You Will Meet A Tall Dark Stranger (2010)

Un film despre destin, mereu imprevizibil si plin de surprize ,scris si regizat in stilul caracteristic al lui Woody Allen.
Departe de a fi un film de remarcat, il trec totusi la categoria "feel good movies", pentru ca m-am simtit foarte bine urmarindu-l si m-am amuzat de absurdul situatiilor si de ironiile inteligent introduse pe alocuri.

E simplu: persoanele care cred in iluzii au șanse mai mari sa reușească în viață față de persoanele care nu își explică realitatea decat prin legi și știinta. Este important să crezi in ceva ca să poti merge mai departe. In rest, asa cum stim, multe dialoguri interesante, fructuoase, umor de situație si...mulți actori celebri, conform rețetei bineștiute marca Woody. Am savurat...
Iar incheierea în serenada nr 6 Mozzart = Q.E.D.

Un film bun pentru ca si in viata reala se intampla cam tot asa si mai ales ca ramai surprins modul in care joaca actorii...Woody Allen a reusit sa faca din filmul asta o mare satisfactie pentru privitor...Super!

De la un regizor de talia lui Woody Allen ma asteptam la ceva mai mult , mai ales cu atitea vedete la un loc.

Categoria peste 60 de ani = filme cu actori in rol principal sau secundar peste 60 de ani = Anthony Hopkins la 73 de ani , cu o situatie financiara f buna , îşi pierde minţile când o întâlneşte pe Charmaine (Lucy Punch), o fată de consumaţie aflată la vânătoare de soţ bogat; aşa că îşi părăseşte soţia şi îi anunţă pe toţi că se va căsători cu cea care e mult mai tânără decât el.

Barbati care au avut relatie amoroasa sau de prietenie in film cu femei mult mai tinere = Anthony Hopkins la 73 de ani , cu o situatie financiara f buna , îşi pierde minţile când o întâlneşte pe Charmaine (Lucy Punch), o fată de consumaţie aflată la vânătoare de soţ bogat; aşa că îşi părăseşte soţia şi îi anunţă pe toţi că se va căsători cu cea care e mult mai tânără decât el = Lucy Punch la 23 de ani

Categoria 40 - 50 de ani = filme cu actori in rol principal intre 40 si 50 de ani ... = Josh Brolin 42 de ani scriitor fara succes , sofer , terminat facultatea de medicina fara absolvit , casatorit cu Naomi Watts la 42 de ani stau intro casa la care plateste kiria mama lui Naomi in film .
Antonio Banderas la 50 de ani patron de galerie de arta , casatorit dar in cautare de aventuri cu secretara Naomi Watts la 42 de ani , pictorita etc ..

După ce în "Alice" (1990) explorase tărâmurile ocultismului şi în "Umbre şi ceaţă" (1991) afirmase că oamenii au nevoie de iluzii ca de aer, scenaristul/regizor Woody Allen reia în acest film tema necesităţii prezenţei iluziilor în viaţă. Într-un interviu, Allen afirma că "avem nevoie de iluzii pentru a ne continua drumul. Iar oamenii care se amăgesc cu succes par a fi mai fericiți decât cei care nu pot ". "You Will Meet A Tall Dark Stranger" este o farsă în care destinul le joacă renghiuri celor care nu cred în el.

Subiectul acestui film îl constituie desfacerea a două căsnicii ca urmare a idealurilor diferite ale partenerilor de viaţă. Fiecare îşi doreşte altceva şi crede că celălalt îl ţine în loc. După separare, personajele au surpriza să constate că lucrurile merg mai prost decât înainte, iar singurul personaj a cărui viaţă evoluează în bine este chiar cel mai vulnerabil emoţional, bătrâna Helena Shepridge (interpretată excelent de Gemma Jones), care începe să creadă în reîncarnare după ce o prietenă o trimisese la o clarvăzătoare şarlatană. Toţi cei care sunt cu picioarele pe pământ au eşecuri unul după altul, iar doar bătrâna reuşeşte să se echilibreze emoţional.

