Părerea criticului
Docu-ficțiunea Toate aceste nopți albe este un poem vizual euforic, eliberator, ca o doză de halucinogen. Este metafora vizuală perfectă pentru tinerețea fără griji, o reinterpretare a conceptului dolce far niente. Filmul reușește să creeze o stare aparte spectatorului.

Uimește capacitatea filmului de a capta, de a hipnotiza, în absența unui fir narativ - All These Sleepless Nights este o colecție de momente, o efuziune de senzații, un cumul de experiențe, dar nu dintre cele transformatoare, ci doar de tipul flirtului, ieșirilor în club cu prietenii, petrecerilor în propriul apartament, totul prezentat într-un stil fluid.

Kris și prietenul său cel mai bun, Michal, își trăiesc viața și iubirile la maxim, hoinărind neobosiți pe străzile Varșoviei. Personajele polonezului Michal Marczak sunt fără trecut și fără viitor, doar cu un prezent - nu aflăm până la sfârșit cine sunt ei; le știm numele, și îi vedem explorând Varșovia, petrecând, dar cum câștigă, cum supraviețuiesc financiar (într-un apartament din care ai o panoramă extraordinară asupra orașului)? Nimic din documentata lor viață nu rezolvă acest mister. Poate pentru că cei doi protagoniști nu sunt nimic altceva decât o materializare a tinereții, sau mai precis a acelei părți fără griji a tinereții, naive, euforice.

Ultimul sfert al filmului este redundant prin reluarea aceluiași tip de experiențe, făcând filmul să pară mult prea lung pentru propriul lui bine. Docu-ficțiunea a fost laureată cu premiul pentru regie la competiția World Cinema - film documentar a Festivalului de la Sundance.