Părerea criticului
Da, ştim, "Netflix and chill". Şi da, o parte imensă a portofoliului platformei Netflix este numai bună pentru a uita o oră-două de problemele cotidiene. Dar uneori Netflix adaugă un titlu de o relevanţă socială şi cinematografică imposibil de ignorat, iar suspectul de serviciu al întregii veri este fără îndoială miniseria When They See Us, o captivantă (şi în acelaşi timp incredibil de frustrantă) trecere în revistă a celebrului caz al "Celor cinci din Central Park", un scandal mediatic şi un gigantic sughiţ al justiţiei americane care a trimis la închisoare cinci minori afroamericani nevinovaţi. Nu există moment mai bun să vezi acest film decât de ziua internaţională a justiţiei celebrată în fiecare an în prima duminică din iulie.
Lansată pe 31 mai, miniseria scrisă şi regizată de Ava DuVernay şi produsă, printre alţii, de Oprah Winfrey şi Robert De Niro, a primit un boost de promovare pe 12 iunie, când Netflix a anunţat pe Twitter că în cele 12 zile scurse de la lansare, When They See Us a fost cel mai accesat titlu pe platformă, în fiecare zi. Tweet-ul poate fi doar o lovitură de imagine, dar asta nu înseamnă deloc că miniseria nu trebuie văzută de absolut toată lumea pentru a observa cum cea mai puternică democraţie de pe glob a putut ignora flagrant, în ceea ce unora li s-ar puterea părea un caz de psihoză în masă, drepturile inalienabile ale unor adolescenţi la o justiţie corectă.
Totul începe pe 19 aprilie 1989, când zeci de tineri de culoare iau cu asalt o zonă a Central Park, alergând bezmetici şi sărind peste bănci şi alei. Ceea ce pentru ei nu era decât o "golăneală" şi o celebrare a primelor zile cu adevărat calde ale anului s-a dovedit de rău augur pentru cinci dintre ei după ce într-o cu totul altă zonă a parcului şi la o cu totul altă oră, o tânără caucaziană este violată. Deşi nu exista nicio dovadă care să lege cele două evenimente, autorităţile sunt convinse că violatorii trebuie să fi făcut parte din grupul de afroamericani. Sub atenta supraveghere a procuroarei Linda Fairstein (Felicity Hoffman), forţele poliţiei au un singur scop: să-i convingă pe puşti să-şi recunoască vina.
When They See Us este un film dureros şi trist. Este un film care arată, fără drept de apel, cum pentru reprezentanţii unei rase reprezentanţii unei alte rase nu au parte de prezumţia de nevinovăţie. Şi când o rasă deţine toate pârghiile puterii, pentru cealaltă nu este decât o şansă, să piardă. Nu dezvăluim ce anume se întâmplă în cumplitul periplu al celor cinci eroi prin faţa justiţiei. Spunem doar că, trei decenii după acest abuz, suntem datori să le oferim cinci ore din timpul nostru. Suntem datori să fim martorii acestei incredibile nedreptăţi. When They See Us este şi un film înspăimântător - iar aici greutatea sa în România este mai mult decât evidentă - pentru că arată cât de uşor pot abuza de putere deţinătorii imorali ai acesteia.
Ava DuVernay echilibrează excelent aspectul personal - vedem vieţile distruse ale celor cinci şi haosul pe care procesul îl provoacă în vieţile familiilor lor - şi cel public al cazului. Vedem reacţiile presei, care nu se sfieşte să folosească epitete precum "animalic" şi "bestial" pentru a-i descrie pe acuzaţi, înainte să se fi dat vreun verdict. Într-unul din momentele cele mai frustrante, vedem reacţia lui Donald Trump, bufonul care pe atunci era doar un magnat al pieţei imobiliare, iar acum este lider al celei mai puternice democraţii de pe glob. Vai de noi, când puterea e a corupţilor, a ignoranţilor şi a celor lipsiţi de moralitate.
Uneori evenimentele din When They See Us devin atât de neverosimile, încât spectatorul incredul poate crede că miniseria este doar o suprarealistă mostră de propagandă, o ficţiune sărită de pe fix. Nu este. Acest abuz a existat întocmai, iar cei care l-au comis s-au bucurat bine merci de existenţele lor liniştite şi de cariere de succes, chiar şi după ce documentarul The Central Park Five s-a lansat la ediţia din 2012 a festivalului de la Cannes reatrăgând atenţia opiniei publice asupra acestei deraieri a justiţiei. Nu la fel s-au petrecut lucrurile anul acesta, când When They See Us a făcut să cadă câteva capete importante printre orchestratorii celebrului caz al Celor cinci din Central Park...
