Părerea criticului
Minunea este povestea unui băieţel (Auggie, jucat de Jacob Tremblay), cu o diformitate severă a feţei din cauza sindromului genetic Treacher Collins, băiețel în clasa a cincea, care încearcă să se integreze într-o şcoală americană obişnuită. Din cauza înfăţişării lui diferite, majoritatea colegilor ar putea să se poarte nepotrivit cu el. Ceea ce se va și întâmpla.
Concluzia cu care părăsești sala de cinema este că interacțiunea cu o persoana precum Auggie vorbește mai acut decât în cazul altor interacțiuni umane despre noi cei care ne raportăm într-un mod sau altul la un „caz” similar.
Evident, aşa cum era de aşteptat, micul Auggie reuşeşte în cele din urmă să se integreze la școală, nu uşor, ci cu ajutorul colegilor binevoitori şi al profesorilor, iar colegul care îl teroriza ajunge să devină el însuşi cel exclus. Owen Wilson, în rolul tatălui, aduce umor și optimism poveștii, salvând-o de la a deveni prea dramatică, iar Julia Roberts e din nou actrița extraordinară pe care o știam. Izabela Vidovic, în rolul surorii lui Auggie, aduce multă maturitate interpretativă, deși adolescentă fiind.
Wonder nu ar fi primul film despre greutăţile de integrare în grup ale unui copil diferit precum Auggie, sau despre dinamica grupurilor de copii de vârstă şcolară (să ne gândim la filmul Mask din 1985, cu Cher în rolul mamei protagonistului).
Deşi vorbeşte despre „political corectness” - atât profesorii cât şi colegii lui Auggie fac ceea ce ştiu că este corect - filmul reuşeşte să fie mai mult. Este un film al perspectivelor tuturor: micul Auggie este în centrul filmului, însă personaje lor li se dă voie să își spună punctul de vedere în episoade care poartă numele personajului a cărui punct de vedere urmează. Fiecare are bucata sa de film, în care camera de filmat suprinde o poveste poate surprinzătoare, care uneori contrazice o imagine despre personaj pe care ne-am făcut-o până atunci. Un „Vantage point” cu copii, Wonder vorbeşte mai mult despre toleranţă şi acceptarea punctelor de vedere diferite chiar şi în lumea tinerilor - nu e de mirare că sora lui Auggie, Via, o tânără albă înstărită, are un iubit de culoare şi probabil sărac.
Există unele paralele cu alte filme sau cărţi, datorită unor teme sensibile: bullying-ul, integrarea copiilor în grup. Jack (Noah Jupe), băieţelul inteligent, roşcat şi pistruiat, poate cel mai puternic din punct de vedere psihologic din grupul de copii, este un echivalent al lui Ralph din Împăratul muştelor. Am comparat şi cu Lecţii de armonie (2013, Kazahstan) ca studiu al unui bully - care de data aceasta nu sfârşeşte tragic.
Filmul emoționează și ne arată că, mai mult decât povestea lui Auggie, Minunea vorbește despre fiecare dintre noi.
Concluzia cu care părăsești sala de cinema este că interacțiunea cu o persoana precum Auggie vorbește mai acut decât în cazul altor interacțiuni umane despre noi cei care ne raportăm într-un mod sau altul la un „caz” similar.
Evident, aşa cum era de aşteptat, micul Auggie reuşeşte în cele din urmă să se integreze la școală, nu uşor, ci cu ajutorul colegilor binevoitori şi al profesorilor, iar colegul care îl teroriza ajunge să devină el însuşi cel exclus. Owen Wilson, în rolul tatălui, aduce umor și optimism poveștii, salvând-o de la a deveni prea dramatică, iar Julia Roberts e din nou actrița extraordinară pe care o știam. Izabela Vidovic, în rolul surorii lui Auggie, aduce multă maturitate interpretativă, deși adolescentă fiind.
Wonder nu ar fi primul film despre greutăţile de integrare în grup ale unui copil diferit precum Auggie, sau despre dinamica grupurilor de copii de vârstă şcolară (să ne gândim la filmul Mask din 1985, cu Cher în rolul mamei protagonistului).
Deşi vorbeşte despre „political corectness” - atât profesorii cât şi colegii lui Auggie fac ceea ce ştiu că este corect - filmul reuşeşte să fie mai mult. Este un film al perspectivelor tuturor: micul Auggie este în centrul filmului, însă personaje lor li se dă voie să își spună punctul de vedere în episoade care poartă numele personajului a cărui punct de vedere urmează. Fiecare are bucata sa de film, în care camera de filmat suprinde o poveste poate surprinzătoare, care uneori contrazice o imagine despre personaj pe care ne-am făcut-o până atunci. Un „Vantage point” cu copii, Wonder vorbeşte mai mult despre toleranţă şi acceptarea punctelor de vedere diferite chiar şi în lumea tinerilor - nu e de mirare că sora lui Auggie, Via, o tânără albă înstărită, are un iubit de culoare şi probabil sărac.
Există unele paralele cu alte filme sau cărţi, datorită unor teme sensibile: bullying-ul, integrarea copiilor în grup. Jack (Noah Jupe), băieţelul inteligent, roşcat şi pistruiat, poate cel mai puternic din punct de vedere psihologic din grupul de copii, este un echivalent al lui Ralph din Împăratul muştelor. Am comparat şi cu Lecţii de armonie (2013, Kazahstan) ca studiu al unui bully - care de data aceasta nu sfârşeşte tragic.
Filmul emoționează și ne arată că, mai mult decât povestea lui Auggie, Minunea vorbește despre fiecare dintre noi.
