Un recital al marelui actor Toshiro Mifune.Un film minunat.
existadejaunutilizatorcuacestnum
pe 02 Noiembrie 2018 08:03
In ciuda povestii japoneze, e un western in cea mai clasica maniera. De vazut si continuarea, Sanjuro, care este alt gen.
andystarx
pe 05 Ianuarie 2017 17:58
Cred ca l-am mai vazut in copilarie,atunci mi se parea intersant si extraordinar,insa acum ,mi se pare un esec ! Nu il recomand ,decat fanilor karate !Pierdere de timp,alt film care nu isi merita locul in top 250 !
alali
pe 29 August 2016 17:52
Filmul unei societati aflate la rascruce, un timp in care o oranduire s-a prabusit si alta incearca sa ii ia locul. Haosul ce domneste pretutindeni influenteaza viata tuturor: naruie credintele si rastoarna valorile."Satul e cu susul in jos" ori "producatorul de sake vrea sa devina negustor de matase", sunt doar doua dintre citatele oferite de film si care surprin criza prin care trece o intreaga natiune. Politistul fricos care sta mai mereu ascuns intermediaza angajarea asasinilor si este numit in fata "lepadatura", dar nu pare sa-l deranjeze. Samuraii, ordin odinioara sacru, sunt loviti si ei de aceste schimbari venite pe nepusa masa. Ramasi fara stapan, ei ratacesc in aceasta noua lume ce pare ca nu-i mai tolereaza si in care nu isi mai au locul, fiind permanent in cautarea unei slujbe, a unui angajament. Urmarind un astfel de proscris, ajungem intr-un loc unde legea este doar o fateta afisata doar in momentele in care autoritatile statale ajung prin acele locuri.
Maniera in care maestrul Kurosawa reuseste sa descrie acest sat, loc si salas al nelegiuitilor este arta cinematografica in cea mai sublima prezentare. "Cainele cu o mana omeneasca in gura" intampinand strainul abia sosit in oras are pe langa rolul de a caracteriza aceasta asezare si motivarea privitorului de a se alatura misteriosului personaj, in intentia lui de a patrunde in aceasta lume a faradelegii. Iata asadar o alta bijuterie regizorala, aceea a manipularii in procesul alegerii "personajului bun" al povestii. Eroul pozitiv nu poate fi altcineva decat samuraiul fara nume, pentru ca asa ne spune Kurosawa. Desi sunt firi foarte asemanatoare, ronin-ul si capateniile celor doua bande rivale, (replica carciumarului graieste de la sine: "desi esti samurai, vorbesti numai de ucidere"), antagonismul prezentarii celor doua clase de personaje, el - bunul; ei - raii, reuseste sa ne teleghideze simpatia catre tabara pe care samuraiul o va alege. Toate acele elemente de comportament, ridicole si stupide si chiar aspectul lor grotesc si actiunile haotice, influenteaza tacit alegerile pe care le vom face si care credem ca depind doar de noi. In fond, toti fiind pusi pe ucis, toti uneltind unii impotriva celorlalti, toti cautand doar castigul material, nu ai diferente intre protagonisti. Si totusi noi avem un preferat pe care il socotim ca fiind rolul pozitiv din naratiune. Faptul ca se razgandeste, ca schimba familia pe care o sustine sau ca penduleaza intre alegeri in speranta unui castig mai mare, nu pare sa ne deranjeze deloc. Totul e ok atata timp cat de partea noastra e acest iscusit manuitor de sabie pe care pasamite l-am ales. E doar o impresie cand de fapt nu facem nimic altceva decat sa ne lasam astfel condusi de catre regizor din ce in ce mai adanc in intriga si in intelegerea acestui comportament de mercenar pe care cu atata pragmatism il utilizeaza personajul ratacitor interpretat de Toshiro Mifune.
Dupa acest inceput manipulator, actiunea se nuanteaza si alegerea sustinerii samuraiului se dovedeste corecta, chiar daca la momentul la care am inceput sa-l simpatizam, nimic nu prezenta garantii. Deciziile ca: protejarea celor slabi si expusi; discurul pe care si-l ofera singur cu voce tare si prin care incearca sa isi justifice crimele; si nu in ultimul rand, aflarea complotului de a-l asasina, toate ne indica ca el e eroul pozitiv al acestui film. Insasi faptul ca la auzul vestii cum ca cele doua tabere vor sa cada la pace, el se enerveaza, nesurazandu-i deloc aceasta idee, e usor acceptat de spectator si nu e privit ca un gest blamabil asa cum ar fi fost normal. Practic am devenit fara sa realizam, sub atenta supraveghere a lui Kurosawa, ronini in gandire si in comportament.
