Recitalurile individuale îi pun pe actori într-o nouă lumină, când, singuri pe scenă, ei pot întruchipa un gând, o idee, pot să-și manifeste dragostea pentru poezie și să-și cultive rostirea expresivă. Greu de egalat, Caramitru dă poeziei trup scenic, apropiind-o de spectatori în cele mai neașteptate, însolite modalități de interpretare, răsucindu-i jucăuș, suprinzător, sensurile, tratând-o cu duioșie, cu umor, pe o infinită claviatură. În dialog cu vorbele poeților și cu Ion Caramitru a fost muzicianul Adrian Naidin cu violoncelul său (despre care se spune, pe drept cuvânt, că sună ca o orchestră) și minunata sa voce profundă, aproape șoptită, tandră. Vechi cântece din folclor, cântece de lume, fragmente din Bach, alături de compoziții proprii, au sunat magnific în sala teatrului.
Urmăreşte-ne pe:
Termeni şi condiţii |
Contact |
Politica de confidentialitate |
A.N.P.C |
