Whiplash (2014)

Un film de excepție despre relația dintre profesor-student în domeniul muzicii de jazz...Profesorul solicită studentul talentat până la epuizare, cu scopul să devină o celebritate, iar studentul dă dovadă de un efort, de un sacrificiu greu de imaginat...Interpretările actorilor J.K. Simmons (un Oscar pentru rol), Miles Teller sunt performante.

Un film de excepție despre relația dintre profesor-student în domeniul muzicii de jazz...Profesorul solicită studentul talentat până la epuizare, cu scopul să devină o celebritate, iar studentul dă dovadă de un efort, de un sacrificiu greu de imaginat...Interpretările actorilor J.K. Simmons (un Oscar pentru rol), Miles Teller sunt performante.

Ce sacrificii și compormisuri ești dispus să faci pentru a ajunge cel mai bun în domeniul tău? Andrew este un tânăr toboșar înscris la Shaffer Conservatory of Music, una din cele mai prestigioase școli de muzică. Primește șansa unică de a învăța sub îndrumarea unuia dintre cei mai buni, dar exigenți profesori ai școlii, care apelează la metode neortodoxe pentru a-și impulsiona elevii să-și depășească limitele. Pe scurt, dă de un dirijor de orchestră excentric, ce uneori conduce la nebunie.Da, munca asiduă conduce la succes, dar si la nebunie si in fata ochilor vei vedea doar munca.

Povestea unui tânăr toboșar care trece peste orice umilință din partea dirijorului pentru a-și demonstra sieși și celorlalți că este capabil să devină un muzician profesionist.
O dramă psihologică foarte intensă după părerea mea, despre un tânăr care demonstrează că ambiția și perseverența sunt cheile de la intrare pentru a trece pe poarta succesului și afirmării.
Antagonistul J.K. Simmons face rolul vieții în acest film și iși merită Oscarul cu prisosință. Mi s-a făcut pielea de găină când urla la studenți și iși manifesta autoritatea într-un mod extrem de dur și traumatizant.
Un spectacol muzical, încărcat de ambiție, transpirație, sânge, bătături, dragoste pe alocuri și triumful în fața protagonistului însuși.

O cretinitate rara.
O idee bunicica, tembel pusa in practica, Ideea unor alienati - confruntarea tembela a orgoliilor unor dobitoci.
Rar, prea rar asa absurditate

Super bun filmul! M-a ținut in priză de la început și până la final. Recomand tuturor!

Cel mai bun film despre muzica pe care l-am văzut e mai bun si decât Amadeus-ul lui Forman.J.K.Simmons si Miles Teller sunt uriași.

