Părerea criticului
Aşteptat şi amânat, Weekend cu mama reprezintă reunirea lui Stere Gulea cu cinema-ul după o lungă perioadă de "zăcere" (vorba regizorului), dar şi a treia revenire la rând a cinematografului românesc, după Întâlniri încrucişate şi Pescuit Sportiv, la actualitate. Stere Gulea abordează relaxat un subiect incomod: relaţia tinerilor cu stupefiantele, dar şi cu părinţii plecaţi să muncească în străinătate. Din nefericire, Weekend cu mama (de fapt e vorba de o perioadă de vreo zece zile) pare făcut, desfăcut, lipit, dezlipit, montat şi de-montat, de parcă noul lungmetraj al regizorului ar fi de fapt palimpsestul unei telenovele. Dar, vorba domnului Gulea: "l-am făcut, acum ce să fac, să-l ascund sub pat?".
De la genul mult hulit, Gulea mai împrumută protagonista (Adela Popescu, mai bună decât m-aş fi aşteptat), situaţiile extreme şi neverosimile, precum şi-o chimie a personajelor extrem de volatilă, în care te poţi aştepta în orice moment să descoperi relaţii de rudenie abracadabrante (se întâmplă) sau accese neaşteptate de amnezie (nu se întâmplă). Cel mai neplăcut (sau amuzant la acest proiect câştigător la CNC) este dezinteresul pentru ordine. Dacă "poetic" (Stere Gulea despre film) înseamnă "plin de elipse derutante", Weekend-ul e poezie curată, mult-lăudata intuiţie feminină ("ia urmăreşte BMW-ul ăla!") introducând şi un punct culminant atât de tras de păr, că numai printr-un deznodământ şi mai tras de păr puteai să-ţi faci spectatorul să-l uite.
Orice ocazie de explorare a prezentului ar trebui îmbrăţişată în cinematografia noastră atât de nostalgică, dar, oricâtă bunăvoinţă ai avea, n-ai cum să nu chicoteşti când auzi cum o Luiza (Medeea Marinescu) aferată comentează că "treaba cu heroina nu-i în regulă". Să crezi că vorbea de propria ei fiică, Cristina (Adela Popescu), lăsată în grija rudelor în urmă cu 15 ani, la plecarea în Spania? Să crezi... Sau cum să nu râzi când asistenta din spital anunţă ca Data din Star Trek că "vena a fost găsită"? Momentul când Luiza o găseşte pe Cristina într-un "trip" suprem şi se oferă să-i scrie un SMS iarăşi ratează nivelul minim acceptabil de verosimilitate, iar "răul" Andi Vasluianu, în chip de mafiot cu sufrageria (living-ul?) tapetată cu icoane şi neobosit izvor de panseuri precum "în România oamenii nu mai au principii" sau "singurul drum spre izbăvire trece prin focul gheenei", pare rupt dintr-un univers alternativ şi cam trist.
Cel mai tare (nu neapărat la modul negativ) este Răzvan Vasilescu. Acesta apare la început şi la sfârşit, dând şi mai mare greutate replicii sale inubliabile: investitor străin cu gusturi fine, Vasilescu priveşte uimit cum menajera Marinela Chelaru aduce un platou cu "mezelicuri" de pui. "Păi voi în România parcă eraţi mai mult cu porcu'", se miră suveran investitorul, responsabil şi pentru o penultimă deraiere a filmului pe tărâmul traficului cu copii şi organe (sau cu organe de copii, că nu se înţelege).
N-are rost să aducem în discuţie limbajul din Weekend cu mama. Pe stradă auzi înjurături mult mai grele, dar şi mai variate, astfel încât nu-ţi explici de ce în scenariul scris de Stere Gulea şi Vera Ion au rezistat doar "în puii mei" plus ceva mărunţiş. O replică le-a plăcut atât de mult scenariştilor, încât au lăsat-o de două ori: "pula mea, nu poţi să ieşi în oraş că vin toţi tâmpiţii să-ţi fută filmul". N-o comentăm, că dăm în psihanaliză.
De la genul mult hulit, Gulea mai împrumută protagonista (Adela Popescu, mai bună decât m-aş fi aşteptat), situaţiile extreme şi neverosimile, precum şi-o chimie a personajelor extrem de volatilă, în care te poţi aştepta în orice moment să descoperi relaţii de rudenie abracadabrante (se întâmplă) sau accese neaşteptate de amnezie (nu se întâmplă). Cel mai neplăcut (sau amuzant la acest proiect câştigător la CNC) este dezinteresul pentru ordine. Dacă "poetic" (Stere Gulea despre film) înseamnă "plin de elipse derutante", Weekend-ul e poezie curată, mult-lăudata intuiţie feminină ("ia urmăreşte BMW-ul ăla!") introducând şi un punct culminant atât de tras de păr, că numai printr-un deznodământ şi mai tras de păr puteai să-ţi faci spectatorul să-l uite.
Orice ocazie de explorare a prezentului ar trebui îmbrăţişată în cinematografia noastră atât de nostalgică, dar, oricâtă bunăvoinţă ai avea, n-ai cum să nu chicoteşti când auzi cum o Luiza (Medeea Marinescu) aferată comentează că "treaba cu heroina nu-i în regulă". Să crezi că vorbea de propria ei fiică, Cristina (Adela Popescu), lăsată în grija rudelor în urmă cu 15 ani, la plecarea în Spania? Să crezi... Sau cum să nu râzi când asistenta din spital anunţă ca Data din Star Trek că "vena a fost găsită"? Momentul când Luiza o găseşte pe Cristina într-un "trip" suprem şi se oferă să-i scrie un SMS iarăşi ratează nivelul minim acceptabil de verosimilitate, iar "răul" Andi Vasluianu, în chip de mafiot cu sufrageria (living-ul?) tapetată cu icoane şi neobosit izvor de panseuri precum "în România oamenii nu mai au principii" sau "singurul drum spre izbăvire trece prin focul gheenei", pare rupt dintr-un univers alternativ şi cam trist.
Cel mai tare (nu neapărat la modul negativ) este Răzvan Vasilescu. Acesta apare la început şi la sfârşit, dând şi mai mare greutate replicii sale inubliabile: investitor străin cu gusturi fine, Vasilescu priveşte uimit cum menajera Marinela Chelaru aduce un platou cu "mezelicuri" de pui. "Păi voi în România parcă eraţi mai mult cu porcu'", se miră suveran investitorul, responsabil şi pentru o penultimă deraiere a filmului pe tărâmul traficului cu copii şi organe (sau cu organe de copii, că nu se înţelege).
N-are rost să aducem în discuţie limbajul din Weekend cu mama. Pe stradă auzi înjurături mult mai grele, dar şi mai variate, astfel încât nu-ţi explici de ce în scenariul scris de Stere Gulea şi Vera Ion au rezistat doar "în puii mei" plus ceva mărunţiş. O replică le-a plăcut atât de mult scenariştilor, încât au lăsat-o de două ori: "pula mea, nu poţi să ieşi în oraş că vin toţi tâmpiţii să-ţi fută filmul". N-o comentăm, că dăm în psihanaliză.