Filmul nu are un subiect fenomenal, nu e ceva neobişnuit, dar este bine interpretat şi conţine mult umor subtil caracteristic lui Woody Allen. Un film plăcut, cu replici sclipitoare şi multe adevăruri rostite.

Am citit criticile voastre si mi se par juste, cu o mica exceptie.
Eu am inteles ceva foarte interesant din filmul asta si anume, faptul ca Helena, cu ajutorul lui Crystal, a reusit sa isi creeze o realitate proprie care a tinut-o deasupra prapastiei - depresie, singuratate, izolare, boli, etc.
Va dati seama ca divortul a fost foarte traumatizant pentru ea, mai ales la varsta inaintata la care era si faptul ca a fost parasita pentru o tipa foarte tanara (e ca si cum i s-ar fi comunicat oficial ca e expirata si nu reprezinta nimic pentru familia ei). Asta duce la dezechilibru psihic si fizic si poate degenera rau de tot.
Consider ca babutza a fost foarte inteligenta si, in loc sa se confrunte cu realitatea si sa se zbata sa iasa din gaura neagra in care ar fi intrat, ea si-a creat propria realitate, crezand absolut tot ce spunea Crystal (practic s-a agatat de asta) si astfel fiind ca un copil care crede in Mos Craciun. Gandind pozitiv, ea a ramas intr-un registru echilibrat si a ajuns sa se reconecteze incetul cu incetul la adevarata realitate, dar dupa ce practic a identificat in jurul ei toate lucrurile "ireale' spuse de Crystal - ca o sa intalneasca un super-barbat, ca viitorul ei e roz, ca sotul ei tot pe ea o iubeste, etc - exact ce are nevoie o femeie ca sa aiba echilibru emotional.
La un moment dat, chiar fiica ei ii da o replica sotului exasperat de vizitele Helenei si de "Crystal said.., si anume ca este mai bine ca o pacaleste Crystal cu aberatiile astea decat sa ia medicamente cu pumnul si sa nu aiba nici un efect.
La final, baba a iesit cel mai bine, si-a refacut viata, avand langa ea persoana potrivita varstei si gandirii ei, pe cand personajele asa de bine infipte in realitate si prinse in "relatii comfortabile", au devenit niste "epave".
Pentru mine este o invatatura foarte interesanta, mai ales ca personal am experimentat crearea unei realitati personale pentru scurt timp si, chiar are rezultate fantastic de pozitive pentru minte; te ajuta sa depasesti cu succes maxim situatii in care poti sa cazi foarte de sus.
Ce mai pot spune este ca am o parere foarte proasta despre Woody Allen (il consider un mos libidinos obsedat de sex) insa, in acest film m-a impresionat acest joc subtil si faptul ca a trebuit sa vad filmul ca sa imi dau seama de ceva ce am practicat si de beneficiile metodei.
Pentru asta, are de la mine: Bravo! Am mai invatat ceva!

E un film relaxant, placut care nu m-a plictisit deloc, presarat cu umorul specific lui Woody Allen. Eu il recomand daca doriti sa va amuzati, pe tema soacrei(Helen), a sotului divortat in etate care traieste iluzia ca este inca tanar si in forma sa multumeasca o tinerica...

You Will Meet A Tall Dark Stranger este o comedie reusita mai ales ca are unele faze haioase care te binedispun, este ideal de vazut intr-o dupamasa cu familia

Acelasi stil a la Woody Allen, multa vorbarie fara sa transmita nimic, un fel de invarteala in jurul cozii. E adevarat ca fata de alte filme ale lui, You Will Meet... mi s-a parut a fi un pic mai spiritual, si-n plus, are niste actori carora se vede ca le-a facut placere sa joace in film. Merita vazut, poate mai mult de cei carora le e pe plac stilul lui Allen.

hotarat lucru nu rezonez cu filmele lui Woody Allen!
Filmul se inscrie intr-o serie de "vizitati" orasele Europei.
Dupa Barcelona, Paris-eu le scriu in ordinea vizionarii mele- urmeaza Londra. Povestirea este buna, dar umorul...se incearca a fi unul englezesc, dar iese unul american cu iz ...evreiesc.
Nu vreau sa se creada ca sunt contra, dar nici Anthony Hopkins, nici Antonio Banderas nu s-au simtit in largul lor. Pareau bagati cu forta, nu faceau parte din peisaj.

