Tineri și neliniștiți, personajele principale se descurcă de minune în acest film; destul de intens, emotionant, și foarte delicat, atât ca poveste cât și modul de abordare a acesteia. Are un stil aparte de a-ți întări convingerea că speranța întotdeauna e acolo, și întotdeauna trebuie să lupți pentru ea. Filmul, este o terapie pentru fiecare dintre noi mai ales pentru cuplurile care se regăsesc în situația respectivă.
daiana177
pe 21 Octombrie 2024 18:56
Un film foarte frumos și emoționat cu un mesaj foarte puternic!❤️❤️❤️
Mihneast
pe 17 Octombrie 2024 22:37
Andrew Garfield și Florence Pugh sunt extraordinari într-o dramă romantică britanică în care fiecare secundă contează.
Rar se întâmplă ca o dramă romantică să nimerească cu abilitate atâtea aspecte ale unui film încât să devină un clasic instant. Exemple din trecut includ legendarul The Notebook cu Ryan Gosling și Rachel McAdams sau Atonement cu Keira Knightley și James McAvoy. Cu toate că nu ilustrează o poveste de iubire care să transcendă decenii întregi sau modul în care încurcăturile vieții și războiul pot afecta o relație romantică, We Live in Time are tot ce îi trebuie pentru a deveni un film relevant, necesar.
Pelicula britanică regizată de John Crowley (Brooklyn) și scrisă de Nick Payne (Wanderlust) se concentrează pe o premisă simplă, dar pe care o aprofundează într-un mod extrem de profund și sensibil: Tobias, un tânăr bărbat care tocmai a divorțat (Andrew Garfield), și Almut, un chef promițător (Florence Pugh), au parte de o întâlnire întâmplătoare care le schimbă viața. Narațiunea conduce spectatorul prin momente esențiale din relația lor, de la modul non-convențional în care se întâlnesc și clipa îndrăgostirii până la discuții vulnerabile și nașterea fiicei lor. Toate acestea culminează cu descoperirea unei vești șocante, care îi determină pe cei doi să prețuiască fiecare clipă pe care o trăiesc împreună.
We Live in Time este un film pe cât de simplu, pe atât de profund și plin de emoție. Cu toate că narațiunea se axează și pe visurile lor individuale (mai ales pe cel al lui Almut de a câștiga un campionat internațional de gastronomie reprezentând Marea Britanie), povestea se concentrează pe relația celor doi, care este parcă pusă sub microscop, surprinzând în cele mai fine detalii numeroase momente definitorii, de la cele frumoase la cele devastatoare. Faptul că acestea nu sunt redate în mod cronologic, ci prin salturi temporale (înainte sau înapoi) poate să creeze confuzie pentru unii spectatori, dar în cele din urmă este o modalitate interesantă de a ilustra povestea. Astfel, această tehnică nu numai că dinamizează acțiunea, dar și invită spectatorul să se implice în poveste în mod activ și să pună cap la cap piesele puzzle-ului din viețile celor doi. Mai mult, deși o dramă romantică, We Live in Time găsește echilibrul perfect între secvențele romantice, înduioșătoare, triste și cele amuzante, care se nasc organic din situațiile de viață propuse: ce poate fi mai dramatic și absurd decât a fi prins în trafic atunci când iubita ta e gata să nască și singurul refugiu din apropiere este o benzinărie?
Jocul actorilor este esențial, iar Andrew Garfield și Florence Pugh nu numai că realizează niște roluri excepționale, dar au și chimie. Un lungmetraj cu un puternic caracter britanic, ambii actori transmit o gamă largă de emoții și redau extrem de autentic o experiență de viață complexă. Garfield este perfect pentru rolul său, emanând atât carismă, cât și o bunătate și eleganță specific britanică, iar acesta se remarcă prin privirile sale pline de dragoste față de partenera sa. Pugh reușește una dintre cele mai sofisticate interpretări din cariera ei, transmițând în mod nuanțat atât bucuriile, cât și suferințele personajului său. Almut se remarcă prin ambiția și puterea de a continua în ciuda unui destin implacabil, iar aceasta se confruntă cu un conflict intern complicat: trebuie să aleagă între timpul petrecut alături de familie și munca pentru a realiza un vis măreț. Rolurile secundare sunt și ele bine interpretate, Lee Braithwaite remarcându-se drept colega talentată a lui Almut cu care face echipă pentru a câștiga concursul de gastronomie și Grace Delaney fiind adorabilă drept Ella, fiica lui Tobias și Almut.
Peisajele contribuie și ele la tonul filmului, iar casele de cărămidă din sudul Londrei imprimă în mod special o atmosferă profund britanică. Imaginea semnată de Stuart Bentley este plăcută din punct de vedere estetic și consolidează narațiunea prin alegerile stilistice. De-a lungul filmului, regizorul și Bentley aleg unghiuri interesante pentru a spune povestea. Mai mult, modul în care se trece brusc de la cadre largi la prim-planuri strânse este cu adevărat eficace, deseori punându-se accentul pe expresiile faciale ale celor doi protagoniști.
We Live in Time este un film special, delicat, plin de căldură, ce examinează în detaliu suișurile și coborâșurile din cadrul unui tânăr cuplu britanic, încercat de un diagnostic medical sumbru. Andrew Garfield și Florence Pugh joacă excepțional și creează niște secvențele extrem de emoționante, ajutați de cinematografie și de muzica potrivită. Narațiunea nu este interesată de finalul inevitabil (și mai degrabă predictibil), ci se axează pe momentele pline de dinamism din viețile celor doi, transmițând un mesaj necesar: să prețuim fiecare clipă alături de cei dragi.
