Comentarii Comentează
  • anca.2006
    pe 29 Iulie 2015 22:06
    Documentarul este exceptional pentru ca, la mai bine de 40 de ani de la filmare, ramane o valoare peste timp a ceea ce s-a petrecut acolo. Ne aflam in 1969, vara, printre tinerii acelor vremuri, cu sloganuri ca ”Make love, not war”, cu muzicieni geniali ca Hendrix sau Baez, cu pace, liniste, muzica, dragoste, copii cu flori in par si tot ceea ce a insemnat curentul hippie in SUA. Nu sunt din acea generatie, desi mi-as fi dorit enorm, insa, pentru orice privitor, atmosfera degajata te face nostalgic chiar si fara sa fi fost nascut pe-atunci. A fost un moment suspendat in timp in care omenirea, tinerii, au incercat sa schimbe lumea, prin muzica, dragoste si, da, LSD. La Woodstock totul a fost posibil, nu a contat noroiul... nu aveau cizme de cauciuc precum la Electric Castle 2015... insa starea de bine era infinita. Filmul „respira” libertate si eliberare, vezi siruri lungi de masini lasate pur si simplu pe strazile ultra-aglomerate ale micii asezari, culmea, fara a fi neaparat incuiate sau ascunse de frica de a nu fi furate, nici nu au fost, de altfel. Stai si te intrebi: cum a fost posibil? Cum s-a intamplat ca peste 300 de mii sa rezoneze la fel, sa cante la unison, sa iubeasca si sa traiasca 3 zile impreuna fara niciun pic de ura, de instrainare, de suspiciuni? Si de ce a ramas inimitabil? Si iar ma intorc si spun: devii nostalgicul unor vremuri carora nici macar nu le-ai apartinut!
  • cosmin_kedii
    pe 28 Februarie 2013 08:18
    În cele din urmă, calitatea imaginii și a sunetului sunt bune , sa nu uitam ca el a fost făcut(1970)
  • MadaxD
    pe 02 Februarie 2013 12:31
    cel mai mare si mai frumos festival dintotdeauna. probabil ca nostalgia si tristetea ca n-am fost acolo o sa ma urmareasca toata viata. un festival plin de iubire si atat, iubire si fericire si acceptare
  • zeno.marin
    pe 19 Iulie 2011 23:11
    "...Don't ask me I don't give a dam', next stop is Vietanam". Ladies and Gentlemen, Country Joe McDonald!
    O era a florilor si a razboiului. A razboiului florilor si a protestelor pasnice, a ierbii si a dubitelor VW, a parului lung si a revolutiei sexuale. Si a...muzicii!
    O capodopera pe care o pot revedea (si asculta) la nesfarsit, un documentar situat pe culmile creatiei si valorii cinematografice. Un film istoric. Un film la modul superlativ. Atmosfera la nivel ireal, in trei zile de pace, dragoste si muzica cu 300.000 de oameni...

    Si totul din ce? Din pasiune si convingere, cu efortul si banii unor idealisti ca Michael Lang, John Roberts, Joel Rosenman sau Artie Kornfeld care nu au urmarit niciun profit si au oferit totul pentru ca acel spectacol istoric sa se intample.
    Ceea ce nu spune nimeni - filmul cu acele cadrele negre, avand secventele prezentate in planuri simultane are montajul facut de nimeni altul decat Martin Scorsese

    Invatati, invatati, invatati despre cum arata un documentar de geniu. Da, sunt zgarcit cu cuvantul "geniu" care este atat de tocit de lipsa de fantezie, dar folosit de atat de multi la fiecare comentariu, cu fiecare ocazie, in cel mai inflationist mod posibi. Aici insa se potriveste perfect!.

    Si ascultati, ascultati, ascultati ce e muzica buna se facea pe atunci! Ce vremuri si cat de pacat ca au murit. Doar 7 useri au semnat ca au vazut acest film. Rusinos. isi mai spun si cinefili (ceilalti...).
  • alex_s1407
    pe 07 Februarie 2011 00:23
    Festivalul Festivalurilor! Muzică, muzică, muzică...pe colinele de lângă Woodstock (Catskill Mountains dacă nu mă înşel!). Un regal.
  • celmaitare
    pe 06 Ianuarie 2011 16:48
    3 days of Love, Peace and Music - de departe unul din filmele mele preferate...dupa parerea mea trebuia sa se puna la dispozitia noastra cele 3 zile de concert in varianta completa...asta m-ar fii tinut 3 zile in casa:))