Filmul baleaza atat de intens intre cei doi protagonisti, incat restul (personaje, intamplari, decoruri) le uiti pur-si-simplu. Excelenti cei doi in rolurile lor, in special J.K. Simmons, care este efectiv magistral (nu stiu de ce, gandul ma duce la F. Murray Abraham si interpretarea fabuloasa a rolului Antonio Salieri din „Amadeus”).
Esenta mesajului din „Whiplash” este relevata de discutia dintre cei doi (aparent amicala) din bar, dupa plecarea fortata a lui Fletcher de la Conservatorul Schaffer: obsedat de perfectionism si de gasirea unui talent imens, Fletcher ii impinge pe pretendentii care viseaza castigarea stimei sale la eforturi supraomenesti, cei mai multi clacand efectiv: renunta la a-i mai intra in gratii, renunta la muzica si renunta chiar la viata. Limita este dusa pana dincolo de extrem, profesorul fiind convins ca il va gasi pe ACELA, doar printre cei foarte talentati, extrem de muncitori si care nu se vor da batuti indiferent de umilintele la care ii va supune. Iar cei de la „Schaffer” nu au inteles acest lucru.
El crede cu tarie in aceasta „filozofie”, fundamentandu-si-o pe intamplarea in care celebrul saxofonist de jazz Charlie Parker („Bird”), aflandu-se la inceputurile carierei, era sa isi ia un taler (cinel) de tobe in fata, ce fusese aruncat spre el de Jo Jones, seful trupei, pentru o greseala a lui „Bird”. Daca n-ar fi fost aceasta intamplare, aceasta admonestare violenta, iar Jo Jones ar fi spus: „Eh, e bine si asa / Well, good job”, Fletcher este convins ca Charlie Parker n-ar fi muncit apoi din greu zi-de-zi pentru a ajunge acel geniu respectat de intreaga lume muzicala.
Si aici vine estenta mesajului – Andrew il intreaba: „Is there a line ? / Bine, bine, dar unde tragem linia ?”, adica cat de mult impingi limitele umane ca sa iti atingi obiectivul ?
Imbracat in permanenta in negru, Fletcher este ca un inchizitor care isi tine in frau studentii printr-o exigenta iesita din comun. Dialogurile pe care le poarta sunt imprevizibile, contradictorii si bulversante: trece cu o usurinta infricosatoare de la o aparenta empatie demna de toata lauda si elogii care dau incredere interlocutorului, la insulte biciuite, injurii si chiar violenta fizica.
Pe intreaga durata a filmului, privitorul este condus de regizor intr-un du-te-vino: ba intr-o zona in care il uraste pe Fletcher pentru comportamentul sau despotic, lipsit complet de orice urma de umanitate, ba intr-o zona in care iti zici „parca nu e chiar asa, parca totusi...”. In ansamblu insa, predomina perceptia ca ai de-a face cu un tip inteligent, insa cu serioase tulburari de afectivitate si de comportament: incepand de la prima umilinta la care este supus tanarul Andrew dupa ce este invitat pentru prima data in band-ul lui Fletcher si culminand cu scena finala (inceputul ei), in care il lasa fara partitura in fata unei sali pline si ii sopteste printre dinti: „stiu ca tu ai fost” (cel din cauza caruia fusese dat afara de la Conservator).
Si totusi... Finalul ni-l arata din nou pe Fletcher ca pe un „om”...
Definitely, this film director is playing with our minds !

Ambiție,consecvență draconica,repetitie pana la epuizare pana la sacrificiu asta e arta in cazul nostru toate aceste trăsături eroice ii permit succesul bateristului de jazz M.Teller. Iar profesorul isi justifica metodele excentrice prin cultivarea in student a dorinței de a depasi condiția clasică de bun si corect executant good job pericolul suficientei!!! si al plafonarii in arta!!! E un film care ne arată cum poti ajunge un adevărat artist! Si regizorul a reușit asta mai ales prin jocul formidabil al protagoniștilor!!!

Mi-a placut extraordinar de mult, asa ca mi-am luat si DVD-ul sa pot sa-l revad de cate ori am chef!!!!
E un film tulburator, iar interpretarile celor doi doi (Milles Teller si JK Simmons) sunt remarcabile.