Ah da, și în caz că vă întrebați, cel mai bine este să nu vă uitați șervețelele acasă!
Rar se întâmplă ca o dramă romantică să nimerească cu abilitate atâtea aspecte ale unui film încât să devină un clasic instant. Exemple din trecut includ legendarul The Notebook cu Ryan Gosling și Rachel McAdams sau Atonement cu Keira Knightley și James McAvoy. Cu toate că nu ilustrează o poveste de iubire care să transcendă decenii întregi sau modul în care încurcăturile vieții și războiul pot afecta o relație romantică, We Live in Time are tot ce îi trebuie pentru a deveni un film relevant, necesar.
Pelicula britanică regizată de John Crowley (Brooklyn) și scrisă de Nick Payne (Wanderlust) se concentrează pe o premisă simplă, dar pe care o aprofundează într-un mod extrem de profund și sensibil: Tobias, un tânăr bărbat care tocmai a divorțat (Andrew Garfield), și Almut, un chef promițător (Florence Pugh), au parte de o întâlnire întâmplătoare care le schimbă viața. Narațiunea conduce spectatorul prin momente esențiale din relația lor, de la modul non-convențional în care se întâlnesc și clipa îndrăgostirii până la discuții vulnerabile și nașterea fiicei lor. Toate acestea culminează cu descoperirea unei vești șocante, care îi determină pe cei doi să prețuiască fiecare clipă pe care o trăiesc împreună.
We Live in Time este un film pe cât de simplu, pe atât de profund și plin de emoție. Cu toate că narațiunea se axează și pe visurile lor individuale (mai ales pe cel al lui Almut de a câștiga un campionat internațional de gastronomie reprezentând Marea Britanie), povestea se concentrează pe relația celor doi, care este parcă pusă sub microscop, surprinzând în cele mai fine detalii numeroase momente definitorii, de la cele frumoase la cele devastatoare. Faptul că acestea nu sunt redate în mod cronologic, ci prin salturi temporale (înainte sau înapoi) poate să creeze confuzie pentru unii spectatori, dar în cele din urmă este o modalitate interesantă de a ilustra povestea. Astfel, această tehnică nu numai că dinamizează acțiunea, dar și invită spectatorul să se implice în poveste în mod activ și să pună cap la cap piesele puzzle-ului din viețile celor doi. Mai mult, deși o dramă romantică, We Live in Time găsește echilibrul perfect între secvențele romantice, înduioșătoare, triste și cele amuzante, care se nasc organic din situațiile de viață propuse: ce poate fi mai dramatic și absurd decât a fi prins în trafic atunci când iubita ta e gata să nască și singurul refugiu din apropiere este o benzinărie?
Jocul actorilor este esențial, iar Andrew Garfield și Florence Pugh nu numai că realizează niște roluri excepționale, dar au și chimie. Un lungmetraj cu un puternic caracter britanic, ambii actori transmit o gamă largă de emoții și redau extrem de autentic o experiență de viață complexă. Garfield este perfect pentru rolul său, emanând atât carismă, cât și o bunătate și eleganță specific britanică, iar acesta se remarcă prin privirile sale pline de dragoste față de partenera sa. Pugh reușește una dintre cele mai sofisticate interpretări din cariera ei, transmițând în mod nuanțat atât bucuriile, cât și suferințele personajului său. Almut se remarcă prin ambiția și puterea de a continua în ciuda unui destin implacabil, iar aceasta se confruntă cu un conflict intern complicat: trebuie să aleagă între timpul petrecut alături de familie și munca pentru a realiza un vis măreț. Rolurile secundare sunt și ele bine interpretate, Lee Braithwaite remarcându-se drept colega talentată a lui Almut cu care face echipă pentru a câștiga concursul de gastronomie și Grace Delaney fiind adorabilă drept Ella, fiica lui Tobias și Almut.
Peisajele contribuie și ele la tonul filmului, iar casele de cărămidă din sudul Londrei imprimă în mod special o atmosferă profund britanică. Imaginea semnată de Stuart Bentley este plăcută din punct de vedere estetic și consolidează narațiunea prin alegerile stilistice. De-a lungul filmului, regizorul și Bentley aleg unghiuri interesante pentru a spune povestea. Mai mult, modul în care se trece brusc de la cadre largi la prim-planuri strânse este cu adevărat eficace, deseori punându-se accentul pe expresiile faciale ale celor doi protagoniști.
We Live in Time este un film special, delicat, plin de căldură, ce examinează în detaliu suișurile și coborâșurile din cadrul unui tânăr cuplu britanic, încercat de un diagnostic medical sumbru. Andrew Garfield și Florence Pugh joacă excepțional și creează niște secvențele extrem de emoționante, ajutați de cinematografie și de muzica potrivită. Narațiunea nu este interesată de finalul inevitabil (și mai degrabă predictibil), ci se axează pe momentele pline de dinamism din viețile celor doi, transmițând un mesaj necesar: să prețuim fiecare clipă alături de cei dragi.
Ah da, și în caz că vă întrebați, cel mai bine este să nu vă uitați șervețelele acasă!