Un tata, o mama, o bunica, doi copii, ambii baieti. Cinci personaje in cautarea unui AUTOR, doua dintre ele cu aparitii pasagere. O calatorie care lamureste multe lucruri dar in nici un caz pe toate, privitorul e invitat sa isi puna mintea la contributie, sa gandeasca, sa isi imagineze, fiecare isi poate face propriul scenariu in functie de ceea ce vede, de ceea ce simte. Un film foarte emotional si emotionant cu un mesaj universal care ne priveste pe toti in incercarea de a intelege cum functioneaza aceasta lume atat de complicata. Pe Andrei Zviaghintsev il stiam deja ca pe un mare regizor, poate cel mai valoros dintre cei afirmati dupa 2000, vazusem deja ,,Leviathan,, si ,,Neliubov,,, prin urmare aveam asteptari mari in momentul in care m-am hotarat sa vizionez filmul sau de debut. Si asteptarile nu mi-au fost inselate, nu intamplator aceasta remarcabila creatie cinematografica a triumfat la festivalul de la Venezia. Interesanta afirmatia regizorului cum ca filmul nu are cum sa fie facut daca nu descopera doi pusti care sa isi interpreteze rolurile precum doi actori geniali, si pustii au fost descoperiti dupa un casting cu 600 de copii. Ce destin crancen pentru Vladimir Garin...
dincolodenume
pe 15 Martie 2018 15:51
Daca ai trait un timp in perioada comunismului stii ca unele lucruri nu se discutau, poate nici macar nu iti ingaduiai sa le gandesti.
Filmul asta e atat de bun prin modul simplu in care aduce profunzime asupra fiecarui cadru, asupra fiecarui sunet, priviri, negandiri ori nemiscari.
Familia nu e locul unde discuti framantarile tale, unde pui intrebari, locul de la care astepti intelegere, nu, este locul inchizitiei tale ca vlastar al vietii. Aici ti se conditioneaza gandirea, comportamentul, chipul.
Un film ce ne transmite ca uneori comunicarea nonverbala este mult mai bogata decat o mie de cuvinte, ne transmite faptul ca o imagine este mai puternica decat orice dialog si ca o ploaie de vara repezita poate fi mai mult decat stropi de apa.
Un film altfel, foarte bun.
AndreeaAn
pe 27 Iunie 2015 23:37
Morala filmului, in viziunea mea : intotdeauna apreciaza fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi, lasa orgoliul, fii prezent.
Daca vizualizam actiunile tatalui, ne dam seama ca el incearca sa recupereze timpul pierdut fata de copiii sai; tine sa ii formeze, sa ii invete sa vada lucrurile exact asa cum sunt, sa reactioneze corect, sa fie fair-play fata de ei insisi: scena la restaurant, in care isi confrunta copiii cu cel care le-a furat portofelul ( nu le influenteaza comportamentul, ii lasa sa decida cum e mai bine); mai mult, tatal este un exemplu al omului asumat, care in ciuda iesirilor nervoase de moment, este un om vertical care vrea sa-si pregateasca copiii pentru greutatile vietii: mergeti voi in padure, descurcati-va, vasliti. Isi iubeste copiii si asta se simte.
lili22
pe 23 Aprilie 2015 10:15
are un scenariu interesant, despre cat de deteriorate sunt relatiile de familie , cum nu se pricep barbatii sa-si apropie copiii, asa ca decesul tatalui ni se pare ceva meritat pentru cineva care nu stie sa fie parinte.Foarte bine distribuiti cei doi copii, au facut roluri bune.
bistriz
pe 24 Februarie 2015 15:58
L-am vazut. Vreau sa-l revad. E un film bun. Vi-l recomand.
În 2003, în peisajul rece şi sumbru, dar plin de profunzime şi substanţă al cinematografiei ruseşti, îşi făcea o intrarea cât se poate de interesantă şi apreciată regizorul Andrei Zvyagintsev cu acest “The Return”. Un film de debut care ne propune o călătorie iniţiatică şi un studiu de caractere, iar în fundal, se pare, … Continue reading →
Spikos
pe 25 August 2013 08:50
Un subiect banal , reintoarcerea tatalui dezertor in sanul familiei , intr-o transpunere cinematografica reusita cu o economie a dialogului , mizand in principal pe expresivitatea imaginii , excelent exploatata , cu efect psihologic intens asupra spectatorului , reamintindu-i un lucru cunoscut : reintoarcerea dezertorului poate avea un impact devastator... Un film facut in buna traditie a cinemaului de arta rus .
stalex
pe 19 Martie 2013 23:02
Un film deosebit. Imaginea, fundalul sonor, jocul actorilor (copiii, de-a dreptul uimitori, dar si tatal), raceala punctata de momente de caldura, aproape de tandrete, ambiguitatea in care e lasata disparitia timp de 12 ani a tatalui, dar mai ales schimbarea de perspectiva aparuta o data cu momentul tragic m-au impresionat foarte tare. O mana de maestru.
Ovidiu_B
pe 27 Decembrie 2012 00:14
Filmul reprezinta povestea (tragica) a unei excursii petrecute de un tata intors acasa dupa 12 ani si cei 2 baieti ai sai (cam pe la 14 si 12 ani).