Snobismul sau parada orgoliilor

S-ar părea că fiecare profesie are limbajul ei specific. Fie că e vorba de medicină, justiție, religie, afaceri, psihiatrie, psihologie, politichie, lingvistică, etcaetera, etcaetera... Ceea ce e normal să fie pînă la un punct și punctul sau granița este demarcația dintre vorbitorii de aceeași limbă și cei care nu cunosc această limbă, fie ea medicinistă, avocățească, antropologică, politichească, lingvistică sau de altă natură.
Altfel spus, este oarecum de înțeles să ne adresăm într-un limbaj specific pentru cei care cunosc aceeași limbă (dar după cum voi argumenta mai încolo), este anormal sau o dovadă de snobism și prostie, să ne adresăm într-un cadru non-profesional tuturor categoriilor de oameni care vor citi acele cuvinte, fără să explicăm cuvintele ne-uzuale. Exemplul cel mai simplu sînt site-urile în care se comentează filmele în engleazeasca nouă !
Aproape toți comentatorii de filme care cunosc limba engleză ( spre a ne referi doar la ei, însă de aceeași meteahnă suferă și alte categorii de snobi ), fac paradă de cuvinte englezești cunoscute doar cunoscătorilor ( sic !). Nici o clipă nu le trece prin minte acestor paradiști ( cei care fac paradă de cunoștințe ieftine !) că nu toți cititorii știu limba engleză și că ar fi de un minim bun simț să treacă în paranteză explicația cuvîntului străin folosit...De ce ? ...Pentru simplul motiv că atunci cînd faci un comentariu, tu, comentatorul, vrei să fii citit de cît mai mulți oameni, pe de o parte, iar pe de altă parte, vrei să fii și înțeles de cît mai mulți oameni ...Și chiar dacă tu nu vrei să fii citit decît de ”deștepții” ca tine, trebuie să știi că e foarte probabil să fii citit și de alții, iar această probabilitate ar trebui să-ți treacă prin minte !
A face paradă de elitism prin cunoștințele de limbă străină pe care tu și alții ca tine le cunosc, dar nu le explică necunoscătorilor, este echivalent cu snobismul și prostia... De ce cu snobismul ?...Pentru că snobul este individul semidoct prin cunoașterea superficială a unui domeniu, dar care vrea să PARĂ că știe mai mult decît ceilalți oameni, iar prostia - pentru că a-ți închipui că tu, snobul, împreună cu ceilalți ca tine, aparțineți unei categorii elitiste doar prin cunoașterea voastră sfertodoctă, înseamnă să nu-ți vezi orgoliul din cauza bîrdihanului, ca să mă exprim într-un limbaj mai plastic... Dar pentru că mintea ta este de-a dreptul subțire, acest limbaj plastic poate fi tradus prin expresia inventată ad-hoc : ”a nu-ți vedea lungul nasului din cauza cerului înnorat ”! ...Pentru că soarele fiind ascuns de nori, nasul tău nu mai face umbră, și nemaifăcînd umbră, nu se mai vede lungimea ifoselor tale !
Acest comportament de snob este specific foarte multor oameni, adică majorității celor lipsiți de bun simț și inteligență minimă. Pentru că o minte care posedă o minimă inteligență știe că orice comunicare veritabilă este o comuniune, adică o apropiere între suflete și minți, ci nu o excludere a altora, fie ele suflete sau doar minți !
Cînd comunici, împărtășești altora, iar cînd împărtășești unești, NU excluzi ! Poate că nu toți ceilalți vor fi de părerea ta, poate nu toți se vor afilia concepțiilor tale, dar lasă-le și celorlalți posibilitatea de a înțelege limba ta, mai întîi, ca apoi să opteze pentru sau contra opiniei tale; ci nu-i exclude pe neștiutorii limbajului tău din start, numai pentru că ifosele tale sînt mai mari decît nepriceperea ta de a comunica !
Și mai la urmă, orice om cu adevărat inteligent știe că snobismul este doar paradă de ifose insuficient aerisite ! S-ar putea emite chiar o cogitațiune minimă ( că maximă va deveni ulterior prin popularizare ) :
Înțeleptul poate vorbi pe înțelesul tuturor, pe cînd prostul nu se înțelege nici pe el însuși !

Nu trebuie sa fi fan jazz ca sa iti placa acest film, trebuie doar sa il apreciezi la adevarata lui valoare.

Am inceput sa caut alte filme regizate de Damien Chazelle, dupa ce am vazut initial drama muzicala` La La Land`, castigatoare a 6 premii Oscar, cu o poveste dulce amara a doi visatori care isi urmaresc visele pana la materializare. Asa am dat peste `Whiplash`, care este tot o drama muzicala, de fapt, jazzul prezent mi-a placut peste masura si mi-a mentinut viu interesul pe tot parcursul filmului. Un alt punct comun este persistenta in atingerea viselor, increderea si sacrificiile ptr un crez care, pur si simplu, imping in mod firesc la scrierea istoriei: descatusarea unui talent care poate fi eliberat doar printr-o educare bruta, constanta si tulburatoare dincolo de limite, profesorul Terrence Edwards fiind absolut infricosator de convingator in a trezi si a cizela harul adorrmit.

Oameni buni nu ratati film ca asta,este pur si simplu magnific.Actorul J.K.Simmons joaca un rol perfect.