Cu 4 premii OSCAR ( ultimul fiind luat cu " Midnight in Paris " [ 2011 ], la categoria: Cel mai bun scenariu original ) si alte 19 nominalizari, Woody Allen, e considerat unul dintre cei mai buni cineasti ( scenarist, regizor, actor, actor de televiziune, producator ) ai cinematografiei mondiale, chiar.
Referitor la acest film, se stie din start, ca Allen nu face filme, ca sa zic asa, comerciale, ci pur si simplu artistice, adica, ca si cum nu l-ar interesa cat incaseaza dupa filmele sale, el nu e vanator de box-office-uri, o calitate rara in ziua de azi, demna de admirat, pentru ca el face, cea ce cu adevarat este un film.
Nu degeaba are o distributie distinsa ca : Sir Anthony Hopkins, Antonio Banderas etc.
In fine...
Allen nu e regizor de filme, gen: Avatar, Transformers, Harry Potter, The Expendables etc. cea ce, intradevar, nu il face " digerabil "
Merita vazut de cei care, cu adevarat cunosc arta numita FILM
Scuzati-ma ca poate am fost asa de dur, dar asa e

Nu este chiar atat de prost pe cat zic multi de aici

mie mi a placut merita nota!...............................................

Dragoste, şi moartea se împletesc într-un material bogat de comedie şi tragedie. Tensiunile de clasă, rasă, între generaţii, adaugă complexitate la un film considerat provocator

Destul de interesant filmul. Zambeste,maine poate fii mai rau ! ;))

plictisitor si fara punct culminant.
Te mai si lasa la final fara vreun deznodamant. Enervant.

You Will Meet…, Woody isi face treaba in nota obisnuita. Te anunta din start ca life is a tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing. Si cu incadrarea asta nascuta din marele Will (n.r - Shakespeare,in Macbeth), urmareste agitatiile din ce in ce mai tulburi ale unei maini de personaje din burghezia londoneza care alearga dupa cai verzi pe pereti.

Woody imbatraneste si el asa ca o parte a personajelor sunt aduse direct din salonul de geriatrie, portia de sex e tinuta pe pelicula cu o doza de Viagra, dar scriitura ramane ok si abilitatea lui de a te scufunda vreme de 90 de minute intr-un univers pe care tot el stie sa-l submineze ramane speciala. In plus, cu brandul lui reuseste mereu sa adune casturi impresionante. Pentru You Will Meet au raspuns la apel un Hopkins, un Banderas, o Watts, dar si - cea mai tare aparitie din film - Gemma Jones.

In urma cu vreo zece ani am vazut unul sau doua filme apartinand lui Woody Allen. Mi s-a parut arid, pretentios, neinteresant. Cum mi-am propus, daca-i posibil, sa vad toate filmele castigatoare de-a lungul timpului la Oscar ca "Best movie", am incercat si cu "Annie Hall". N-am rezistat, la vremea respectiva, mai mult de 20 de minute. La filmul de fata m-am uitat dupa ce l-am vazut in promo pe Anthony Hopkins, al carui fan neconditionat sunt. Mi-a placut filmul, chiar foarte mult! Mi-au placut Naomi Watts si Josh Brolin, m-a impresionat fizic Freida Pinto mai mult decat in "Slumdog milionnaire" si m-am distrat teribil vazandu-l pe Anthony Hopkins in rol de "bosorog" pe care-l cauta moartea pe-acasa si el isi paraseste nevasta, se-apuca serios de sport si se incurca serios cu o parasuta menita sa-i manance banii. O.K, povestea n-are coada dar replicile sunt sclipitoare. A,si era sa-l uit pe Banderas intr-un rol care-i vine manusa, acela de barbat fatal... L-am reevaluat pe Woody Allen, mai incerc si altadata!

