într-un fel de Inside Out cu inteligențe artificiale în loc de sentimente, cei cinci se sfătuiesc mereu ce decizie să ia într-o situație de criză, în timp ce Ultron e exilat la mansardă, unde se delectează cu arta, literatura și televiziunea omenirii, ajungând să aprecieze durerea ascunsă în spatele actului creației - pictorul lui favorit pare să fie Hieronymus Bosch. În viața reală, Vision lucrează la The Old Selkie, barul din Edinburg în care obișnuia să vină cu Wanda, și dezvoltă o prietenie cu patroana, Fiona. Însă acest echilibru firav se duce de râpă atunci când o recompensă e pusă pe capul protagonistului, iar un băiat necunoscut pe nume Thomas Shepard (Ruaridh Mollica) susține cu încredere că e Tommy, fiul lui reîncarnat.
Serialul SF dramatic de aventură cu accente thriller este prietenos cu audiențele vechi și noi deopotrivă, întrucât se deschide cu o recapitulare a vieții lui Vision, narată chiar de el însuși. Apoi, din când în când, protagonistul urmărește într-un cinema creat de mintea lui secvențe din filmele anterioare, pentru a înțelege mai bine ce gândea și simțea varianta lui „originală”. Relația complicată dintre Vision și Ultron se reflectă în comunicarea lor din trecut și prezent, un amestec de ironie acidă și grijă autentică.
Așa cum ne-a obișnuit Marvel, mai ales în ce privește serialele, suspansul atinge cote maxime, acțiunea intensă e alternată cu dialoguri inteligente, iar secvențele de luptă se împletesc firesc cu momentele comice sau emoționante. Există referințe culturale directe la Freud, istoria cinematografiei, mitologie greacă, artă și literatură, iar măiestria tehnică și festinul vizual merg, de asemenea, mână în mână. Coloana sonoră variază de la melodii ca hit-ul Calypso a lui John Denver sau aria de operă Habanera semnată de Georges Bizet la muzică clasică precum Beethoven sau epica Lacrimosa a lui Mozart.
Dinamic și exploziv pe deoparte, tandru și atent pe de altă parte, VisionQuest atinge teme precum identitatea, familia, trecut vs. viitor și realitate vs. fantezie. În final, paradoxul Corabiei lui Tezeu, menționat inițial în WandaVision, e irelevant. Nu contează dacă rămâne aceeași corabie după ce fiecare scândură a fost înlocuită. Ce contează e cum l-a ajutat pe regele Tezeu să își ducă misiunea nobilă la capăt. Iar Vision trebuie să aspire să devină un rege, nu o corabie.
Primele două episoade din VisionQuest se lansează pe 14 octombrie, urmând ca celelalte 6 să se lanseze săptămânal.
Dacă viziunea Wandei a însemnat o viață perfectă de familie în Westview alături de Vision și fiii lor, Billy și Tommy, creați dintr-o iluzie, iar a lui Billy a fost să contureze Drumul Vrăjitoarelor, viziunea lui White Vision, construită în programul său, pare să fie destul de simplă: un conac somptuos în care totul se află într-o ordine perfectă, fiecare lucru e la locul lui și fiecare AI creat de Tony Stark își are propriul rol și propria formă umană: J.A.R.V.I.S. (James D’Arcy) pentru securitate, F.R.I.D.A.Y. (Orla Brady) pentru comunicare, E.D.I.T.H. (Emily Hampshire) pentru distracție și D.U.M.-E. (Henry Lewis) și U (Jonathan Sayer) pentru mentenanță. Lor li se adaugă Ultron (James Spader), captiv în spațiul mental al lui Vision încă de la evenimentele din Avengers: Sub semnul lui Ultron (2015).
Într-un fel de Inside Out cu inteligențe artificiale în loc de sentimente, cei cinci se sfătuiesc mereu ce decizie să ia într-o situație de criză, în timp ce Ultron e exilat la mansardă, unde se delectează cu arta, literatura și televiziunea omenirii, ajungând să aprecieze durerea ascunsă în spatele actului creației - pictorul lui favorit pare să fie Hieronymus Bosch. În viața reală, Vision lucrează la The Old Selkie, barul din Edinburg în care obișnuia să vină cu Wanda, și dezvoltă o prietenie cu patroana, Fiona. Însă acest echilibru firav se duce de râpă atunci când o recompensă e pusă pe capul protagonistului, iar un băiat necunoscut pe nume Thomas Shepard (Ruaridh Mollica) susține cu încredere că e Tommy, fiul lui reîncarnat.
Serialul SF dramatic de aventură cu accente thriller este prietenos cu audiențele vechi și noi deopotrivă, întrucât se deschide cu o recapitulare a vieții lui Vision, narată chiar de el însuși. Apoi, din când în când, protagonistul urmărește într-un cinema creat de mintea lui secvențe din filmele anterioare, pentru a înțelege mai bine ce gândea și simțea varianta lui „originală”. Relația complicată dintre Vision și Ultron se reflectă în comunicarea lor din trecut și prezent, un amestec de ironie acidă și grijă autentică.
Așa cum ne-a obișnuit Marvel, mai ales în ce privește serialele, suspansul atinge cote maxime, acțiunea intensă e alternată cu dialoguri inteligente, iar secvențele de luptă se împletesc firesc cu momentele comice sau emoționante. Există referințe culturale directe la Freud, istoria cinematografiei, mitologie greacă, artă și literatură, iar măiestria tehnică și festinul vizual merg, de asemenea, mână în mână. Coloana sonoră variază de la melodii ca hit-ul Calypso a lui John Denver sau aria de operă Habanera semnată de Georges Bizet la muzică clasică precum Beethoven sau epica Lacrimosa a lui Mozart.
Dinamic și exploziv pe deoparte, tandru și atent pe de altă parte, VisionQuest atinge teme precum identitatea, familia, trecut vs. viitor și realitate vs. fantezie. În final, paradoxul Corabiei lui Tezeu, menționat inițial în WandaVision, e irelevant. Nu contează dacă rămâne aceeași corabie după ce fiecare scândură a fost înlocuită. Ce contează e cum l-a ajutat pe regele Tezeu să își ducă misiunea nobilă la capăt. Iar Vision trebuie să aspire să devină un rege, nu o corabie.
Primele două episoade din VisionQuest se lansează pe 14 octombrie, urmând ca celelalte 6 să se lanseze săptămânal.
