Părerea criticului
Premisa de a aduna pe marele ecran un grup pestriţ şi contradicţia dintre cine sunt cu adevărat eroii filmului şi cine pretind că sunt trebuie să nască, cel puţin în teorie, avalanşe de situaţii şi dialoguri amuzante. Scenariştii comediei Noi suntem familia Miller - care au mai lucrat la Spărgătorii de nunţi, respectiv Teleportati în adolescenţă - au găsit aceste două „motoare” declanşatoare ale poveştii, apoi s-au lăsat pe tânjeală. Replicile nu sunt chiar aşa de tari, altele sunt de mult fumate, mizându-se mai mult pe umorul de situaţie şi jocul actorilor, foarte bine aleşi - ce-i drept. Chiar şi în aceste condiţii, comedia ce intră vineri pe marile noastre ecrane poate aduce câteva hohote de râs.
Spuneam că premisa filmului este un fel de „qui pro quo”, în care nu o persoană e confundată cu alta, ci o persoană se dă drept altceva decât este. Efectul comic rezultă din contradicţia puternică dintre identitatea reală şi cea falsă. Jennifer Aniston se dă soţie devotată şi mamă a doi copii, deşi este o stripteuză ce se alătură unui traficant de droguri; Jason Sudeikis trece drept familist convins, deşi e un flueiră-vânt ce îşi câştigă existenţa vânzând „iarbă” casnicelor, pentru ca mai apoi să pregătească cel mai mare transport de marijuana văzut în ultima vreme la cinema etc. Până la final vedem că eroii nu sunt chiar atât de diferiţi faţă de persoanele care pretindeau că sunt...
Apoi, scenariştii mizează pe încropirea unui grup de personaje cât se poate de colorate şi greu de imaginat laolaltă. Grup ce devine familia Miller. Astfel, pentru a scăpa de datorii şi a-şi salva viaţa, David (Jason Sudeikis) trebuie să aducă din Mexic 15 tone de marijuana. Se gândeşte să pozeze în tată de familie pentru a nu atrage atenţia la vamă. Astfel, cinica Rose (Jennifer Aniston), rebela-emo Casey (Emma Roberts) şi timidul Kenny (Will Poulter, cu o mimică perfect croită pentru a aduce la viaţă personaje nătângi) devin falsa familie a lui David. Cu o soţie, doi copii şi o rulotă imensă, noua familie Miller se îndreaptă spre Mexic pentru un weekend imprevizibil. Drumul e plin de peripeţii, pedala apăsându-se mult pe întâmplările cu conotaţii sexuale. Rezolvarea unor situaţii este expediată, căutându-se mai mult efectul comic decât logica din spatele întâmplării.
Spunea cineva, zilele trecute, într-un comentariu pe Cinemagia, că „I just want to see Aniston stripping!”. Da, în We're the Millers Jennifer Aniston este stripteuza Rose şi face un număr de striptease cu apă şi foc memorabil. Număr care a făcut spectatorii din sala de cinema de la Hollywood Multiplex să rămână muţi. Inclusiv pe cel care aproape tot filmul a vociferat, dănd replicile simultan cu actorii, amuzându-se de unul singur de mama focului, şi continuând sonor reacţiile personajelor din film. Ptii, ce mai vizionare!
Genericul de final aduce un montaj de farse şi greşeli de la filmări, inclusiv o surpriză făcută actriţei devenite celebră datorită popularităţii serialului Friends, Jennifer Aniston.
Spuneam că premisa filmului este un fel de „qui pro quo”, în care nu o persoană e confundată cu alta, ci o persoană se dă drept altceva decât este. Efectul comic rezultă din contradicţia puternică dintre identitatea reală şi cea falsă. Jennifer Aniston se dă soţie devotată şi mamă a doi copii, deşi este o stripteuză ce se alătură unui traficant de droguri; Jason Sudeikis trece drept familist convins, deşi e un flueiră-vânt ce îşi câştigă existenţa vânzând „iarbă” casnicelor, pentru ca mai apoi să pregătească cel mai mare transport de marijuana văzut în ultima vreme la cinema etc. Până la final vedem că eroii nu sunt chiar atât de diferiţi faţă de persoanele care pretindeau că sunt...
Apoi, scenariştii mizează pe încropirea unui grup de personaje cât se poate de colorate şi greu de imaginat laolaltă. Grup ce devine familia Miller. Astfel, pentru a scăpa de datorii şi a-şi salva viaţa, David (Jason Sudeikis) trebuie să aducă din Mexic 15 tone de marijuana. Se gândeşte să pozeze în tată de familie pentru a nu atrage atenţia la vamă. Astfel, cinica Rose (Jennifer Aniston), rebela-emo Casey (Emma Roberts) şi timidul Kenny (Will Poulter, cu o mimică perfect croită pentru a aduce la viaţă personaje nătângi) devin falsa familie a lui David. Cu o soţie, doi copii şi o rulotă imensă, noua familie Miller se îndreaptă spre Mexic pentru un weekend imprevizibil. Drumul e plin de peripeţii, pedala apăsându-se mult pe întâmplările cu conotaţii sexuale. Rezolvarea unor situaţii este expediată, căutându-se mai mult efectul comic decât logica din spatele întâmplării.
Spunea cineva, zilele trecute, într-un comentariu pe Cinemagia, că „I just want to see Aniston stripping!”. Da, în We're the Millers Jennifer Aniston este stripteuza Rose şi face un număr de striptease cu apă şi foc memorabil. Număr care a făcut spectatorii din sala de cinema de la Hollywood Multiplex să rămână muţi. Inclusiv pe cel care aproape tot filmul a vociferat, dănd replicile simultan cu actorii, amuzându-se de unul singur de mama focului, şi continuând sonor reacţiile personajelor din film. Ptii, ce mai vizionare!
Genericul de final aduce un montaj de farse şi greşeli de la filmări, inclusiv o surpriză făcută actriţei devenite celebră datorită popularităţii serialului Friends, Jennifer Aniston.