Eu trebuie sa recunosc ca nu-l inteleg deloc pe Woody Allen. Nu-i inteleg filmele si nu prea inteleg de ce este apreciat de o parte a cinefililor. Dar este doar parerea mea. Acest film se incadreaza in stilul Woody Allen.

Cam slab acest film. Indeea in sine este interesanta dar restul filmului este plictisitor.

asa este in viata ,, depinde, voi cite cazuri asemanatoare ati intilnit ,?

Bunicel, si haios ca si in cazul filmului (Eat Pray Love) trebuie sa va inarmati cu foarte multa rabdare si mai ales sa fiti foarte odihniti (daca nu sunteti odihniti, sunt sanse mari ca sa va ia somul).

Crapy movie...:( Ma asteptam la ceva mai bun, dar a fost cam boring...

Genial filmul, in stilul inconfundabil al lui Woody Allen, umor din plin, iar actorii fac o treaba foarte buna. Desi lent in unele momente, ti-ai dori sa nu se termine niciodata.

La inceput mi s-a parut bun, dar dupa am inceput sa ma cam plictisesc, devenise prea pevizibil .

a fost un film in stilul lui Woody Allen , calm si relaxant , cu o actiune moderata ! filmul a dispus de o distributie de exceptie , intre care se regasesc Naomi Watts, Antonio Banderas, Anthony Hopkins sau Josh Brolin , iar povestea este fara cusur ! daca esti un adept al filmelor lui Woody Allen sigur vei aprecia acest film !

daca m'ar fi atentionat cineva inainte nu m'as fi uitat la asa ceva...nici nu are pic de comedie, nici nu pot sa il numasc 'film', e o foarte mare prostie!

Un film bun de privit doar daca esti intr-o stare de spirit foarte buna, ca sa nu te deprime! Pana la urma asta e viata, iar filmul nu este artistic prin cine stie ce mod de a privi lucrurile asa cum sunt, ci, mai mult, este un film dureros de realist!!!
Asa cum am spus, este interesant, dar nu memorabil! :)

Filmul a fost ok - parca privesti evenimente din viata unor oameni reali, sunt lucruri efectiv normale si care ti se pot intampla chiar si tie, insa finalul mi s-a parut ciudat. Filmul se termina brusc, intr-un moment in care cu niciunul dintre personaje nu e nimic concret, ce se va intampla cu viata lui. Adica, da, a luat fiecare un anumit drum, insa pare lasat un pic in aer. Poate acesta e farmecul filmului (nu tipic americam, cu happy end).

nu e genial,dar e un film placut,un film care te bine dispune......merita vazut!!

Seinfeld (subliniez) intr-un tipar britanic si cu conotatii sexuale!

Se rade la unele poante, da parca nu se leaga nimic cu nimic... Ce;l mai mult mi-a plaxcut actrita care a jucat-o pe Lucy. Si Anthony Hopkins, evident. Dar in rest...

Filmul asta nu are final, God ce urasc filmele fara final... s'a terminat atat de brusc incat am ramas bulmacit,fara raspuns la multe dintre intrebari... Ok, pe parcursul filmului pe cuvant ca nu l'am recunoscut pe Antonio Banderas,de cand nu l'am mai vazut intr'un film la varsta asta,cred ca niciodata defapt. Anthony Hopkins pare in continuare slabit si parca obosit de aceasta meserie,insa se tine binisor,iar despre actrite nu prea am ce sa spun,poate doar cuvantul "Crystal",cred ca o kuam la bataie daca eram in pielea lui Roy si mai auzeam numele asta o data :)).... glumesc.E deprimant,filmul spune o poveste de viata adevarata care dovedeste cat de infideli sunt oamenii fata de cei apropiati,insa nu intotdeauna iata,daca iti parasesti partenerul,nu vei fi mai fericit.Inca o data ma declar nemultumit de faptul k o poveste de familie destul de interesanta si atat de aproape de realitate a ramas fara raspuns,chiar daca pot intui bineinteles ce s'ar fi intamplat mai ales in cazul scriitorului, preferam sa mi se dea mura'n gura. Titlul filmului e de umplutura...

