Când adolescenta romantică devine eroina unui chaos emoțional internațional
???? Premisă & context:
XO, Kitty pornește de la cel mai simpatic personaj secundar din franciza To All the Boys I’ve Loved Before, și anume Kitty Song Covey. Dacă în filme era „vocea rațiunii emoționale” și cupidonul familiei, aici Kitty devine protagonistă absolută – și, odată cu asta, se vede clar că romantismul ei ingenuu nu e suficient pentru lumea reală.
Kitty pleacă la Seul, la prestigiosul KISS, convinsă că iubirea (și relația la distanță cu Dae) se poate rezolva simplu: te muți pe alt continent și gata. Evident… nu.
???? Ce funcționează (surprinzător de bine)
1. Kitty ca personaj principal
Kitty e enervantă. Kitty e naivă. Kitty e impulsivă. Și exact de asta funcționează. Serialul are inteligența de a nu o idealiza. Nu mai e copilul drăguț care știe mereu ce să spună, ci o adolescentă care confundă intensitatea cu maturitatea emoțională. E un pas firesc și bine scris.
2. Haosul emoțional e asumat
Triunghiuri? Check. Crize de identitate? Check. Confuzii legate de sexualitate? Check, și bine tratat. XO, Kitty e un serial despre a nu ști ce vrei, spus fără morală rigidă. Nu predică, nu judecă, ci observă – lucru rar pentru un teen show Netflix.
3. Decorul – Seulul ca stare, nu doar fundal
Seulul nu e doar „exotic și drăguț”. Cultura, regulile, presiunea academică și diferențele sociale chiar influențează povestea. Serialul înțelege că schimbarea spațiului schimbă și personajul.
???? Ce scârțâie
1. Ritmul e inegal
Unele episoade sunt super dinamice, altele par scrise pe pilot automat. Dramă multă, dar nu întotdeauna bine dozată.
2. Personaje secundare subdezvoltate
Min Ho e carismatic, dar uneori redus la „opțiunea romantică cool”. Dae devine prea repede o funcție narativă, nu un personaj. Serialul deschide multe piste și nu le duce pe toate unde promite.
3. Unele soluții sunt… prea Netflix
Coincidențe convenabile, revelații dramatice în ultimul moment, decizii emoționale explicate în voice-over. Funcționează, dar nu impresionează.
???? Legătura cu To All the Boys…
Dacă franciza originală era despre fantezia romantică adolescentină, XO, Kitty e despre deziluzia ei. Un pas logic, chiar matur. Lara Jean visa. Kitty experimentează. Și uneori se lovește de pereți. Este, fără îndoială, un serial mai messy, mai instabil, dar și mai sincer emoțional.
⭐ Rating by Laura Hărăbor : 7/10 – Bun
XO, Kitty nu e revoluționar și nici profund în sens clasic, dar e fermecător, curajos în micile lui riscuri și surprinzător de empatic cu adolescentina confuzie ! Nu e despre „marea iubire”, ci despre prima dezamăgire reală. Și pentru un spin-off Netflix, asta e mai mult decât onorabil.
AdriAdrianna98
pe 07 Mai 2024 09:54
serial de copii banuiesc... ca altfel nu-mi explic pe cine ar targeta cu o adolescenta cu ADHD care urla din orice si ceilalti urla inapoi la ea. replicile sunt de un penibil inexplicabil. fazele luate din cele mai penibile animatii (de exp se loveste de standul de prajituri si apoi aluneca pe ele..). Ceva rau, si asta am putut sa vad doar dintr-un episod jumate cat am reusit sa rezist
Când adolescenta romantică devine eroina unui chaos emoțional internațional
???? Premisă & context:
XO, Kitty pornește de la cel mai simpatic personaj secundar din franciza To All the Boys I’ve Loved Before, și anume Kitty Song Covey. Dacă în filme era „vocea rațiunii emoționale” și cupidonul familiei, aici Kitty devine protagonistă absolută – și, odată cu asta, se vede clar că romantismul ei ingenuu nu e suficient pentru lumea reală.
Kitty pleacă la Seul, la prestigiosul KISS, convinsă că iubirea (și relația la distanță cu Dae) se poate rezolva simplu: te muți pe alt continent și gata. Evident… nu.
???? Ce funcționează (surprinzător de bine)
1. Kitty ca personaj principal
Kitty e enervantă. Kitty e naivă. Kitty e impulsivă. Și exact de asta funcționează. Serialul are inteligența de a nu o idealiza. Nu mai e copilul drăguț care știe mereu ce să spună, ci o adolescentă care confundă intensitatea cu maturitatea emoțională. E un pas firesc și bine scris.
2. Haosul emoțional e asumat
Triunghiuri? Check. Crize de identitate? Check. Confuzii legate de sexualitate? Check, și bine tratat. XO, Kitty e un serial despre a nu ști ce vrei, spus fără morală rigidă. Nu predică, nu judecă, ci observă – lucru rar pentru un teen show Netflix.
3. Decorul – Seulul ca stare, nu doar fundal
Seulul nu e doar „exotic și drăguț”. Cultura, regulile, presiunea academică și diferențele sociale chiar influențează povestea. Serialul înțelege că schimbarea spațiului schimbă și personajul.
???? Ce scârțâie
1. Ritmul e inegal
Unele episoade sunt super dinamice, altele par scrise pe pilot automat. Dramă multă, dar nu întotdeauna bine dozată.
2. Personaje secundare subdezvoltate
Min Ho e carismatic, dar uneori redus la „opțiunea romantică cool”. Dae devine prea repede o funcție narativă, nu un personaj. Serialul deschide multe piste și nu le duce pe toate unde promite.
3. Unele soluții sunt… prea Netflix
Coincidențe convenabile, revelații dramatice în ultimul moment, decizii emoționale explicate în voice-over. Funcționează, dar nu impresionează.
???? Legătura cu To All the Boys…
Dacă franciza originală era despre fantezia romantică adolescentină, XO, Kitty e despre deziluzia ei. Un pas logic, chiar matur. Lara Jean visa. Kitty experimentează. Și uneori se lovește de pereți. Este, fără îndoială, un serial mai messy, mai instabil, dar și mai sincer emoțional.
⭐ Rating by Laura Hărăbor : 7/10 – Bun
XO, Kitty nu e revoluționar și nici profund în sens clasic, dar e fermecător, curajos în micile lui riscuri și surprinzător de empatic cu adolescentina confuzie ! Nu e despre „marea iubire”, ci despre prima dezamăgire reală. Și pentru un spin-off Netflix, asta e mai mult decât onorabil.