Kevin Richardson. Antron McCray. Yusef Salaam. Korey Wise. Raymond Santana. Cinci nume pe care justiţia nu ar trebui să le uite niciodată şi cinci nume pe lunga listă a celor condamnaţi pe nedrept, listă care nu ar trebui să se lungească niciodată.
Lansată pe 31 mai, miniseria scrisă şi regizată de Ava DuVernay şi produsă, printre alţii, de Oprah Winfrey şi Robert De Niro, a primit un boost de promovare pe 12 iunie, când Netflix a anunţat pe Twitter că în cele 12 zile scurse de la lansare, When They See Us a fost cel mai accesat titlu pe platformă, în fiecare zi. Tweet-ul poate fi doar o lovitură de imagine, dar asta nu înseamnă deloc că miniseria nu trebuie văzută de absolut toată lumea pentru a observa cum cea mai puternică democraţie de pe glob a putut ignora flagrant, în ceea ce unora li s-ar puterea părea un caz de psihoză în masă, drepturile inalienabile ale unor adolescenţi la o justiţie corectă.
Totul începe pe 19 aprilie 1989, când zeci de tineri de culoare iau cu asalt o zonă a Central Park, alergând bezmetici şi sărind peste bănci şi alei. Ceea ce pentru ei nu era decât o "golăneală" şi o celebrare a primelor zile cu adevărat calde ale anului s-a dovedit de rău augur pentru cinci dintre ei după ce într-o cu totul altă zonă a parcului şi la o cu totul altă oră, o tânără caucaziană este violată. Deşi nu exista nicio dovadă care să lege cele două evenimente, autorităţile sunt convinse că violatorii trebuie să fi făcut parte din grupul de afroamericani. Sub atenta supraveghere a procuroarei Linda Fairstein (Felicity Hoffman), forţele poliţiei au un singur scop: să-i convingă pe puşti să-şi recunoască vina.
When They See Us este un film dureros şi trist. Este un film care arată, fără drept de apel, cum pentru reprezentanţii unei rase reprezentanţii unei alte rase nu au parte de prezumţia de nevinovăţie. Şi când o rasă deţine toate pârghiile puterii, pentru cealaltă nu este decât o şansă, să piardă. Nu dezvăluim ce anume se întâmplă în cumplitul periplu al celor cinci eroi prin faţa justiţiei. Spunem doar că, trei decenii după acest abuz, suntem datori să le oferim cinci ore din timpul nostru. Suntem datori să fim martorii acestei incredibile nedreptăţi. When They See Us este şi un film înspăimântător - iar aici greutatea sa în România este mai mult decât evidentă - pentru că arată cât de uşor pot abuza de putere deţinătorii imorali ai acesteia.
Ava DuVernay echilibrează excelent aspectul personal - vedem vieţile distruse ale celor cinci şi haosul pe care procesul îl provoacă în vieţile familiilor lor - şi cel public al cazului. Vedem reacţiile presei, care nu se sfieşte să folosească epitete precum "animalic" şi "bestial" pentru a-i descrie pe acuzaţi, înainte să se fi dat vreun verdict. Într-unul din momentele cele mai frustrante, vedem reacţia lui Donald Trump, bufonul care pe atunci era doar un magnat al pieţei imobiliare, iar acum este lider al celei mai puternice democraţii de pe glob. Vai de noi, când puterea e a corupţilor, a ignoranţilor şi a celor lipsiţi de moralitate.
Uneori evenimentele din When They See Us devin atât de neverosimile, încât spectatorul incredul poate crede că miniseria este doar o suprarealistă mostră de propagandă, o ficţiune sărită de pe fix. Nu este. Acest abuz a existat întocmai, iar cei care l-au comis s-au bucurat bine merci de existenţele lor liniştite şi de cariere de succes, chiar şi după ce documentarul The Central Park Five s-a lansat la ediţia din 2012 a festivalului de la Cannes reatrăgând atenţia opiniei publice asupra acestei deraieri a justiţiei. Nu la fel s-au petrecut lucrurile anul acesta, când When They See Us a făcut să cadă câteva capete importante printre orchestratorii celebrului caz al Celor cinci din Central Park...
Kevin Richardson. Antron McCray. Yusef Salaam. Korey Wise. Raymond Santana. Cinci nume pe care justiţia nu ar trebui să le uite niciodată şi cinci nume pe lunga listă a celor condamnaţi pe nedrept, listă care nu ar trebui să se lungească niciodată.
