Părerea criticului
E greu pentru un horror să inoveze iar Winchester are de depăşit acest obstacol. Publicul va avea parte de jump-scares, o casă bântuită, posedaţi, dar mai ales un comentariu la adresa armelor de foc.
Dacă monştri descărnaţi care apar din întuneric sunt un loc comun al filmelor de groază și apar și aici, mai sinistră e reputaţia armelor de foc marca Winchester, elementul comun al spiritelor care bântuie casa din film, al averii familiei şi mai ales latura nefastă a civilizaţiei Statelor Unite: crimele cu arme de foc. Momentul premierei filmului este o coincidenţă tristă cu masacrul din Florida, în care uşurinţa de a obţine arme de foc a făcut posibilă tragedia.
Winchester încearcă să fie un horror cerebral şi reţinut. Reușește să aducă pe ecran poate cea mai sinistră casă dintre toate câte au făcut subiectul vreunui horror. Sentimentul angoasant pentru spectator începe chiar dinainte de a intra în casă. Din exterior, conacul nu e o paragină rămasă de prin războiul de secesiune: este o clădire elegantă, chiar dacă labirintică, una construită de personajul real al doamnei Sarah Winchester şi care este păstrată şi astăzi (paradoxal, casa îngrijită are un aer mult mai înspăimântător decât conacele părăginite). La ordinele proprietarei, echipe de muncitori construiesc sau modifică zi și noapte o clădire impozantă de șapte etaje și sute de camere care, pentru străini, arată ca un monument monstruos fondat pe nebunia unei femei îndurerate. Regizorii Michael și Peter Spierig ne oferă o panoramă a casei și imagini de deasupra pentru a înțelege amploarea lucrărilor și viermuiala ce caracterizează locul. Dar, odată intrați în casă, descoperim un soi de bârlog labirintic.
Senzația de sufocare e dată de cadrele strânse preferate de frații regizori. Angoasa, pe de altă parte, e dată de faptul că rareori vezi extremitățile camerelor unde are loc acțiunea. Helen Mirren conturează un personaj interesant, mult mai profund - şi aparent mai raţional - decât personajul real şi decât prima impresie pe care o trezeşte.
Se pare că Sarah nu construiește pentru ea, pentru urmașii ei sau pentru doctorul Eric Price (Jason Clarke) venit să-i evalueze sănătatea mintală. Construiește o închisoare sau, după caz, un azil pentru fantomele celor care au fost răpuși de armele Winchester...
Dacă monştri descărnaţi care apar din întuneric sunt un loc comun al filmelor de groază și apar și aici, mai sinistră e reputaţia armelor de foc marca Winchester, elementul comun al spiritelor care bântuie casa din film, al averii familiei şi mai ales latura nefastă a civilizaţiei Statelor Unite: crimele cu arme de foc. Momentul premierei filmului este o coincidenţă tristă cu masacrul din Florida, în care uşurinţa de a obţine arme de foc a făcut posibilă tragedia.
Winchester încearcă să fie un horror cerebral şi reţinut. Reușește să aducă pe ecran poate cea mai sinistră casă dintre toate câte au făcut subiectul vreunui horror. Sentimentul angoasant pentru spectator începe chiar dinainte de a intra în casă. Din exterior, conacul nu e o paragină rămasă de prin războiul de secesiune: este o clădire elegantă, chiar dacă labirintică, una construită de personajul real al doamnei Sarah Winchester şi care este păstrată şi astăzi (paradoxal, casa îngrijită are un aer mult mai înspăimântător decât conacele părăginite). La ordinele proprietarei, echipe de muncitori construiesc sau modifică zi și noapte o clădire impozantă de șapte etaje și sute de camere care, pentru străini, arată ca un monument monstruos fondat pe nebunia unei femei îndurerate. Regizorii Michael și Peter Spierig ne oferă o panoramă a casei și imagini de deasupra pentru a înțelege amploarea lucrărilor și viermuiala ce caracterizează locul. Dar, odată intrați în casă, descoperim un soi de bârlog labirintic.
Senzația de sufocare e dată de cadrele strânse preferate de frații regizori. Angoasa, pe de altă parte, e dată de faptul că rareori vezi extremitățile camerelor unde are loc acțiunea. Helen Mirren conturează un personaj interesant, mult mai profund - şi aparent mai raţional - decât personajul real şi decât prima impresie pe care o trezeşte.
Se pare că Sarah nu construiește pentru ea, pentru urmașii ei sau pentru doctorul Eric Price (Jason Clarke) venit să-i evalueze sănătatea mintală. Construiește o închisoare sau, după caz, un azil pentru fantomele celor care au fost răpuși de armele Winchester...