Cei 2 copii sunt jucati excelent si conturati foarte bine: cel mare adera din principiu la ideea de autoritate, pe care o recunoaste ca atare si nu o contesta. Cel mic dimpotriva - este sceptic de principiu fata de orice autoritate si o contesta tot din principiu. Avand in vedere ca tatal e destul de antipatic, ajungi repede sa empatizezi cu pustiul cel mic. Insa la final, cel mare este cel care-si asuma rolul de continuator al autoritatii, luand hotararile care trebuie luate.
cosmin742000
pe 22 Mai 2012 20:08
O adevarata capodopera . O lectie de viata . Un film regizat perfect ( desi sunt convins ca niciun fan al Avatarului sau mai rau al Avengersilor , nu o sa dea o ceapa degerata pe acest film , tehnica de filmare e muuuuuuuuuuuuuult muuuuuuuuuuulllllllt mai tare decat orice efect special ) un operator de imagine care ne-a oferit niste imagini perfecte , ca in cartile postale un joc actoricesc desavarsit , un scenariu incredibil de bun , o poveste excelenta
mvpsebi
pe 12 Septembrie 2010 16:59
Un film ceva mai diferit, cu o atmosfera sumbra, foarte rece si un subiect aparent simplu, dar si realist in acelasi timp. Cei doi copii din rolurile principale sunt extraordinari, tinand cont de faptul ca au roluri deloc usoare.
bulinuttza
pe 14 Iulie 2010 22:38
un fil magnific, de la inceput si pana la sfarsit. atmosfera, cadrul, muzica, replicile, toate sunt construite in asa fel incat sa te implici in poveste.
filmul are ceva anume, care te face sa ti se imprime in minte. tragismul este amplificat si de atmosfera sumbra, dar si de o lume aparte, destul de rece, putin cunoscuta de public.
"Intoarcerea" e unul din filmele care m-a marcat si care m-a impresionat.
si ce este mai tragic e ca unul din actorii principali moare, inainte de lansarea filmului, inecandu-se in lacul la care s-au realizat filmarile.
Haruka
pe 06 Mai 2010 15:35
Andrei Zvyagintsev e un regizor magnific . Abordeaza scenarii simple fara filosofii complicate si lasa sfarsitul filmului in coada de peste.
mihai.s.
pe 10 Aprilie 2010 22:59
Un scenariu simplu, dar care are o lectie de viata importanta.Tatal care nu este obisnuit sa fie parinte, este pus in aceasta situatie si incercand sa ii invete ceva pe copii lucrurile degenereaza...oricum un film frumos!
RomaniaMare
pe 21 Martie 2010 18:39
Bun,foarte bun filmul!!!
M-a impresionat profund!Unul din filmele de top a noii generatii de regizori rusi!
Filmul asta e atat de bun prin modul simplu in care aduce profunzime asupra fiecarui cadru, asupra fiecarui sunet, priviri, negandiri ori nemiscari.
Familia nu e locul unde discuti framantarile tale, unde pui intrebari, locul de la care astepti intelegere, nu, este locul inchizitiei tale ca vlastar al vietii. Aici ti se conditioneaza gandirea, comportamentul, chipul.
Un film ce ne transmite ca uneori comunicarea nonverbala este mult mai bogata decat o mie de cuvinte, ne transmite faptul ca o imagine este mai puternica decat orice dialog si ca o ploaie de vara repezita poate fi mai mult decat stropi de apa.
Un film altfel, foarte bun.
Daca vizualizam actiunile tatalui, ne dam seama ca el incearca sa recupereze timpul pierdut fata de copiii sai; tine sa ii formeze, sa ii invete sa vada lucrurile exact asa cum sunt, sa reactioneze corect, sa fie fair-play fata de ei insisi: scena la restaurant, in care isi confrunta copiii cu cel care le-a furat portofelul ( nu le influenteaza comportamentul, ii lasa sa decida cum e mai bine); mai mult, tatal este un exemplu al omului asumat, care in ciuda iesirilor nervoase de moment, este un om vertical care vrea sa-si pregateasca copiii pentru greutatile vietii: mergeti voi in padure, descurcati-va, vasliti. Isi iubeste copiii si asta se simte.
Cei 2 copii sunt jucati excelent si conturati foarte bine: cel mare adera din principiu la ideea de autoritate, pe care o recunoaste ca atare si nu o contesta. Cel mic dimpotriva - este sceptic de principiu fata de orice autoritate si o contesta tot din principiu. Avand in vedere ca tatal e destul de antipatic, ajungi repede sa empatizezi cu pustiul cel mic. Insa la final, cel mare este cel care-si asuma rolul de continuator al autoritatii, luand hotararile care trebuie luate.
filmul are ceva anume, care te face sa ti se imprime in minte. tragismul este amplificat si de atmosfera sumbra, dar si de o lume aparte, destul de rece, putin cunoscuta de public.
"Intoarcerea" e unul din filmele care m-a marcat si care m-a impresionat.
si ce este mai tragic e ca unul din actorii principali moare, inainte de lansarea filmului, inecandu-se in lacul la care s-au realizat filmarile.
M-a impresionat profund!Unul din filmele de top a noii generatii de regizori rusi!