Părerea criticului
Este uimitor că un film ca Shadow/Umbra nu a fost adus pe marile ecrane din România, după ce alte două filme wuxia ale regizorului chinez Zhang Yimou, Eroul (2002) şi Casa săbiilor zburătoare (2004), şi-au găsit loc în programul cinematografelor din ţară. Festivalul Transilvania oferă o "reparaţie" acestui film obligatoriu de văzut pe un ecran cât mai mare, selectându-l în Focus China, ce reuneşte atât de succese de casă, cât şi succese de festival recente din cinematografia chineză. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la Shadow. Chiar îţi recomandăm să nu-l ratezi, pentru că sunt puţine şanse să vezi anul acesta un film care să arate mai bine.
Zhang Yimou ne poartă din nou în vremuri imemoriale, într-un regat chinez aflat în război cu un altul. La curtea impulsivului rege Peilang îl cunoaştem pe erou, generalul Ziyu, care ar trebui să conducă ofensiva împotriva regatului inamic. Doar Ziyu nu este de fapt Ziyu, ci "umbra" sa, Jingzhou. Încă de primul cadru ni se explică acest obicei din vechime al suspuşilor chinezi, acela de a avea o sosie identică gata să le ţină locul în caz de pericol sau să-i înlocuiască pentru o vreme, dacă necesitatea cere ca originalul să se afle în altă parte. Curând soarta întregului regat ajunge în mâinile "umbrei", Jingzhou, iar aici scenariul scris de Zhang şi Li Wei reuşeşte să să creeze un personaj mai mult decât ataşant: omul fără nicio putere care de fapt deţine toată puterea. Sau invers, omul care aparent deţine toată puterea, dar de fapt nu are nicio putere.
Chiar dacă povestea eşuează uneori să convingă din cauza motivaţiilor şubrede ale personajelor, Shadow captivează fără greş datorită aspectului. Zhang se îndepărtează minimalist de Eroul, unde fiecare personaj avea o culoare dominantă şi era înconjurat de decoruri somptuoase realizate în culoarea respectivă. În Shadow, Zhang foloseşte aproape exclusiv combinaţii de gri, alb şi negru, desaturând restul culorilor adesea până la alb-negru. Poate sună tern, dar nu este deloc şi punem pariu că nu o dată o să vezi în timpul filmului un cadru atât de spectaculos, încât să-ţi doreşti ca imaginea să îngheţe ca să o poţi admira în voie.
Nu doar culoarea îşi face treaba în spectacolul vizual pus la cale de Zhang Yimou, ci şi texturile şi combinaţia lor. Costumele în alăturări extravagante de griuri flutură pe fundalul de tăciune al pereţilor unei peşteri, picăturile de ploaie se sparg pe armuri fanteziste, mulţimi de sfetnici freamătă ca nişte stoluri de rândunici negre în spaţioasele săli ale palatului regal şi aşa mai departe, dovedind încă o dată că Zhang Yimou este un desăvârşit coregraf al imaginilor. Şi dacă tot vorbim de coregrafie, trebuie să spunem că secvenţele de luptă arată şi ele ireproşabil.
Shadow este în parte îngreunat de insistenţa cu care scenariul comentează, şi nu foarte subtil, pe seama puterii, a autorităţii şi a abuzurilor pe care deţinătorii acestora le fac fără a clipi din ochi. Ar putea fi un comentariu subversiv la adresa relaţiei dificile pe care un regizor multipremiat ca Zhang Yimou se presupune că o are cu clasa politică din China. Să nu uităm că cel mai recent film al regizorului, One Second, a fost retras anul acesta din competiţia festivalului de la Berlin, zvonurile sugerând imediat că cenzura ar fi de vină şi nu faptul că filmul nu ar fi fost gata la timp. Trecând peste, ţelurile personajelor din Shadow şi ce fac ele pentru a le atinge nu prea ţi le apropie, ceea ce publicul ar putea considera un neajuns al noii producţiei, mai ales că atât Eroul, cât şi Casa săbiilor zburătoare sunt doldora de personaje ataşante.
