Părerea criticului
Woman of the Hour ne poartă într-un Los Angeles al anului 1978, când în studioul unei televiziuni se intersectează o femeie şi un bărbat. Statutul acestor doi protagonişti şi interacţiunea lor se transformă într-o confruntare mai largă între prototipul bărbatului prădător şi cel al femeii căreia i se taie aripile la orice pas, iar ea trebuie să accepte totul cu un zâmbet stoic. Trebuie spus de la bun început că filmul este inspirat din evenimente reale. Woman of the Hour va fi pe Netflix cu începere din 18 octombrie.
Femeia este actriţa Cheryl Bradshaw (Anna Kendrick, care şi regizează), din ce în ce mai descurajată de faptul că lungul şir de probe nu se transformă şi într-un rol vizibil. În acelaşi timp, în acelaşi oraş şi în împrejurimile sale deşertice, dă târcoale criminalul în serie Rodney Alcala (Daniel Zovatto), care pozează într-un fotograf inofensiv şi carismatic, dar de fapt este în căutarea următoarei victime. Întrezărim în albumul de fotografii cu care se tot laudă unele ce par trofee, fiind realizate după uciderea victimelor.
"Cadrul" de la care porneşte filmul este întâlnirea (petrecută în realitate a) actriţei cu criminalul în timpul popularei emisiuni The Dating Show, în care o femeie şi trei bărbaţi se află de părţi separate ale studioului, iar femeia alege, cu ajutorul mai multor întrebări, pe care dintre bărbaţi şi l-ar dori pentru o întâlnire. Acest "cadru" este mai degrabă un pretext, pentru că filmul pare mai interesat de explorarea unor tipologii masculine toxice şi nu neapărat să creeze tensiunea întâlnirii cu un posibil pretendent ce s-ar putea transforma într-o condamnare la moarte.
Am văzut recent mai multe miniserii cât se poate de meritorii despre modul cum femeile trebuie, în viaţa lor publică, să accepte un pat al lui Procust al privirii masculine pentru a putea înainta într-o lume a bărbaţilor. Una dintre aceste producţii este excelentul serial Lessons in Chemistry (din păcate indisponibil în România, din moment ce este o producţie Apple TV+), iar celălalt este Douglas Is Cancelled, o producţie britanică scrisă de prolificul Steven Moffat (Sherlock, Doctor Who, The Time Traveler's Life). În prima dintre aceste miniserii, unei chimiste (Brie Larson) geniale i se pun piedici în carieră până când protagonista este nevoită să prezinte un show culinar pentru a se putea întreţine. A doua miniserie are în centrul atenţiei o prezentatoare de televiziune a cărei ascensiune în carieră este pusă pe seama unui compromis sexual.
În aceeaşi sferă respiră şi Woman of the Hour, unde lui Cheryl i se spune încontinuu să facă ce i se cere, să nu mai facă nazuri la scenele nud, să fie mai sexi, mai abordabilă, mai zâmbitoare, mai prietenoasă. Alcala primeşte suficient spaţiu în poveste şi îl vedem chiar comiţându-şi o parte din oribilele crime, dar scenariul îl poziţionează ca o lentilă prin care este privită femeia în epocă. Şi totuşi, un criminal condamnat pentru opt crime (şi bănuit că ar fi comis mult, mult mai multe) poate că ar fi meritat o abordare diferită, mai ales în vremuri când Monster: The Jeffrey Dahmer Story a provocat răsunet.
Din păcate, Woman of the Hour oferă doar promisiunea unei tensiuni, nereuşind să o şi creeze în cele din urmă. Desigur, problema este generată în parte de deznodământul interacţiunii actriţei cu criminalul, dar filmul se simte ca o poveste foarte promiţătoare care cumva s-a trezit deturnată pe drum. În acelaşi timp, câştigă multe puncte cu reconstituirea atentă a perioadei şi a atmosferei ei.
Femeia este actriţa Cheryl Bradshaw (Anna Kendrick, care şi regizează), din ce în ce mai descurajată de faptul că lungul şir de probe nu se transformă şi într-un rol vizibil. În acelaşi timp, în acelaşi oraş şi în împrejurimile sale deşertice, dă târcoale criminalul în serie Rodney Alcala (Daniel Zovatto), care pozează într-un fotograf inofensiv şi carismatic, dar de fapt este în căutarea următoarei victime. Întrezărim în albumul de fotografii cu care se tot laudă unele ce par trofee, fiind realizate după uciderea victimelor.
"Cadrul" de la care porneşte filmul este întâlnirea (petrecută în realitate a) actriţei cu criminalul în timpul popularei emisiuni The Dating Show, în care o femeie şi trei bărbaţi se află de părţi separate ale studioului, iar femeia alege, cu ajutorul mai multor întrebări, pe care dintre bărbaţi şi l-ar dori pentru o întâlnire. Acest "cadru" este mai degrabă un pretext, pentru că filmul pare mai interesat de explorarea unor tipologii masculine toxice şi nu neapărat să creeze tensiunea întâlnirii cu un posibil pretendent ce s-ar putea transforma într-o condamnare la moarte.
Am văzut recent mai multe miniserii cât se poate de meritorii despre modul cum femeile trebuie, în viaţa lor publică, să accepte un pat al lui Procust al privirii masculine pentru a putea înainta într-o lume a bărbaţilor. Una dintre aceste producţii este excelentul serial Lessons in Chemistry (din păcate indisponibil în România, din moment ce este o producţie Apple TV+), iar celălalt este Douglas Is Cancelled, o producţie britanică scrisă de prolificul Steven Moffat (Sherlock, Doctor Who, The Time Traveler's Life). În prima dintre aceste miniserii, unei chimiste (Brie Larson) geniale i se pun piedici în carieră până când protagonista este nevoită să prezinte un show culinar pentru a se putea întreţine. A doua miniserie are în centrul atenţiei o prezentatoare de televiziune a cărei ascensiune în carieră este pusă pe seama unui compromis sexual.
În aceeaşi sferă respiră şi Woman of the Hour, unde lui Cheryl i se spune încontinuu să facă ce i se cere, să nu mai facă nazuri la scenele nud, să fie mai sexi, mai abordabilă, mai zâmbitoare, mai prietenoasă. Alcala primeşte suficient spaţiu în poveste şi îl vedem chiar comiţându-şi o parte din oribilele crime, dar scenariul îl poziţionează ca o lentilă prin care este privită femeia în epocă. Şi totuşi, un criminal condamnat pentru opt crime (şi bănuit că ar fi comis mult, mult mai multe) poate că ar fi meritat o abordare diferită, mai ales în vremuri când Monster: The Jeffrey Dahmer Story a provocat răsunet.
Din păcate, Woman of the Hour oferă doar promisiunea unei tensiuni, nereuşind să o şi creeze în cele din urmă. Desigur, problema este generată în parte de deznodământul interacţiunii actriţei cu criminalul, dar filmul se simte ca o poveste foarte promiţătoare care cumva s-a trezit deturnată pe drum. În acelaşi timp, câştigă multe puncte cu reconstituirea atentă a perioadei şi a atmosferei ei.
