Într-un sătuc pierdut din Japonia secolului XIX ajunge cel ce se va prezenta drept Kuwabatake Sanjuro (ceea ce s-ar traduce drept „Livadă de duzi de 32 de ani”), un ronin ce-și caută onoarea unui nou daimyo. Lucru cam greu de găsit într-o Japonie în care modernizarea se debarasa repede de feudalismele samurailor. Vremurile de aur ale acestora apuseseră demult. Așa că eroul nostru este dispus să accepte și un stăpân mai puțin important. Sătucul este dominat de două mari familii, ce se ocupă cam de tot ceea ce este ilegal, în special de jocurile de noroc. Acesta este și motivul tensiunii crescute dintre cele două clanuri. Înfometat și lipsit de bani, „Omul fără nume” își pune sabia în slujba clanului negustorului de mătase, pentru ca apoi să treacă de partea negustorului de sake.
Jocul îi reușește pe moment, cei doi adversari începând să se distrugă reciproc, dar apoi roninul este capturat și torturat pentru „trădarea” sa, o dată cu venirea lui Unosuke, fiul cel mare al unuia dintre cei doi rivali. Exponent al modernizării sălbatice, Unosuke nu se întoarce singur, ci cu un revolver, intrând la nivel simbolic în competiție directă cu samuraiul. Dar, odată început coborâșul pe panta distrugerii, cele două clanuri nu se mai pot opri. Sanjuro evadează cu ajutorul hangiului, una dintre cele mai interesante figuri din film. Refuzând să se simtă obligat în vreun fel în fața oricui, mândrindu-se cu titlul de om liber, samuraiul cedează însă în fața propriei conștiințe și pornește spre înfruntarea cu Unosuke.