Dincolo de aceste bile negre, Shadow este o adevărată experienţă cinematografică şi chiar nu ar trebui s-o ratezi. La TIFF filmul va avea două proiecţii: sâmbătă/1 iunie, de la 20.30 la Cinema Florin Piersic, şi miercuri/5 iunie, de la 21.45 în Piaţa Unirii (dacă nu plouă).
Zhang Yimou ne poartă din nou în vremuri imemoriale, într-un regat chinez aflat în război cu un altul. La curtea impulsivului rege Peilang îl cunoaştem pe erou, generalul Ziyu, care ar trebui să conducă ofensiva împotriva regatului inamic. Doar Ziyu nu este de fapt Ziyu, ci "umbra" sa, Jingzhou. Încă de primul cadru ni se explică acest obicei din vechime al suspuşilor chinezi, acela de a avea o sosie identică gata să le ţină locul în caz de pericol sau să-i înlocuiască pentru o vreme, dacă necesitatea cere ca originalul să se afle în altă parte. Curând soarta întregului regat ajunge în mâinile "umbrei", Jingzhou, iar aici scenariul scris de Zhang şi Li Wei reuşeşte să să creeze un personaj mai mult decât ataşant: omul fără nicio putere care de fapt deţine toată puterea. Sau invers, omul care aparent deţine toată puterea, dar de fapt nu are nicio putere.
Chiar dacă povestea eşuează uneori să convingă din cauza motivaţiilor şubrede ale personajelor, Shadow captivează fără greş datorită aspectului. Zhang se îndepărtează minimalist de Eroul, unde fiecare personaj avea o culoare dominantă şi era înconjurat de decoruri somptuoase realizate în culoarea respectivă. În Shadow, Zhang foloseşte aproape exclusiv combinaţii de gri, alb şi negru, desaturând restul culorilor adesea până la alb-negru. Poate sună tern, dar nu este deloc şi punem pariu că nu o dată o să vezi în timpul filmului un cadru atât de spectaculos, încât să-ţi doreşti ca imaginea să îngheţe ca să o poţi admira în voie.
Nu doar culoarea îşi face treaba în spectacolul vizual pus la cale de Zhang Yimou, ci şi texturile şi combinaţia lor. Costumele în alăturări extravagante de griuri flutură pe fundalul de tăciune al pereţilor unei peşteri, picăturile de ploaie se sparg pe armuri fanteziste, mulţimi de sfetnici freamătă ca nişte stoluri de rândunici negre în spaţioasele săli ale palatului regal şi aşa mai departe, dovedind încă o dată că Zhang Yimou este un desăvârşit coregraf al imaginilor. Şi dacă tot vorbim de coregrafie, trebuie să spunem că secvenţele de luptă arată şi ele ireproşabil.
Shadow este în parte îngreunat de insistenţa cu care scenariul comentează, şi nu foarte subtil, pe seama puterii, a autorităţii şi a abuzurilor pe care deţinătorii acestora le fac fără a clipi din ochi. Ar putea fi un comentariu subversiv la adresa relaţiei dificile pe care un regizor multipremiat ca Zhang Yimou se presupune că o are cu clasa politică din China. Să nu uităm că cel mai recent film al regizorului, One Second, a fost retras anul acesta din competiţia festivalului de la Berlin, zvonurile sugerând imediat că cenzura ar fi de vină şi nu faptul că filmul nu ar fi fost gata la timp. Trecând peste, ţelurile personajelor din Shadow şi ce fac ele pentru a le atinge nu prea ţi le apropie, ceea ce publicul ar putea considera un neajuns al noii producţiei, mai ales că atât Eroul, cât şi Casa săbiilor zburătoare sunt doldora de personaje ataşante.
Dincolo de aceste bile negre, Shadow este o adevărată experienţă cinematografică şi chiar nu ar trebui s-o ratezi. La TIFF filmul va avea două proiecţii: sâmbătă/1 iunie, de la 20.30 la Cinema Florin Piersic, şi miercuri/5 iunie, de la 21.45 în Piaţa Unirii (dacă nu plouă).
