Waking Life (2001)

plictisitor....ideile filozofice sunt slabe sau eu sunt deja constienta de ele. nu am rezistat mai mult de 25 minute vizionand

Ciudat prin constructie, acest cumul de teorii, unele aprobate, altele combatute, cu greu poate fi numit un film. Actiunea este minima. Ea poate fi concentrata in 2-3 cuvinte. Este o misiune imposibila formularea unei propozitii, in adevaratul sens al cuvantului, care sa exprime subiectul proiectului de fata. Ideea pe de alta parte, pentru ca ideea este cam tot ceea ce ni se ofera, este dupa majoritatea parerilor exprimate, cea a visului constient sau visul-lucid. Eu as merge mult mai departe si as spune ca viata dupa moarte sau dainuirea constiintei este adevarata idee a filmului. Chiar nu am citit si nici nu ma atrage sa aprofundez ideile regizorului Richard Linklater asupra operei, dar per total, luandu-se in calcul finalul, teoriile expuse si evolutia personajului, totul duce la un vis etern, din care nu mai poti sa te trezesti. Chiar si titlul, aceasta Viata de Veghe poate avea astfel de conotatii.
Ca si maniera de realizare, productia aceasta este oarecum inovatoare. Tot continutul este oniric. Totul este lipsit de contur, de limite. Formele se revarsa si sunt intr-o permanenta vibratie. Accentul este evident pus pe fond si nu pe forma.
Insa avalansa de notiuni, teorii si parafrazari ale unor anumite tratate celebre ne tortureaza pe toata durata, iar parcurgerea intregii proiectii este un adevarat supliciu. Filmul se urmareste greu. Brutalitatea notiunilor, (sunt notiuni introduse cu liniuta as putea spune) si saltul la fel de barbar de la una la alta: de la religie la mod de viata, de la notiuni filosofice la discursuri despre libertate, ingreuneaza vizionarea atat de tare incat simti nevoia de pauze la fiecare 5 minute.
Dupa vizionare, pot spune ca am participat la un fel de rezumat al unor cursuri de Comunicare si Relatii Interumane in care apar punctate si ideile altor ore gen Stiinte Politice, Mediu si Ecologie, Filosofie sau Teologie. (Aaa! Si sa nu uit. Teoriile teologice ce se dezbat sunt atat de gresit redate incat tradeaza o superficialitate si o (ne)intelegere empirica, daca nu chiar prosteasca.)
Concluzie, asta nu e un film, asa ca nu pot sa-l recomand. O lectura de specialitate este net mai benefica decat aceasta incalcire de idei. Un 6 pentru prezentarea grafica.

Un film de animatie independent pentru adulti de arta excelent , incare se pun in discutie mai multe teme filosofice care au preocupat mintea omului de-a lungul timpului , fara a simti ca se vrea sa se dea un raspuns la ele , si care sunt discutate de oameni relativi simpli , aproape pe intelesul tuturor..Nerecomandat celor care au rau de mare .

Conținutul este provocator și inteligent. Imaginile sunt creativie. Experiența este originala. Vă recomand acest film pentru toata lumea, mai ales dacă aveți un interes în visul lucid

E o animație în genul celei din A Scanner Darkly (2006), ambele fiind regizate de același Richard Linklater:

http://www.cinemagia.ro/filme/a-scanner-darkly-viziuni-intunecate-14837/

Numai ca în Waking Life (2001), animația este mult prea dinamică, nestatornică, "plutitoare", obosind ochii după doar câteva minute (sigur că aceasta a fost și intenția regizorului, animația "fluidă" distrugând orice barieră între vis și realitate). Totuși, oricât de interesante ar fi discuțiile, oboseala te lovește în creștet. Această greșeală nu se repetă, din fericire, în A Scanner Darkly (2006), unde animația este cuminte, relaxantă, splendidă!

O scenă edificatoare mi s-a părut cea cu pistoalele, edificatoare pentru S.U.A. Chiar mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă nouă, românilor, ni s-ar oferi acces lejer la arme... E ceva retoric, evident!!! Doamne ferește sa pună mâna șoferii români pe pistoale Glock!!!

Un articol genial despre ideile prezente în acest film puteți găsi aici:

http://publish.uwo.ca/~dmann/waking_essay.htm

O animatie eseistică despre introspectiile filozofice asupra existentei umane, problematica timpului si a viselor în raport cu realitatea, setea de autocunoastere interioară, corelată prin tentativa continuă de a regăsi calea luciditătii, exprimată printr-o serie de reflectii retorice. Richard Linklater ne propune un film care ne invită să cugetăm asupra existentei noastre în raport cu timpul, într-un plan atemporal care se încadrează între vis si realitate.

Mi-a placut mult filmul si da, este un film greu. Eu personal l-am vizionat in timpul zilei, pentru ca pur si simplu seara eram prea obosita ca sa urmaresc sirul ideilor asa cum trebuie.

Pentru cei carora le place sa filozofeze din plin filmul asta poate parea naiv, trecut, plictisitor, insa pt cei aflati abia la inceputul gandirii filozofice, a intrebarilor despre viata, sociatate, apucaturile rasei umane, inspre ce si in cat timp, pt acestia filmul va aduce o lumina plina de hrana sufleteasca si nu numai, va aduce unele deslusiri in slujba ratiunii atotcautatoare de raspuns. E bun, merita vazut, depinde in ce categorie te incadrezi, prima, sau a doua? Vizionare placuta!

Acesta nu este un film pe care puteti sa-l vizionati pentru relaxare -mai ales daca sunteti obositi. Recomandat numai celor ce privesc lucid, cu curiozitate, lumea din jur si pe ei insisi, incercand sa treaca dincolo de aparenta.

E prea greu sa exprim cat de mult mi-a placut, filmul meu favorit. Richard Linklater pur si simplu frapeaza cu inspiratia si profunzimea care a oferit-o personajelor sale, filosofie pura pentru cei ce au trecut granita materiala a lumii si sunt dornici de cunoastere superioara. Soundtrackurile create de Tosca Tango Orchestra sunt de asemenea superbe si se potrivesc perfect cu tema filmului. Efectul de animatie sprijina foarte bine ideea de vis in care se afla personajul principal. Cu siguranta nu e un film creat pentru publicul obisnuit, ci pentru minti profunde.