Prima parte a monumentalei serii ”Război și pace”, ce a ecranizat romanul omonim al lui Lev Tolstoi, își introduce spectatorii cu realism și grație în atmosfera societății rusești de la începutul secolului al XIX-lea. Introducerea pare un pic forțată, cineastul nedorind să se îndepărteze de textul literar și nefolosind suficient avantajele cinematografiei. Cineastul Serghei Bondarciuk respinge abordarea limitată de tip prolecultist, prezentând înalta societate rusă așa cum o înfățișase Tolstoi în cartea sa, iar această abordare ideologică particularizează filmul în marea masă a filmelor sovietice ale acelor ani și-i conferă valoare.
Spectatorii sunt introduși în mijlocul unei societăți nobiliare ruse, cu o cultură francofilă, ai cărei reprezentanți manifestă ignoranță față de chestiunile politice ale epocii și sunt interesați doar de mondenități. Doi tineri simt că se sufocă în această atmosferă decadentă și superficială: prințul Andrei Bolkonski și nobilul Pierre Bezuhov, dar acționează diferit la momentul intrării Rusiei în războiul împotriva lui Napoleon. Bolkonski alege calea armelor, ca aghiotant al generalului Kutuzov, în timp ce Bezuhov se căsătorește și alege să ducă o viață liniștită la Moscova. Experiența războiului îi maturizează pe cei doi în moduri diferite.
Interesat de reconstituirea epocii în spiritul literaturii lui Tolstoi, cineastul Bondarciuk compune o frescă vastă cu personaje numeroase, nefăcând risipă de resurse, iar rezultatul se vede. Fie că pătrundem în interioarele saloanelor nobilimii ruse, fie că asistăm la desfășurările imense de forțe de pe front, se simte un aer imperial ce trece dincolo de ecran.
Războiul ruso-francez este mitizat, căpătând dimensiunile unei adevărate încleștări între doi titani, deși nu lipsește viziunea realistă critică. Astfel, bătăliile de la Schöngrabern și Austerlitz sunt reprezentate memorabil, depășind ca valoare artistică secvențele desfășurate în spatele frontului, în timp ce portretele cinematografice ale generalilor Kutuzov și Bagration sau prințului Andrei Bolkonski și tatălui său sunt deosebit de puternice.
margott
pe 05 Ianuarie 2012 15:16
Ecranizarea romanului lui Lev Tolstoi, Razboi si pace. Filmul a castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1969.
Spectatorii sunt introduși în mijlocul unei societăți nobiliare ruse, cu o cultură francofilă, ai cărei reprezentanți manifestă ignoranță față de chestiunile politice ale epocii și sunt interesați doar de mondenități. Doi tineri simt că se sufocă în această atmosferă decadentă și superficială: prințul Andrei Bolkonski și nobilul Pierre Bezuhov, dar acționează diferit la momentul intrării Rusiei în războiul împotriva lui Napoleon. Bolkonski alege calea armelor, ca aghiotant al generalului Kutuzov, în timp ce Bezuhov se căsătorește și alege să ducă o viață liniștită la Moscova. Experiența războiului îi maturizează pe cei doi în moduri diferite.
Interesat de reconstituirea epocii în spiritul literaturii lui Tolstoi, cineastul Bondarciuk compune o frescă vastă cu personaje numeroase, nefăcând risipă de resurse, iar rezultatul se vede. Fie că pătrundem în interioarele saloanelor nobilimii ruse, fie că asistăm la desfășurările imense de forțe de pe front, se simte un aer imperial ce trece dincolo de ecran.
Războiul ruso-francez este mitizat, căpătând dimensiunile unei adevărate încleștări între doi titani, deși nu lipsește viziunea realistă critică. Astfel, bătăliile de la Schöngrabern și Austerlitz sunt reprezentate memorabil, depășind ca valoare artistică secvențele desfășurate în spatele frontului, în timp ce portretele cinematografice ale generalilor Kutuzov și Bagration sau prințului Andrei Bolkonski și tatălui său sunt deosebit de puternice.