Waiting for August (2014)

Desi n-a împlinit încă cincisprezece ani, Georgiana și-a asumat deja rolul de mamă, îngrijitoare și tutore pentru cei șase frați și surori ai săi, împreună cu care locuiește într-un apartament din Bacău. Pentru a plăti cheltuielile familiei, mama copiilor lucrează în Italia și revine în România numai în luna august. Până atunci, vorbește pe Skype cu copiii, oferă sfaturi în caz de criză, trimite cadouri de Paște, în vreme ce Georgiana e mama fraților ei, încercând să nu uite că e și elevă de liceu.

Premisa de la care pornește filmul Teodorei Mihai nu e tocmai optimistă, dar perspectiva regizoarei - o observație inteligentă, adesea dureros de intimă a cotidianului familiei - transformă povestea comună a copiilor lăsați să se descurce singuri, într-un debut remarcabil în filmul documentar.

Mihai prinde cu sensibilitate combinația de curaj și ingenuitate cu care Georgiana își îndeplinește obligațiile, precum și detaliile de viață ale unei familii organizate de copii pentru copii și în care, chiar dacă televizorul funcționează non-stop, iar băieții sunt absorbiți de jocurile video, cele doua fete mai mari reușesc să menîina totul în stare de funcționare - asta deși în familie există un frate mai mare, de 17 ani, care ar fi putut să-și asume responsabilitatea paternală. O indicație, poate, asupra distribuției pe sexe a muncii domestice în multe dintre gospodăriile românești.