Dintre producţiile de dată relativ recentă, mi se pare una dintre cele mai convingătoare drame pe care le-am văzut. Te ţine în tensiune, te impresionează, te face curios să vezi ce final este ales pentru a transmite mesajul adecvat. Whiplash este o dramă cu acţiunea plasată în lumea muzicii, mai precis a jazz-ului, unde un tânăr percuţionist ce visează la înalta performanţă se înscrie la o şcoală condusă de un profesor cu metode neconvenţionale şi excesiv de brutale. Tema principală se referă la faptul că fiecare are un vis în viaţă şi nu poţi atinge o culme fără sacrificii şi fără să-ţi testezi limitele, dar în acelaşi timp se ridică problema până unde poţi şi trebuie să mergi pentru asta? Fiindcă, deşi cei doi (profesor şi elev) evită în cele din urmă un deznodământ tragic, iar finalul m-a mulţumit şi mi se pare unul adecvat, personal nu cred în fanatism în artă (sau în meserie). În distrugerea vieţii personale, în a trăi permanent sub teroarea „ce se poate întâmpla dacă greşesc fie şi o singură dată”. Extremele nu sunt bune, şi asta sugerează (cred eu, fiindcă metodele profesorului sunt puse totuşi la îndoială) şi filmul, chiar dacă se pune accent pe ideea că cel mai mare duşman poate fi automulţumirea. Am apreciat şi fragmentele muzicale (fără a fi un cunoscător de jazz), dar şi prestaţia tânărului Miles Teller, care mi s-a părut (asemeni personajului pe care l-a interpretat, dacă vreţi) că s-a achitat de sarcină cu un real talent, alături de J.K. Simmons, cu un rol mare, de asemenea. Îi acord notă mare, fiindcă este un film făcut cu pasiune, aş zice, şi nu doar „altceva”, care să umple spaţiu şi să aducă încasări.

"transformarea în basistul central"?!?...basist,baterist tot una pt cine scrie synopsis,nevermind,film bun...

Iubesc muzica, si ascult muzica foarte buna( Trupe: Queen, The Who, Led Zeppelin, Pink Floyd), cu toate astea acest film nu m-a impresionat, un film bunicel si cam atat, dupa parerea mea mai mult de 6 nu merita.

un film pe care nu trebuie sa il ratezi, exceptional de la un capat la altul.

Nu sunt în măsură să îi acord o notă, pentru că nu sunt un critic, ci doar categorisesc filmele și serialele pe care le urmăresc în plăcut/neplăcut. Fiecare film/serial are povestea sa și nu le poți compara, pentru că au diferite teme. Pe acesta îl încadrez la plăcut. Cele 10 stele pe care le acord sunt pentru că îmi place, la cele care nu-mi plac acordând o stea.

Actorii joaca bine. Scenariu captivant si o poveste care te pune pe ganduri.
Ar fi multe de zis dar as repeta din ce s-a spus deja.
Un film ce trebuie vazut.

Si mi-a placut, mai ales interpretarea celor doi actori din rolurile principale.

Despre lucrurile cu adevarat frumoase aproape intotdeauna am preferat sa nu vorbesc. Am considerat ca exprimarea in cuvinte a ''frumosului'' ingradeste sensurile si stirbeste mult din calitatile acestuia.
Mereu am considerat ca exista o legatura subtila intre jazz, foc si femei, insa, niciodata nu m-am caznit sa definesc impletitura fireasca.
Dupa film, am ramas intr-o suspecta, senina, serenitate.

Filmul imi place chiar daca nu sunt fan jazz. Pana la urma asta este muzica adevarata din instrumente: saxofon, tobe etc. Nu playback-uri si instrumentale/negative facute pe calculator ca in ziua de azi. De ne oripileaza solistii cand ii auzim 'cantand' live (in special cei autohtoni). Revenind la film J.K. Simmons, interpreteaza perfect rolul profesorului 'enervant' de exigent Terence Fletcher. Se vede ca e treaba serioasa de profesionisti. De cele mai multe ori reusitele de acest gen vin in urma a unor sacrificii, in urma a sutelor de ore de exersare, multa sudoare si uneori chiar sange

Urasc filmele muzicale. Mi se par cele mai tampite tipuri de filme.

