Am vrut sa il vad pentru ca juca Bruno Ganz.A fost o mare dezamagire, nu ca nu am inteles ideea filmului, plictisitor, de altfel.
Smrs
pe 02 Ianuarie 2021 23:13
Mi se pare că descrierea filmului depășește valoarea scenică a lui. Ideea este una sensibilă, deosebită - iubirea luciferică a lui Eminescu, însă filmul este greu de urmărit, cam teatral și cu mult prea mult accent pe partea filosofico-visătoare sau fantastică cum a și fost încadrat. Faptul că este greu de urmărit e din cauza plictiselii care te poate lovi pe parcurs, nicidecum a profunzimii de nepătruns. Probabil îndrăgostiții pot vedea cu alți ochi acest film, eu îi dau doar 7.
Stephen2D
pe 15 Februarie 2016 20:41
cotzofica
pe 12 Aprilie 2015 12:00
Interesantă alternanţa cadrelor alb-negru / color. Deşi în prima parte filmul este cam static şi pe alocuri plictisitor, ideea din partea a doua compensează.
Recomand.
cezarika21
pe 09 Aprilie 2015 13:09
"Străin la vorbă și la port,/Lucești fără de viață,/Căci eu sunt vie, tu ești mort,/Și ochiul tău mă-ngheață." (...) "Da, mă voi naște din păcat,/Primind o altă lege;/Cu vecinicia sunt legat,/Ci voi să mă dezlege." (Mihai Eminescu - "Luceafărul")
Poate una dintre cele mai reuşite fantezii vizuale ale tuturor timpurilor, "Der Himmel über Berlin" este un poem cinematografic romantic inspirat din scrierile poetului austriac Rainer Maria Rilke şi prezentând nu povestea unui Hyperion ca în "Luceafărul", ci a doi Hyperioni: îngerii Damiel și Cassiel care urmăresc de sus viaţa locuitorilor din Berlinul de Vest. Nevăzuţi şi neauziţi, ei cutreieră lumea încă de la începuturile creaţiei, ascultând gândurile oamenilor, fără a interacţiona însă cu aceştia.
Îngerii văd lumea în tonuri neutre-monocrome (în sepia), observând înstrăinarea şi dezolarea oamenilor. În contrast cu viziunea îngerilor, lumea este văzută de oameni în culori, fiind un amestec de bucurie şi tristeţe, de împlinire şi eşec, de speranţă şi disperare. Tot acest amestec formează farmecul vieţii pe care îngerii nu-l simt, dar pe care Damiel îl intuieşte, dorind să-şi trăiască viaţa şi nu să o contemple. Să poţi să râzi sau să plângi, să cânţi, să dansezi, să alergi, să te bucuri de razele soarelui sau de picăturile de ploaie, să suferi, dar mai ales să iubeşti.
Spre deosebire de el, Cassiel se teme şi nu este capabil să renunţe la nemurire. El îşi refuză astfel dreptul de a fi fericit, mulţumindu-se doar să vadă cum alţi oameni îşi trăiesc viaţa. Alegerea pe care o fac Damiel şi Cassiel este în acelaşi timp şi o alegere a noastră între activitate şi pasivitate, între dragoste şi indiferenţă, între a-ţi trăi viaţa şi a o lăsa să te conducă ea. Dreptul de a alege ne aparţine nouă.
stalex
pe 07 Ianuarie 2013 16:27
Nu pot spune ca m-a entuziasmat. Are parti bune, dar in multe momente mi s-a parut fals sau neconvingator, iar in altele prea demonstrativ. Altfel spus, ideea e interesanta, dar prea mult explicata. Mi-a placut dedicatia, pusa in legatura cu elogiul povestitorului din final: lui Yasujiro, Francois si Andrei - evident, e vorba de Ozu, Truffaut si Tarkovski.
gahan12000
pe 12 Noiembrie 2011 23:13
Extraordinar film, as fi vrut sa fac cate un tablou din aproape fiecare cadru. De la Plesu incoace nu am mai intalnit ceva asa frumos ...despre ingeri. Nota 10
catrinelul
pe 09 Februarie 2011 13:01
Extraordinar! Si atat! Cred ca minunata camera de filmat ar trebui sa incapa mai des pe mana unor astfel de oameni!
aayana
pe 23 Mai 2010 12:32
M-a atras trailer-ul. Ideea de a merge pe langa oameni fara ca ei sa te vada si tu sa le auzi gandurile e foarte captivanta. Nu stiu de ce mai mult de jumatate din film s-a intamplat numai asta. Cumva pentru a intelege faptul ca a fi om este un mare privilegiu?
Un inger devine om. Printre ceilalti oameni sunt multi ingeri-om, atat barbati cat si femei. Ei au renuntat la a trai numai spiritual si au gustat din placerile/durerile vietii.
Se pare ca unii din ei isi pastreaza gandurile si sentimentele pure si nu reusesc sa se adapteze vietii de pe pamant. Un film diferit de tot ce am vazut pana acum despre ingeri. Merita mentionat si Peter Folk. Aduce o nota amuzanta filmului atunci cand apare.
Recomand.
Poate una dintre cele mai reuşite fantezii vizuale ale tuturor timpurilor, "Der Himmel über Berlin" este un poem cinematografic romantic inspirat din scrierile poetului austriac Rainer Maria Rilke şi prezentând nu povestea unui Hyperion ca în "Luceafărul", ci a doi Hyperioni: îngerii Damiel și Cassiel care urmăresc de sus viaţa locuitorilor din Berlinul de Vest. Nevăzuţi şi neauziţi, ei cutreieră lumea încă de la începuturile creaţiei, ascultând gândurile oamenilor, fără a interacţiona însă cu aceştia.
Îngerii văd lumea în tonuri neutre-monocrome (în sepia), observând înstrăinarea şi dezolarea oamenilor. În contrast cu viziunea îngerilor, lumea este văzută de oameni în culori, fiind un amestec de bucurie şi tristeţe, de împlinire şi eşec, de speranţă şi disperare. Tot acest amestec formează farmecul vieţii pe care îngerii nu-l simt, dar pe care Damiel îl intuieşte, dorind să-şi trăiască viaţa şi nu să o contemple. Să poţi să râzi sau să plângi, să cânţi, să dansezi, să alergi, să te bucuri de razele soarelui sau de picăturile de ploaie, să suferi, dar mai ales să iubeşti.
Spre deosebire de el, Cassiel se teme şi nu este capabil să renunţe la nemurire. El îşi refuză astfel dreptul de a fi fericit, mulţumindu-se doar să vadă cum alţi oameni îşi trăiesc viaţa. Alegerea pe care o fac Damiel şi Cassiel este în acelaşi timp şi o alegere a noastră între activitate şi pasivitate, între dragoste şi indiferenţă, între a-ţi trăi viaţa şi a o lăsa să te conducă ea. Dreptul de a alege ne aparţine nouă.
Un inger devine om. Printre ceilalti oameni sunt multi ingeri-om, atat barbati cat si femei. Ei au renuntat la a trai numai spiritual si au gustat din placerile/durerile vietii.
Se pare ca unii din ei isi pastreaza gandurile si sentimentele pure si nu reusesc sa se adapteze vietii de pe pamant. Un film diferit de tot ce am vazut pana acum despre ingeri. Merita mentionat si Peter Folk. Aduce o nota amuzanta filmului atunci cand apare.