Film bun...are momente misto are si minusuri dar per total merita vazut!!!!!!!

daca te uiti la filmu asta iti dai seama ca ti-ai pierdut timpu
filmu ne arata in cea mai mare parte prostia umana cum sa fii asa de prost?
si are si un final!! vai am permisiunea de ma casatorii cu tine:)) ma lasa nevastamea care ii morta.
si cum sa ii zici la ficata ca nui dai bani ca tio zis o clarvazatoare ca nu-i bine sa faci tranzactii financiare=)))
mie mi se pare o prostie. poate e asa cum spune "TI" si nu il inteleg da tot o tampenie ramane(in special finalu).

E un film pe care-l poti vedea intr-o dupa amiaza, daca vrei sa te relaxezi. Daca vrei sa vezi o comedie la care sa mai si zambesti (spre deosebire de comediile din zilele noastre la care rad cu-adevarat numai copiii) si ai o varsata de..., filmul asta e ceea ce cauti. Sigur ca pentru tineri e plictisitor, pentru ca nu au cum sa-l inteleaga. Pentru ei, iluziile mai sunt inca in faza de "planuri de viitor". Dar oricat ar fi de usurel filmul, nu coboara pana la tampenia si penibilul din filmul The kids..., care va primi si un Oscar, se pare.

Un film lafel ca si celelalte, nimic special. Eu nu m-am plictisit la el.

Nu mi-a placut.Ce diferenta de filme in care a jucat Hopkins!....

ma asteptam la altceva din titlul filmului.....foarte plictisitor...

a fost cam plictisitor si nu inteleg ce li s-a parut unora amuzant la filmul asta.Pacat de distributie,actori buni care n-au fost pusi in valoare si femei frumoase care puteau la fel de bine sa nu fie,ca oricum nu ne-am fi dat seama,deoarece filmul nu are si poate nici nu avea nevoie de scene mai indecente(spun asta vizavi de articolul scris de Gloria Sauciuc).Cred ca daca erau niste actori necunoscuti si niste femei obisnuite ar fi iesit acelasi lucru.

doamne..ce porcarie..nu l recomand nimanui..este plictisitor si dezamagitor..cu toate ca avem 2 actori de exceptie..asta e

Porcarie. Bine ca a inceput pe atatea planuri si n-a terminat nicio poveste. Se termina in coada de peste. Pacat de distibutie. Oare ce-o fi fost in capetele lor sa accepte asa panarama?

Comentariu șters

Acelasi umor sec cu care Allen ne-a obisnuit, un umor pe care nu-l intelege si nu-l agreeaza toata lumea, printre care si subsemnatul. Chiar daca nu-mi place Woody Allen, am vazut filme de ale sale mult mai bune decat asta, care n-am cum sa-l caracterizez altfel decat PLICTISITOR. Doar pentru cei ce agreeaza stilul lui Woody Allen, in rest nu vad de ce ar fi un film vizionabil.

o porcarie de film......iti pierzi o ora jumate din viata aiurea.....

Iata ce spune Woody Allen despre ideea din spatele filmului, intr-un interviu.
http://filmreporter.ro/interviu-cu-woody-allen-tot-ce-putem-face-intr-o-lume-ca-asta-este-sa-fim-draguti-unii-cu-ceilalti

"You Will Meet a Tall Dark Stranger" - Cine cu cine se mai cuplează...?
Woody, da' tu poate aveai o treabă, şi noi te reţinem...!