Scrie undeva in film sau pe net ca este un film facut dupa un caz adevarat ?

cu siguranta profesorii de muzica sunt putin sau mai mult "dusi". si asta o stim toti care am fost la scoala.orice scoala.
exagerat,reactiile exaggerate ale unui professor impotent care sta numai cu scula in gura iar maimutoii aia se comporta ca niste pasarici proaste intr-un pluton... filmul e o serie de injuraturi

un film despre ce inseamna sa nu te dai niciodata batut si sa nu lasi pe nimeni sa`ti zica ce poti si ce nu poti sa faci.. "never give up" asta`i tot! foarte tare filmu!

Nu credeam ca un film de genul poate sa fie atat de bun . Foarte atent gandit , simplu si savuros.

Se doreşte a fi un film despre subtila şi frumoasa ramură a muzicii intitulată jazz dar din păcate ce se întâmplă în peliculă este total diferit faţă de ce înseamnă această frumoasă muzică, modul relaxant, lejer şi spiritul în care este interpretată.

Modul în care este tratat subiectul filmului se mulează perfect pe tipologia specific orientală în care sunt educaţi elevii, studenţii sau oricare alţi învăţăcei, oricare ar fi domeniul în care aceştia sunt pregătiţi. Aşa ceva, ce se întâmplă în film, este inadmisibil şi de neimaginat în oricare din universităţile din USA sau chiar şi din ţările vestice ale Europei. Se înţelege că filmul este o alegorie, deci este departe de a fi real dar şi atunci, mesajul pe care doreşte să-l transmită este de natură îndoielnică iar morala este indiscutabil de rea factură.

Pelicula este bine realizată, pentru un spectator neavizat, dar pentru cei care au cunoştinţe în domeniul muzical, de exemplu cântă la vreun instrument, greşelile care apar sunt evidente, unele chiar ridicole, începând de la desincronizări şi până la instrumente care participă în melodii unde nu au partituri de interpretat!!!

Interpretarea actorilor este de excepţie, ceea ce mai îndulceşte din mesajul negativ al filmului, deşi la un moment dat se pare că pelicula este interpretată de doar doi actori, ceilalţi părând a fi doar decoruri, fără a fi conturaţi, prezentaţi sau a avea vreun rol în desfăşurarea acţiunii.

Coloana sonoră, melodiile ce apar în film, sunt foarte reuşite dar încă odată, bătutul la tobe, şi mai mult cântatul într-o formaţie de jazz, modul în care se realizează performanţa şi se scoate la iveală geniul unui interpret este departe de ceea ce se doreşte a se prezenta în peliculă.

Vizionare plăcută!

Este unul din acele momente in care iti revizualizezi intreaga ta viata si te intrebi cum ar fi daca ai lua exemplul celor care intr'adevar reusesc in ceea ce isi doresc! Iar mai apoi te intrebi daca esti dispus sa faci acele sacrificii pentru a'ti indeplini un vis! Filmul este unul impresionant, contine o puternica lectie de motivare si o deosebita cultura muzicala! Evidentele laude pentru J K Simmons ( pe care il voi tine minte toata viata mea ca pe Jay Jonah Jameson din "Spiderman" ) nu cred ca isi mai au rostul ! Felicitari! Pare imbatranit, dar acum poate sta linistit cel putin o perioada cu un Oscar in buzunar!

Este un film emotionant despre determinarea unui cantaret de a ajunge tot mai sus, mi-a placut mult

Un film despre ambitie si determinare ,muzica buna si un show pe cinste !Actorii principali au fost pur si simplu fenomenali !MUlt peste asteptari,il recomand tuturor !