Modul de alcatuire a naratiunii este total atipic pentru acest gen de poveste. Tratand subiecte delicate, rascruci ale istoriei unei natii, te-ai fi asteptat ca toata povestea sa fie umbrita de greutatea temei abordate. Insa filmul are mai ales in partea sa de inceput, scene demne de o comedie, (lupta de dinainte de a veni inspectorul). Toata actiunea pana aproape de final, desi e complexa si foarte bine inlantuita si tesuta, rezolva multitudinea de conflicte ce apar pe parcursul acestei bucati de filmul in cel mai simplist mod posibil. Parodiind. Comedia neagra, ridicolul si prostia din aceste scene scad in importanta si gravitate intregul film, chiar daca inspre final, seriozitatea se impune si totul sfarseste intr-o baie de sange, nimic nu mai poate recupera terenul deja pierdut.
Atentie, Spoiler!
Filmul se incheie asa cum incepe, tot printr-o alegere a sortii. Daca la inceput drumul ii este ales eroului de un bat aruncat in vant, la sfarsit, el, eroul ii reda pistolul celui pe care l-a invins fiind aprope sigur ca va fi ucis. Soarta insa face ca acela sa cada, vlaguit de putere si sa isi dea ultima suflare inainte de a-l impusca pe samurai. Dorinta aceasta de a sfarsi cu aceasta viata, de sinucidere practic, vine din constientizarea acestei inutilitati a meseriei pe care o practica, aceea de samurai, dar si din convingerea credintelor religioase japoneze care considera moartea ca o reintegrare fericita a raposatului in natura. Pentru o persoana implinitoare a traditiilor japoneze milenare, decizia este foarte simplu de luat.
Despre interpretare, sa precizam doar ca Toshiro Mifune a fost prezent in toate cele 17 filme pe care Kurosawa le-a regizat intr-o perioada de 18 ani, de la, practic descoperirea lui Mifune de catre regizor in 1948 cand lucra la filmul Drunken Angel si pana in 1965 cand au incheiat colaborarea odata cu filmul Red Beard. Dupa acesasta utima productie, insusi Kurosawa a luat o pauza de 5 ani, perioada in care s-a dedicat mai mult familiei, dar si pregatirii unor scenarii ce aveau sa fie ecranizate cu un enorm succes ulterior.
Concluzie: Un film omagiu adus acestor nobili luptatori si care surprinde perioada ce a urmat revolutiei Japoneze din 1867, o perioada tulbure in care nelinistea si nelegiuirea erau omniprezente. Pistolul care apare in acest film demonstreaza inutilitatea abilitatii de a manui sabia si deci prezice si disparitia acestei caste a luptatorilor netematori de moarte, persoane ce aveau o inalta conduita morala si cetateneasca, in mana lor atarnand viata oricarui cetatean inferior ca grad, lor, nobilimii militare. Nota 8,18.
cezarika21
pe 12 Mai 2014 18:29
În Japonia anilor 1860 (ani de final ai shogunatului Tokugawa), în perioada de tranziţie de la feudalism la capitalism, un rōnin (samurai fără stăpân) rătăceşte pe drumuri şi ajunge într-un oraş divizat de lupta între clanurile Seibei şi Ushitora. Samuraiul rămâne în oraş atât pentru a câştiga nişte bani ca yojimbo (gardă de corp), cât mai ales pentru a-i scăpa pe locuitorii paşnici de luptele sângeroase. Om de onoare, el îşi riscă viaţa pentru a aduce pacea în agitatul oraş, folosindu-se de principiul "divide et impera".
Samuraiul fără nume din "Yojimbo", care îşi compune la întâmplare numele "Kuwabatake Sanjuro" după ce observă în apropiere o livadă de duzi, este un personaj original reprezentativ pentru o clasă întreagă de eroi anonimi care şi-au riscat viaţa pentru salvarea semenilor, luptând de unul singur împotriva unui sistem ticălos şi corupt. El apare aparent de nicăieri atunci când nimeni nu mai spera în instaurarea liniştii în oraş, punând capăt conflictelor tipic feudale ce îndoliaseră toate familiile şi aducând liniştea necesară pentru tranziţia societăţii la capitalism şi pentru crearea premiselor unei economii prospere.
