Părerea criticului
Revenirea lui Zack Snyder pe taramuri de inspiratie comics-ista, Watchmen - Cei ce vegheaza se bucura de o sursa trasnet (singurul roman grafic inclus de The Times in lista celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor), dar sufera de o mare problema: spune prea multe in prea putin timp. Fara a comenta sursa si valoarea ei, nu putem sa nu regretam faptul ca ceea ce ar fi umplut lejer o mini-serie (daca nu un intreg serial) este comprimat de Snyder in mai putin de trei ore, rezultatul fiind intr-adevar captivant (nici macar o privire aruncata ceasului nici la prima, dar nici la a doua vizionare!), dar cumva dezamagitor.
Totul se petrece in 1985 intr-o istorie alternativa a umanitatii. Statele Unite si URSS sunt in continuare in razboi, doua degete deloc bine intentionate aflandu-se in permanenta pe butoanele ce ar putea porni un distrugator razboi nuclear, pe care presedintele Nixon nu-l elimina dintre posibilitati, ba chiar judeca la rece eventualitatea pierderii intregii coaste de est a Americii. In aceasta istorie alternativa, supereroii nu sunt deloc o raritate, chiar daca guvernul i-a scos din legalitate. Unul dintre acestia, The Comedian, este ucis in prima secventa a filmului, ceea ce-l impinge pe un altul, Rorschach, a carui masca se pateaza cu modele inspirate de celebrul test psihologic, sa creada ca cineva planuieste sa-i extermine pe supereroi unul cate unul, dar mai ales pe celebrii Watchmen, veghetorii, care cu ani in urma ii protejau pe americani de... ei insisi.
Nu-i veti vedea pe Superman, Batman sau Spider-Man in acest film. Watchmen nici macar n-ar trebui inclus in genul "supereroic", caci toti protagonistii sai, in ciuda puterilor lor, sunt orice dar numai supereroi nu. Pensionarea fortata a guvernului (cu totul altfel tratata in The Incredibles al celor de la Pixar) scoate tot ce-i mai rau din supereroii nostri dezbracandu-i de atributele lor eroice sau de idealurile lor do-good si ridicandu-le lipsa de directie la rang de atribut absolut. Astfel, Ozymandias (Matthew Goode) nu mai lupta impotriva raului, ci conduce un imperiu financiar, Nite Owl (Patrick Wilson) isi petrece timpul visand la frumoasele aventuri de odinioara, frumoasa Silk Spectre (Malin Akerman) se simte tot mai inutila alaturi de iubitul ei, atotputernicul si albastrul Dr. Manhattan (Billy Crudup), singurul supererou al filmului, in timp ce asocialul Rorschach bantuie strazile, comentand sumbru despre faradelegile oamenilor.
Din nefericire, Snyder esentializeaza atat de mult romanul grafic (director's cut-ul va dura aproximativ patru ore), incat isi rezerva filmul numai celor care cunosc si apreciaza deja sursa. Ceilalti se vor pierde printre numeroasele flashback-uri si complicatele relatii dintre personaje favorizand efectele speciale si secventele de lupta (mult mai rare aici decat in alte filme ale genului) si nu miezul dens, greu de digerat, al povestii imaginate de Alan Moore. Obligatoriu de vazut (de mai multe ori de fapt), dar cu regretul compromisului facut de Snyder: anumite alegeri ale regizorului (animalul fantastic din final, secventele de comic relief din inchisoare, in contrapondere cu alte secvente lipsite de manajamente pentru spectator) dilueaza Watchmen si-l transforma, in termeni absoluti, intr-o ecranizare mult sub romanul grafic si sub filmul anterior, 300.
Totul se petrece in 1985 intr-o istorie alternativa a umanitatii. Statele Unite si URSS sunt in continuare in razboi, doua degete deloc bine intentionate aflandu-se in permanenta pe butoanele ce ar putea porni un distrugator razboi nuclear, pe care presedintele Nixon nu-l elimina dintre posibilitati, ba chiar judeca la rece eventualitatea pierderii intregii coaste de est a Americii. In aceasta istorie alternativa, supereroii nu sunt deloc o raritate, chiar daca guvernul i-a scos din legalitate. Unul dintre acestia, The Comedian, este ucis in prima secventa a filmului, ceea ce-l impinge pe un altul, Rorschach, a carui masca se pateaza cu modele inspirate de celebrul test psihologic, sa creada ca cineva planuieste sa-i extermine pe supereroi unul cate unul, dar mai ales pe celebrii Watchmen, veghetorii, care cu ani in urma ii protejau pe americani de... ei insisi.
Nu-i veti vedea pe Superman, Batman sau Spider-Man in acest film. Watchmen nici macar n-ar trebui inclus in genul "supereroic", caci toti protagonistii sai, in ciuda puterilor lor, sunt orice dar numai supereroi nu. Pensionarea fortata a guvernului (cu totul altfel tratata in The Incredibles al celor de la Pixar) scoate tot ce-i mai rau din supereroii nostri dezbracandu-i de atributele lor eroice sau de idealurile lor do-good si ridicandu-le lipsa de directie la rang de atribut absolut. Astfel, Ozymandias (Matthew Goode) nu mai lupta impotriva raului, ci conduce un imperiu financiar, Nite Owl (Patrick Wilson) isi petrece timpul visand la frumoasele aventuri de odinioara, frumoasa Silk Spectre (Malin Akerman) se simte tot mai inutila alaturi de iubitul ei, atotputernicul si albastrul Dr. Manhattan (Billy Crudup), singurul supererou al filmului, in timp ce asocialul Rorschach bantuie strazile, comentand sumbru despre faradelegile oamenilor.
Din nefericire, Snyder esentializeaza atat de mult romanul grafic (director's cut-ul va dura aproximativ patru ore), incat isi rezerva filmul numai celor care cunosc si apreciaza deja sursa. Ceilalti se vor pierde printre numeroasele flashback-uri si complicatele relatii dintre personaje favorizand efectele speciale si secventele de lupta (mult mai rare aici decat in alte filme ale genului) si nu miezul dens, greu de digerat, al povestii imaginate de Alan Moore. Obligatoriu de vazut (de mai multe ori de fapt), dar cu regretul compromisului facut de Snyder: anumite alegeri ale regizorului (animalul fantastic din final, secventele de comic relief din inchisoare, in contrapondere cu alte secvente lipsite de manajamente pentru spectator) dilueaza Watchmen si-l transforma, in termeni absoluti, intr-o ecranizare mult sub romanul grafic si sub filmul anterior, 300.