Trebuie sa recunosc ca nu sunt un mare fan al acestui gen de filme, insa acesta este de-a dreptul senzational. De mentionat ar fi ca l-am vazut de-abia astazi, prin urmare dupa Oscaruri, insa nu cred ca mi-ar fi influentat cumva perceptia asupra castigatorului. In afara de jazz si interpretarea actorilor nu mai exista nimic special, insa din cele doua combinate rezulta un film de exceptie. Cum spuneam si mai sus, jazz-ul nu ma atrage mai deloc, insa avand ceva ureche muzicala dupa parerea mea, deja a inceput sa imi placa acest gen de muzica dupa vizionarea filmului.
Pe de alta parte, interpretarile lui Miles Teller si JK Simmons sunt magnifice. Pe MT am mai avut ocazia sa il vad pana acum doar in That Awkward Moment, unde a facut un rol bun, dar nimic special. Insa aici s-a autodepasit, reusind o prestatie exceptionala, mai ales prin modul cum canta la tobe. De asemenea, pe JK Simmons este prima oara cand il vad intr-un film de o asemenea anvergura, insa si acesta a reusit sa faca un rol senzational. De multe ori comic, de si mai multe ori malefic sau dorindu-si mai mult de la studentii sai, cert este ca el a fost sarea si piperul filmului, iar eu am sa il urmaresc mai indeaproape pe viitor. Prin alaturarea a doua prestatii excelente unui gen de muzica foarte vioi, rezulta un film memorabil, fiind probabil printre cele mai bune de acest gen. Pelicula isi merita toate laudele, iar insusirile din posterul oficial i se potrivesc perfect.
Pe de alta parte, si morala filmului este destul de puternica, si anume ca vointa e in noi, prin munca si perseverenta putem ''muta muntii din loc'' si realiza ce nu am fi crezut vreodata, ceea ce si protagonistul MT a reusit. Per total, un film exceptional, unul dintre cele mai bune ale ultimilor ani, mai ales in materie de muzica. Nota mea este 9-Obligatoriu de vazut.

Ramane intrebarea: ce decizie trebuie sa iei, sa-ti asumi sacrificiile si fortarea limitelor ce pot fi cu urmari tragice in liniile trasate de profesorul excentric sau sa stabilesti si sa nu depasesti o limita, limita sustinuta de tatal sau , familie, umanitate , normalitate ?

Whiplash e genul de film care poate să împartă publicul în două tabere: cei care sunt de-acord cu deciziile pe care le ia puştiul toboşar pe întreg parcursul vizionării, sau, logic, cei care dau aprobator din cap faţă de atitudinea lui Fletcher, acest mic tiran din lumea dirijorilor.

Puteţi fie să apreciaţi sacrificiile unui puşti egocentric, fie să observaţi testarea depăşirii limitelor de către Fletcher. Eu unul mi-s cam împărţit, între principiul de a-l respecta pe cel care te învaţă şi ideea de a aplauda orice pasiune care nu se opreşte în primul moment mai greu.

Una peste alta, Whiplash este un film căruia i se pot da multe sensuri, în funcţie de percepţia fiecăruia, iar împărţirea spectatorului este doar o mică parte din acest proces. Imaginea este absolut minunată, iar tehnica de filmare şi tobele de pe fundal m-au dus cu gândul la Birdman.

Vizionare plăcută!

JK Simmons este fabulos, este genul de nenorocit necesar!
Miles Teller a jucat bine, este un tanar care promite si ma duce putin cu gandul la James Dean.

Nota 9/10

Superb. Cine stie sa aprecieze un film de genul asta, va ajunge la aceasta concluzie.

Am descoperit acest film uitandu-ma la nominalizarile la oscar, si fiind numit acolo am zis "hai sa vad si eu de ce o fi ajuns asa sus filmul asta..".. M-am uitat si...da, superb film!! Actorii au jucat senzational, coloana sonora si ea e foarte reusita (tot ascult melodia "Whiplash" de cateva zile incoace si nu ma satur de ea)..e genul de film pe care vrei sa il vezi de mai multe ori!!
Sper sa castige oscarul, chiar merita!! Thumbs up!!

Genial filmul merita vazut chiar daca nu ai nici o treaba cu muzica simfonica.Un film pe care il vezi cu sufletul la gura.Un subiect original ,diferit fata de ce vedem in filmele obisnuite americane.Concluzia este urmatoarea: Nu il ratati!

Personal nu sunt de acord cu principiul potrivit caruia vei obtine cele mai bune rezultate daca iti sunt fortate limitele...Un film simplu cu imagini foarte- foarte artistice, iar mie mi-a placut interpretarea lui Miles Teller.