Acuma Nae Caranfil, acu' douăzeci de ani trecuţi, pregătindu-se să facă "Duminici cu bilet de voie" (ulteriorul "E pericoloso sporgersi"), le explica la casting actorilor că acţiunea se petrecea într-un orăşel prăpădit din Câmpia Dunării, unde singurul orizont de aşteptare al localnicilor era "cu cine ne-o tragem diseară?" Da' lui Mihnea Columbeanu, care-i era regisor secund (şi mai avea un deceniu pân-să se pitbullizeze), i-a plăcut ideea, şi pe urmă a-ncercat şi el s-o reitereze mai târziu, în "Neînvinsă-i dragostea" - şi-a ieşit o laie. Atuncea Pedro Almodovar, văzând el întâmplător caseta la prietenii vecinilor unor cunoştinţe comune prin alianţă din Madrid, ce-a făcut? I-a plăcut laia, şi a zis că s-o facă el mai bălaie - de-a ieşit "Hable con ella" (adică, bucălaie-n toată regula!). Între timp, Măruţă, ca să-şi facă şi el mai laie-bucălaie bălaia de la Happy Hour, a schimbat versurile la cântecaci, şi-acuma Veveriţele zic: "Cine cu cine se mai se mai cuplează?" - că vezi dumneata, de-asta nu mai putem noi, ţara-i în criză şi Mediaprou' moare să afle cine silicoane şi-a pus, fără să ştie că exact asta-l macină şi pe Woody Allen, care dacă nu rade-o peliculă pe an, bună, proastă, cum o fi, numai să mişte ceva acolo, pe ecran, tuşeşte. Şi-uite-aşa ajungem la subjectu' acestui "Vei întâlni străinul din visele tale" (că şi distribuitorii tuşeau dacă nu îmbârligau coada titlului la traducere, ca să se afle şi ei în treabă). Deci, despre asta-i vorba-n propoziţie: despre multe personaje din acelaşi anturaj, care parc-a dat dracii-n ele, îşi fac şi-şi desfac relaţiile, se dezvorţează şi se reînciocălează, de nu se mai cunoaşte nici cuplu cu pereche, nici om cu persoană. N-ar avea nici un rost să tentativăm a descâlci hăţişul tuturor lipelilor şi dezlipelilor, aşa că mai bine recitiţi încă o dată ce v-am povestit mai sus şi reţineţi că-i cam la fel - şi ca logică, şi ca semnificaţie.
N-ar fi nici un bai, dac-ar avea sens - da' n-are. Are numai truism. Dacă tema filmului ar putea fi definită ca "instabilitatea relaţiilor de cuplu la diverse vârste" (unii-s tineri, alţii mai copţi, alţii de-a dreptul moşi şi babe), singura idee decelabilă până la coadă ar fi că: "Atunci când te saturi de partener(ă) şi cauţi ceva nou, s-ar putea sau să reuşeşti, sau să te frigi" - probabilitate de 50%, cum şi zice-n film un personaj despre o aşa-zisă ghicitoare care-i proroceşte că sau o să i se publice cartea, sau n-o să i se publice. Adică, hai să facem film, ca să spunem nimic.
Mă rog, nici asta n-ar fi o tragedie, numai de-ar avea măcar haz. Că doar e Woody Allen, nu? E. Aici e-aici, că-i Woody Allen. Woody Allen, care pe vremuri ne-ndoia de râs elevat cu comediile lui miezoase, originale, inteligente, neliniştitoare, mereu surprinzătoare şi condamnate la neuitare. Numai că, vezi dumneata, timpul a trecut, izvorul cerebral a secat, invers proporţional cu morişca dolarilor, şi de ani de zile Woody toarnă cu regularitate cvasisergiunicolaesciană câte-un film pe an, unul mai searbăd ca altul. În cazul de faţă, permisele ar fi avut şanse, dacă autorul lor n-ar fi fost atât de obosit - şi pe scenariu, şi pe regie. În loc să-i iasă o încrengătură sonată de aventuri presărate cu