Filmul se remarcă prin scenariul original, prin decorurile şi costumele ingenioase, prin interpretările remarcabile ale actorilor (cu un plus pentru Toshiro Mifune şi Tatsuya Nakadai, adevărate valori ale cinematografiei mondiale) şi mai ales prin regia genială a lui Akira Kurosawa. Regizorul combină ingenios planurile la distanţă cu prim-planurile şi gros-planurile, foloseşte mai multe unghiuri de filmare în aceeaşi secvenţă pentru a cuprinde cât mai mult din acţiunea ce se derulează cu încetinitorul pe ecran şi a surprinde intensitatea trăirilor omeneşti ale personajelor.
Atât în Japonia, cât și Occident, "Yojimbo" a avut o influență considerabilă asupra cinematografiei mondiale, impunând imaginea eroului singuratic anonim, care luptă împotriva răufăcătorilor. Filmul a stat la baza unor sute de western-uri spaghetti (în principal al celebrului "Pentru un pumn de dolari" al lui Sergio Leone, cu Clint Eastwood în rolul principal), dar şi al unui număr mare de filme de acţiune americane precum "Die Hard", "Last Man Standing" şi altele.
cosmin_kedii
pe 19 August 2013 10:28
Un alt film mare de Kurosawa care de de data aceasta admite o viziune pozitivă de alegeri umane.Dacă sunteți în căutarea pentru un film mare "The Bodyguard", va va satisface așteptările dumneavoastră.
CristiN
pe 03 Februarie 2011 02:28
Ce pot sa zic , mie mi-a placut filmul . Fiecare cu genurile lui . Gusturile nu se discuta .
Maniera in care maestrul Kurosawa reuseste sa descrie acest sat, loc si salas al nelegiuitilor este arta cinematografica in cea mai sublima prezentare. "Cainele cu o mana omeneasca in gura" intampinand strainul abia sosit in oras are pe langa rolul de a caracteriza aceasta asezare si motivarea privitorului de a se alatura misteriosului personaj, in intentia lui de a patrunde in aceasta lume a faradelegii. Iata asadar o alta bijuterie regizorala, aceea a manipularii in procesul alegerii "personajului bun" al povestii. Eroul pozitiv nu poate fi altcineva decat samuraiul fara nume, pentru ca asa ne spune Kurosawa. Desi sunt firi foarte asemanatoare, ronin-ul si capateniile celor doua bande rivale, (replica carciumarului graieste de la sine: "desi esti samurai, vorbesti numai de ucidere"), antagonismul prezentarii celor doua clase de personaje, el - bunul; ei - raii, reuseste sa ne teleghideze simpatia catre tabara pe care samuraiul o va alege. Toate acele elemente de comportament, ridicole si stupide si chiar aspectul lor grotesc si actiunile haotice, influenteaza tacit alegerile pe care le vom face si care credem ca depind doar de noi. In fond, toti fiind pusi pe ucis, toti uneltind unii impotriva celorlalti, toti cautand doar castigul material, nu ai diferente intre protagonisti. Si totusi noi avem un preferat pe care il socotim ca fiind rolul pozitiv din naratiune. Faptul ca se razgandeste, ca schimba familia pe care o sustine sau ca penduleaza intre alegeri in speranta unui castig mai mare, nu pare sa ne deranjeze deloc. Totul e ok atata timp cat de partea noastra e acest iscusit manuitor de sabie pe care pasamite l-am ales. E doar o impresie cand de fapt nu facem nimic altceva decat sa ne lasam astfel condusi de catre regizor din ce in ce mai adanc in intriga si in intelegerea acestui comportament de mercenar pe care cu atata pragmatism il utilizeaza personajul ratacitor interpretat de Toshiro Mifune.
Dupa acest inceput manipulator, actiunea se nuanteaza si alegerea sustinerii samuraiului se dovedeste corecta, chiar daca la momentul la care am inceput sa-l simpatizam, nimic nu prezenta garantii. Deciziile ca: protejarea celor slabi si expusi; discurul pe care si-l ofera singur cu voce tare si prin care incearca sa isi justifice crimele; si nu in ultimul rand, aflarea complotului de a-l asasina, toate ne indica ca el e eroul pozitiv al acestui film. Insasi faptul ca la auzul vestii cum ca cele doua tabere vor sa cada la pace, el se enerveaza, nesurazandu-i deloc aceasta idee, e usor acceptat de spectator si nu e privit ca un gest blamabil asa cum ar fi fost normal. Practic am devenit fara sa realizam, sub atenta supraveghere a lui Kurosawa, ronini in gandire si in comportament.