Whiplash (2014)

– am citit multe despre Whiplash, mult laudat. dar nimeni n-a zis de MINUNATA regie pe imagine. gizaz, superb!
– si tensiunea asa bine construita
– pierzi 15% daca nu-l vezi pe ecran imens: sa vezi boaba de sudoare/sange mare, splash-ul pe cinel cu toata vibratia etc.
– ultimele 10 minute-ish sunt un solo de tobe fantastic
– mi-a placut mult de pusti, iar JKS nu mi s-a parut fantastic de cinic/determinat/sadic.
– o chestie: jazz-ul nu e despre compozitie-improvitatie, ci nu despre interpetare-redare? avem performanta in afara scolii pe asa ceva? in jazz adicatelea. ciudat.

J.K. Simmons ,mare caracter .....
Nota 7 J.K. Simmons

Bun
oñalajlñalñajalñlajalajalaa
alaanalanalkanalnalanalalaa
alaanlaanalaanalanala

Nu credeam vreodata sa pot urmari un film despre un gen muzical pentru care nu am avut suficienta pricepere ca sa-l inteleg. Cu atat mai mult nu ma asteptam sa-mi si placa. Si in niciun caz sa-i dau o astfel de nota.
Da, este un film absolut tulburator, este genul de film dupa care nu mai poti vedea un alt film o saptamana. Si nici nu vrei s-o faci, ai pierde din gustul care-ti ramane in minte, in suflet.
Cei doi actori principali, desi pana acum nu m-au impresionat in mod deosebit, de data asta si-au aratat clasa mai mult decat suficient. Pe Miles Teller l-am vazut in cateva filmulete care nu mi-au spus nimic, in timp ce pe JKS l-am vazut mai ales in filme politiste, pe care le evit cat pot.
Un film de neratat.

Este un film de OSCAR fara doar si poate ! O interpretare excelenta a lui Miles Teller ( nu il credeam in stare de un asemenea rol ) si in special a lui J.K.Simmons ( care deja stiam ca e un mare actor ) . Un film cu o poveste inspiranta , curajoasa si tematoare , un MUST SEE si ii tin pumnii la OSCAR ( sper sa castige cat mai multe ) ...e unul din preferatele mele pe 2014

cand am vazut ca-i musical am fost reticent dar chiar ii un film bun, merita vazut

Am ramas masca la interpretarea lui J.K Simmons !!
Il clasez la top 5 din 2014, top personal.. desi inca astept Interstellar.

nu sunt un fan al filmelor musical dar acesta e unul genial,nu ma asteptam sa fie asa de tare,de la scenariu,interpretarile actorilor pana la coloana sonora toate sunt geniale,sa nu mai vorbesc de J.K. Simmons care face unul dintre cele mai bune roluri pe care le-am vazut dar sa nu uitam si de Miles Teller care isi face bine treaba,pur si simplu nu mai vroiam sa se termine acest film,sper sa castige macar un Oscar nota 10.Must see!!!

Spune-mi ce crezi, ce simti cu adevarat despre tine si-mi vei spune ceea ce esti!

Cam asa as rezuma acest film care m-a impresionat prin forta pe care o emana, prin puterea personajelor si in special cel al lui J.K Simmons.

Esti tu acel om pe care il caut, esti tu cel pe care toti il cautam, esti tu cel demn de increderea noastra, dar mai mult ca orice, crezi tu insuti in tine?

Ceea ce realizam in viata este exact ceea ce ne propunem. Daca avem impresia ca nu putem face nimic NU ne inselam, pentru ca suntem proiectia a ceea ce credem despre noi. Daca avem impresia ca putem realiza totul, ca in noi sta puterea de a face, atunci vom schimba realitatea. Chiar de va fi sa trecem prin deziluzii, prin durere, prin teama, singuratate, noi vom continua sa luptam, sa credem in noi.

Viata nu este o carja care sa ne impinga nivelul scazut al propriei demnitati, nu este un buffer care sa suplineasca nivelul scazut al perceptiei sinelui, viata este doar scena care ne aduce spectatorii in fata, gratis, gata sa ne aplaude. Totul depinde de noi cum jucam propria partitura. Avem propriul ritm? Avem propria minte?

Whiplash este un film despre incredere, lupta, siguranta, performanta, perfectiune. Un film despre cum realitatea palpabila ca un fier brut poate fi indoit, cotit intr-o fractiune de secunda prin incredere.

