Părerea criticului
La cumpăna dintre milenii HBO lansa pe micile ecrane americane serialele Totul despre sex, Clanul Soprano şi Sub pământ SRL, devenind cel mai relevant şi comentat creator de programe din Statele Unite. 15 ani mai târziu HBO este în continuare în top, dar cu un singur titlu, megahitul Urzeala tronurilor, dar acest unic succes solitar încă în producţie ar putea avea din octombrie un companion similar în anvergură: Westworld. Iată mai jos de ce ar trebui să vezi serialul după premiera din 2 octombrie.
Inspirat de filmul omonim al lui Michael Crichton, serialul HBO ne poartă în viitorul apropiat, când, pentru o sumă pipărată, poţi petrece o zi în parcul de distracţii Westworld. Inspirat de Vestul sălbatic, parcul este populat cu androizi ce execută zilnic aceleaşi scenarii, interacţionând cu vizitatorii şi oferindu-le o experienţă western completă. Pare neinteresant şi inofensiv? Chiar nu este, pentru că vizitatorii pot face orice le trece prin minte, să se arunce într-o confruntare cu pistoalele şi să "ucidă" androizii sau să petreacă o noapte de dezmăţ în bordel. Încă din primele minute ale serialului se poate vedea cât de crudă poate deveni această lume artificială, dar şi cât de consistente sunt implicaţiile libertăţii absolute din parc.
Evan Rachel Wood este Dolores Abernathy, o blondă fiică a Vestului care îşi salută în fiecare dimineaţă tatăl (Louis Herthum) ce priveşte în zare de pe veranda casei familiei. Dolores şi tatăl ei sunt androizi, sau "gazde". Ei vor executa acelaşi scenariu zi de zi, blocaţi într-o buclă setată în complicatele circuite dinăuntrul lor. Dar interacţiunile cu vizitatorii fac scenariile tot mai elaborate, iar complexitatea lor crescândă sugerează că androizii vor ajunge curând să capete conştiinţă. Este exact graniţa dintre uman şi inuman, iar serialul dezvoltat de Jonathan Nolan (scenarist al celui mai bun film cu supereroi, The Dark Knight) o explorează incitant.
Ce impresionează la Westworld nu este doar anvergura producţiei, ci şi complexitatea scenariului: ceea ce se întâmplă în parc este la fel de important ca ceea ce se întâmplă în afara lui, iar povestea explorează şi problemelele organizatorilor. Anthony Hopkins este directorul de creaţie al Westworld, fondator şi spectator al evoluţiei generaţiilor de androizi, de la cei cu aspect evident robotic din zorii parcului până la androizii superperformanţi din prezent. Organizatorii trebuie să înfrunte o problemă de logistică: un update al soft-ului menit să ofere un plus de flexibilitate interacţiunilor dintre gazde şi vizitatori dă erori neaşteptate, ceea ce provoacă o criză de proporţii în parc.
Stă pe umerii directorului de programare Bernard Lowe (Jeffrey Wright) să rezolve problema, dar spectatorul îşi va da seama curând că bulgărele de zăpadă din primul episod va căpăta proporţii tot mai mari. Până la urmă creşterea exponenţială a efectelor incontrolabile ale unui anumit eveniment este una dintre temele favorite ale autorului Michael Crichton, temă explorată cu voluptate în popularul Jurassic Park.
Un alt strat extrem de interesant al poveştii este oferit de vizitatorii parcului. Interesele lor sunt dintre cele mai diverse, de la familii gata să admire peisajul deşertic şi să facă o plimbare printre cactuşi, la cei gata să-şi satisfacă cele mai violente pofte. Ed Harris interpretează un personaj din ultima categorie, dar el nu vine în Westworld doar ca să violeze şi să ucidă, ci are planuri încă şi mai sumbre: la sfârşitul primului episod îi aflăm intenţia de a pătrunde în spatele uşilor închise, în măruntaiele corporaţiei ce controlează giganticul parc de distracţii. Fără îndoială cel mai misterios personaj, el va avea cu siguranţă un itinerariu captivant de-a lungul celor cinci sezoane anunţate deja de HBO.
Inspirat de filmul omonim al lui Michael Crichton, serialul HBO ne poartă în viitorul apropiat, când, pentru o sumă pipărată, poţi petrece o zi în parcul de distracţii Westworld. Inspirat de Vestul sălbatic, parcul este populat cu androizi ce execută zilnic aceleaşi scenarii, interacţionând cu vizitatorii şi oferindu-le o experienţă western completă. Pare neinteresant şi inofensiv? Chiar nu este, pentru că vizitatorii pot face orice le trece prin minte, să se arunce într-o confruntare cu pistoalele şi să "ucidă" androizii sau să petreacă o noapte de dezmăţ în bordel. Încă din primele minute ale serialului se poate vedea cât de crudă poate deveni această lume artificială, dar şi cât de consistente sunt implicaţiile libertăţii absolute din parc.
Evan Rachel Wood este Dolores Abernathy, o blondă fiică a Vestului care îşi salută în fiecare dimineaţă tatăl (Louis Herthum) ce priveşte în zare de pe veranda casei familiei. Dolores şi tatăl ei sunt androizi, sau "gazde". Ei vor executa acelaşi scenariu zi de zi, blocaţi într-o buclă setată în complicatele circuite dinăuntrul lor. Dar interacţiunile cu vizitatorii fac scenariile tot mai elaborate, iar complexitatea lor crescândă sugerează că androizii vor ajunge curând să capete conştiinţă. Este exact graniţa dintre uman şi inuman, iar serialul dezvoltat de Jonathan Nolan (scenarist al celui mai bun film cu supereroi, The Dark Knight) o explorează incitant.
Ce impresionează la Westworld nu este doar anvergura producţiei, ci şi complexitatea scenariului: ceea ce se întâmplă în parc este la fel de important ca ceea ce se întâmplă în afara lui, iar povestea explorează şi problemelele organizatorilor. Anthony Hopkins este directorul de creaţie al Westworld, fondator şi spectator al evoluţiei generaţiilor de androizi, de la cei cu aspect evident robotic din zorii parcului până la androizii superperformanţi din prezent. Organizatorii trebuie să înfrunte o problemă de logistică: un update al soft-ului menit să ofere un plus de flexibilitate interacţiunilor dintre gazde şi vizitatori dă erori neaşteptate, ceea ce provoacă o criză de proporţii în parc.
Stă pe umerii directorului de programare Bernard Lowe (Jeffrey Wright) să rezolve problema, dar spectatorul îşi va da seama curând că bulgărele de zăpadă din primul episod va căpăta proporţii tot mai mari. Până la urmă creşterea exponenţială a efectelor incontrolabile ale unui anumit eveniment este una dintre temele favorite ale autorului Michael Crichton, temă explorată cu voluptate în popularul Jurassic Park.
Un alt strat extrem de interesant al poveştii este oferit de vizitatorii parcului. Interesele lor sunt dintre cele mai diverse, de la familii gata să admire peisajul deşertic şi să facă o plimbare printre cactuşi, la cei gata să-şi satisfacă cele mai violente pofte. Ed Harris interpretează un personaj din ultima categorie, dar el nu vine în Westworld doar ca să violeze şi să ucidă, ci are planuri încă şi mai sumbre: la sfârşitul primului episod îi aflăm intenţia de a pătrunde în spatele uşilor închise, în măruntaiele corporaţiei ce controlează giganticul parc de distracţii. Fără îndoială cel mai misterios personaj, el va avea cu siguranţă un itinerariu captivant de-a lungul celor cinci sezoane anunţate deja de HBO.
