Dacă prima parte a monumentalei serii ”Război și pace” se concentra pe războiul ruso-francez, acțiunea din cea de-a doua parte se desfășoară într-o scurta perioadă de pace instaurată prin Tratatul de la Tilsit (1807) și încheiată cu atacarea Rusiei de către Napoleon în 1812. Războiul cu actele sale violente sau eroice este înlocuit aici cu poveștile de dragoste ale contesei Natașa Rostova, mai întâi cu prințul Andrei Bolkonski și apoi cu contele Anatol Kuraghin.
Cea de-a doua parte a ecranizării tolstoiene este un intermezzo sentimental în care personajul principal este tânăra contesă Natașa Rostova, descendentă a unei familii nobiliare din provincie. Urmărim evoluția trăirilor sufletești ale Natașei, speranțele și dezamăgirile ei, pasiunile în fața cărora cedează și slăbiciunile sale sufletești. Personajul tânjește către o dragoste pură, curată, dar cedează sub povara așteptării în fața primei încercări de seducere.
Remarcabilul cineast sovietic compune aici o frescă idilică a vieții mondene ruse, cu baluri somptuoase, un spectacol de operă și incursiuni campestre (o vânătoare de lupi, un banchet rural cu muzică tradițională), în care strălucesc interpretările puternice realizate de Ludmila Savelieva (interpreta Natașei) și de Serghei Bondarciuk (un Pierre Bezuhov tot mai dezamăgit de mediocritatea înaltei societăți ruse și tot mai frământat sufletește de propriile eșecuri). Răzbate o stare de lâncezeală tipic rusească în care omul își simte propria insignifianță și încearcă să se bucure de ceea ce-i oferă ziua de azi.
Modul inteligent în care sunt combinate secvențele ce prezintă evoluția sufletească a Natașei (de la poveștile sentimentale adolescentine la maturizarea sa forțată) și profundele meditații pesimiste ale lui Pierre Bezuhov creează premisele armonizării sentimentelor între cele două personaje, care se caută unul pe altul fără a-și da încă seama de acest lucru.
Cea de-a doua parte a ecranizării tolstoiene este un intermezzo sentimental în care personajul principal este tânăra contesă Natașa Rostova, descendentă a unei familii nobiliare din provincie. Urmărim evoluția trăirilor sufletești ale Natașei, speranțele și dezamăgirile ei, pasiunile în fața cărora cedează și slăbiciunile sale sufletești. Personajul tânjește către o dragoste pură, curată, dar cedează sub povara așteptării în fața primei încercări de seducere.
Remarcabilul cineast sovietic compune aici o frescă idilică a vieții mondene ruse, cu baluri somptuoase, un spectacol de operă și incursiuni campestre (o vânătoare de lupi, un banchet rural cu muzică tradițională), în care strălucesc interpretările puternice realizate de Ludmila Savelieva (interpreta Natașei) și de Serghei Bondarciuk (un Pierre Bezuhov tot mai dezamăgit de mediocritatea înaltei societăți ruse și tot mai frământat sufletește de propriile eșecuri). Răzbate o stare de lâncezeală tipic rusească în care omul își simte propria insignifianță și încearcă să se bucure de ceea ce-i oferă ziua de azi.
Modul inteligent în care sunt combinate secvențele ce prezintă evoluția sufletească a Natașei (de la poveștile sentimentale adolescentine la maturizarea sa forțată) și profundele meditații pesimiste ale lui Pierre Bezuhov creează premisele armonizării sentimentelor între cele două personaje, care se caută unul pe altul fără a-și da încă seama de acest lucru.