Infrunta-ti demonii, stai in picioare in fata esecului, fricii, lupta pentru ce iubesti, pentru ceea ce esti. Zboara!
Nu te multumi cu putin. Mediocritatea este plaga societatii!
De ce ai rata un film asa bun?

P.S. La ce esti gata sa renunti pentru visul tau?

Iata un film care merita cu adevarat calificativele de pe poster- astounding, exhilerating, electrifying - si nu numai. Totul este la un nivel inalt- actorie de nota 10 din partea lui J.K. Simmons (rolul i s-a potrivit ca o manusa) si Miles Teller, abordarea temei (maretia, si sacrificiile pentru obtinerea acesteia), dezvoltarea actiunii cu intorsaturi si intensitate superba. Mi-a fost interesant sa urmaresc relatia dintre Andrew si mentorul sau, care era ca o coarda intinsa, gata sa plesneasca.... Filmul e minunat - te inspira, te pune pe ganduri, te face sa privesti altfel anumite aspecte ale vietii.. Plus la aceasta, cei cu ureche muzicala vor putea aprecia si jazzul din coloana sonora. Nota 10 fara indoiala.

Excelent filmul.
Ca o paranteza, nu ca ar conta tipul e tbosar nu basist sau tobar.
Are sanse totusi la Oscar 2015.
Finalul mi s-a parut bine ales. Fara alte precizari. Ideea unui Whisplash 2 mi se pare stupida.

Coloana sonora de exceptie...mi-e mi-a placut mai mult cum a jucat tobarul ...profesorul are un moment penibil jucat in momentul in care anunta moartea unui fost elev... in rest filmul este exceptional iar daca iti place Jazzul cum imi place mie este de-a dreptul bestial

Impresionanta performanta.Filmul a meritat fiecare secunda de vizionare.

Este un film genial, J.K. Simmons cel mai probabil o sa castige si Oscarul pentru acest rol, fenomenal. Dar o mare si uriasa problema....FINALUL...efectiv se termina la mijlocul actiunii. Un film foarte bun, dar pe jumatate facut ! Merita sa urmeaza si Whiplash 2

....un exemplu de urmat, daca vrei sa ajungi in cel mai scurt timp la psihiatru.
In America, dupa cum se pare, Conservatorul este cam acelasi lucru cu stagiu militar.
J.K. Simmons este destul de convingator, dar banuiesc ca nu e asa greu sa te joci "de-a generalul" 100 de minute.
Per total, un film interesant, bun, nicidecum de Oscar, si care, surprinzator, m-a si indispus.

Un film care iti arata ca daca vrei poti , totul e posibil , te antrenezi , castigi .
Cat despre J.K.Simmsons chiar as vrea sa ia oscar si are toate sansele !

Filmul in sine exagereaza multe aspecte....

Povestea cu Charlie Parker care se tot repeta de-a lungul filmului este de exemplu falsa , nimeni nu a aruncat cu un cinel dupa el .
Mai degraba i-a fost atrasa atentia in timpul unei interpretari ca era total iesit din ritm.
O umilinta din punct de vedere muzical ,dar cu siguranta nu o tentativa de crima...
Si cu toate acestea, filmul captiveaza :

Este interesant de urmarit obsesia crescanda a personajului principal interpretat de Miles Teller (care chiar stie sa cante la tobe de la 15 ani ) , aproape bolnava....catre un ideal la care nu se stie daca va ajunge vreodata.

Dar bomboana de pe tort e rolul lui J.K. Simmons .
Din punctul meu de vedere cel mai impresionant a anului , si favorit clar la castigarea premiului oscar.
A trecut ceva timp de cand am vazut un actor sa emane atata forta intr-o interpretare.
Fantastic a jucat acest rol . Nici pana la final nu stii daca intr-adevar e personajul negativ al filmului ,sau totul a fost doar cu un scop....

Anyway : Per total un film excelent , unul dintre cele mai bune ale anului.
iar coloana sonora merita si ea un oscar.

Interpretarea lui J.K. Simmons face toti banii. Un film excelent, cu o poveste intensa!