Cea de-a treia parte a monumentalei serii ”Război și pace”, ce a ecranizat romanul omonim al lui Lev Tolstoi, se concentrează pe un eveniment istoric major: Bătălia de la Borodino (1812), considerată de istorici ca fiind cea mai sângeroasă bătălie purtată de Napoleon. Francezii au obținut aici o victorie tactică, fiindu-le deschisă calea către Moscova, dar pierderile masive de ambele părți au determinat amânarea confruntării decisive.
Bătălia ocupă o proporție covârșitoare a acestei părți, anticipată de veștile tot mai sumbre cu privire la înaintarea francezilor pe teritoriul Rusiei. Sunt urmăriți conducătorii militari ai ambelor părți (Napoleon și Kutuzov), confruntați cu răspunderea alegerii cele mai inspirate strategii, dar mai presus de toate camera de filmat insistă pe fețele ostașilor simpli târâți în război de ambițiile unor comandanți dornici de glorie.
În afara ostilităților militare, cineastul Serghei Bondarciuk descrie în paralel și sentimentele trăite de înalta societate rusă în fața incursiunii lui Napoleon, insistând asupra unirii și solidarității poporului rus pentru apărarea patriei. Viziunea lui Bondarciuk nu se deosebește de cea a lui Tolstoi în ceea ce privește descrierea agresorului ca un tiran lipsit de conștiință, cu mințile întunecate și însetat de sânge.
Bătălia de la Borodino prilejuiește o desfășurare masivă de forțe, fiind poate cea mai reușită prezentare cinematografică a unui război, „eveniment contrar rațiunii și naturii umane”. Imaginile prezintă în principal eroismul eroului rus anonim, în timp ce personajele principale ale romanului trec pe un plan secundar. Nu mai este o luptă între doi strategi militari uriași (Napoleon și Kutuzov), ci este o luptă între agresori și apărători în care superioritatea va fi a celor care au o motivație mai puternică.
icb1
pe 09 Februarie 2012 18:59
O realizare excepțională, recunoscută și cu un premiu Oscar, în care actrița Lyudmila Savelyeva a făcut senzație.
Bătălia ocupă o proporție covârșitoare a acestei părți, anticipată de veștile tot mai sumbre cu privire la înaintarea francezilor pe teritoriul Rusiei. Sunt urmăriți conducătorii militari ai ambelor părți (Napoleon și Kutuzov), confruntați cu răspunderea alegerii cele mai inspirate strategii, dar mai presus de toate camera de filmat insistă pe fețele ostașilor simpli târâți în război de ambițiile unor comandanți dornici de glorie.
În afara ostilităților militare, cineastul Serghei Bondarciuk descrie în paralel și sentimentele trăite de înalta societate rusă în fața incursiunii lui Napoleon, insistând asupra unirii și solidarității poporului rus pentru apărarea patriei. Viziunea lui Bondarciuk nu se deosebește de cea a lui Tolstoi în ceea ce privește descrierea agresorului ca un tiran lipsit de conștiință, cu mințile întunecate și însetat de sânge.
Bătălia de la Borodino prilejuiește o desfășurare masivă de forțe, fiind poate cea mai reușită prezentare cinematografică a unui război, „eveniment contrar rațiunii și naturii umane”. Imaginile prezintă în principal eroismul eroului rus anonim, în timp ce personajele principale ale romanului trec pe un plan secundar. Nu mai este o luptă între doi strategi militari uriași (Napoleon și Kutuzov), ci este o luptă între agresori și apărători în care superioritatea va fi a celor care au o motivație mai puternică.