Modul de alcatuire a naratiunii este total atipic pentru acest gen de poveste. Tratand subiecte delicate, rascruci ale istoriei unei natii, te-ai fi asteptat ca toata povestea sa fie umbrita de greutatea temei abordate. Insa filmul are mai ales in partea sa de inceput, scene demne de o comedie, (lupta de dinainte de a veni inspectorul). Toata actiunea pana aproape de final, desi e complexa si foarte bine inlantuita si tesuta, rezolva multitudinea de conflicte ce apar pe parcursul acestei bucati de filmul in cel mai simplist mod posibil. Parodiind. Comedia neagra, ridicolul si prostia din aceste scene scad in importanta si gravitate intregul film, chiar daca inspre final, seriozitatea se impune si totul sfarseste intr-o baie de sange, nimic nu mai poate recupera terenul deja pierdut.
Atentie, Spoiler!
Filmul se incheie asa cum incepe, tot printr-o alegere a sortii. Daca la inceput drumul ii este ales eroului de un bat aruncat in vant, la sfarsit, el, eroul ii reda pistolul celui pe care l-a invins fiind aprope sigur ca va fi ucis. Soarta insa face ca acela sa cada, vlaguit de putere si sa isi dea ultima suflare inainte de a-l impusca pe samurai. Dorinta aceasta de a sfarsi cu aceasta viata, de sinucidere practic, vine din constientizarea acestei inutilitati a meseriei pe care o practica, aceea de samurai, dar si din convingerea credintelor religioase japoneze care considera moartea ca o reintegrare fericita a raposatului in natura. Pentru o persoana implinitoare a traditiilor japoneze milenare, decizia este foarte simplu de luat.
Despre interpretare, sa precizam doar ca Toshiro Mifune a fost prezent in toate cele 17 filme pe care Kurosawa le-a regizat intr-o perioada de 18 ani, de la, practic descoperirea lui Mifune de catre regizor in 1948 cand lucra la filmul Drunken Angel si pana in 1965 cand au incheiat colaborarea odata cu filmul Red Beard. Dupa acesasta utima productie, insusi Kurosawa a luat o pauza de 5 ani, perioada in care s-a dedicat mai mult familiei, dar si pregatirii unor scenarii ce aveau sa fie ecranizate cu un enorm succes ulterior.
Concluzie: Un film omagiu adus acestor nobili luptatori si care surprinde perioada ce a urmat revolutiei Japoneze din 1867, o perioada tulbure in care nelinistea si nelegiuirea erau omniprezente. Pistolul care apare in acest film demonstreaza inutilitatea abilitatii de a manui sabia si deci prezice si disparitia acestei caste a luptatorilor netematori de moarte, persoane ce aveau o inalta conduita morala si cetateneasca, in mana lor atarnand viata oricarui cetatean inferior ca grad, lor, nobilimii militare. Nota 8,18.
Samuraiul fără nume din "Yojimbo", care îşi compune la întâmplare numele "Kuwabatake Sanjuro" după ce observă în apropiere o livadă de duzi, este un personaj original reprezentativ pentru o clasă întreagă de eroi anonimi care şi-au riscat viaţa pentru salvarea semenilor, luptând de unul singur împotriva unui sistem ticălos şi corupt. El apare aparent de nicăieri atunci când nimeni nu mai spera în instaurarea liniştii în oraş, punând capăt conflictelor tipic feudale ce îndoliaseră toate familiile şi aducând liniştea necesară pentru tranziţia societăţii la capitalism şi pentru crearea premiselor unei economii prospere.
Filmul se remarcă prin scenariul original, prin decorurile şi costumele ingenioase, prin interpretările remarcabile ale actorilor (cu un plus pentru Toshiro Mifune şi Tatsuya Nakadai, adevărate valori ale cinematografiei mondiale) şi mai ales prin regia genială a lui Akira Kurosawa. Regizorul combină ingenios planurile la distanţă cu prim-planurile şi gros-planurile, foloseşte mai multe unghiuri de filmare în aceeaşi secvenţă pentru a cuprinde cât mai mult din acţiunea ce se derulează cu încetinitorul pe ecran şi a surprinde intensitatea trăirilor omeneşti ale personajelor.
Atât în Japonia, cât și Occident, "Yojimbo" a avut o influență considerabilă asupra cinematografiei mondiale, impunând imaginea eroului singuratic anonim, care luptă împotriva răufăcătorilor. Filmul a stat la baza unor sute de western-uri spaghetti (în principal al celebrului "Pentru un pumn de dolari" al lui Sergio Leone, cu Clint Eastwood în rolul principal), dar şi al unui număr mare de filme de acţiune americane precum "Die Hard", "Last Man Standing" şi altele.