neprevăzut şi poante sclipitoare, n-a reuşit decât să însăileze o tărăgăneală indigestă de interacţiuni neduse până la capăt, între numeroase crochiuri de personaje abia schiţate (pleonasm deliberat). Ce-i lipseşte la un nivel de-a dreptul radical este umorul - bont şi tocit, pe-un eşafodaj şubred de dinamism debil, ritm moleşit şi imaginaţie impotentă. Noroc cu Anthony Hopkins, că ia Viagra - ceea ce-mi aminteşte: secvenţa respectivă este o adevărată paradigmă a ceea ce se numeşte fâsâire. Porneşte de la un detaliu ostentativ al cutiei cu rombuleţe albastre, se propteşte în două replici repetitive dintre care efectul celei dintâi ("Peste zece minute") e anihilat de cea de-a doua şi ultima ("Încă trei minute"), nu are nici un sprijin din partea partenerei (sexoasa vulgar-insipidă Lucy Punch), nici ca text, nici ca regie, nici ca har actoricesc, şi se termină în coadă de peşte. Iar exemplul e simptomatic. Tot filmul abundă în asemenea secvenţe bine intenţionate şi amarnic ratate, prin lentoare şi lipsă a oricărui cârlig: cea cu şedinţa de spiritism în care Roger Ashton-Griffits (foarte interesant ca fizionomie, şi la fel de foarte subfolosit), îi cere răposatei neveste voie să-şi refacă viaţa cu Gemma Jones (bună-n rol, spre folosul nimănui, căci personajul e unidimensional şi repede consumat); cele cu obsesiile metempsihotice ale aceleiaşi Gemma (nici nu se compară cu compoziţia oarecum similară a Ilenei Cernat, care-n "Felicia înainte de toate" portretiza o mamă vârstnică la fel de hachiţoasă, cu o fineţe şi un realism atât de atent dozate, încât cu cât devenea mai exasperant prsonajul, cu atât îi savurai mai deplin interpretarea; aici, te amuză o dată, de două ori, şi pe urmă se tot repetă, până la saţietate); cea despre paternitatea incertă a copilului; cea în care Naomi Watts (per ansamblu, de o corectitudine la fel de sterilă ca a Gemmei, că tot sunt ele mamă şi fiică), află despre aventura şefului pe care-l luase la ochi (Antonio Banderas, băgat şi el acolo, ca să fie), precum şi cea în care tot ea îi face respectivului o curte jalnică, la fel de jalnic respinsă; sau subplotul cu tentativa de plagiat a scriitorului ratat (Josh Brolin - unul dintre cei mai vii şi convingători ca actorie) - începută interesant, ca să ducă tot nicăieri. Woody Allen cel de-acum treizeci de ani ar fi scos din ele nişte adevărate bijuterii. Ăsta de-acum... Dumnezeu cu mila. Nu-i în stare să obţină ceva mai de Doamne-ajută nici chiar din colaborarea cu un operator ca Vilmos Zsigmond, pe care-l pune să filmeze convenţional şi plat. Asemenea, şi montajul Alisei Lepselter, care a lucrat cu el la toate filmele din ultima vreme, curge simplu şi fără ostentaţie - de ce să dea ea ritm şi vioiciune filmului, dacă şefu' nu vrea?
Trăgând linie şi adunând: povestea e haotică, nu angajează spectatorul, e greu de urmărit dar în multe sensuri previzibilă, şi nu te răsplăteşte cu o doză de umor pe măsura aşteptărilor; zâmbeşti pe ici, pe colo, şi atât. A - şi nu spune nimic. Poate devenind într-un târziu conştient de toată această futilitate, Allen încearcă o soluţie de avarie: scoate din sertar un citat din Shakespeare, "viaţa e o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot şi furie, şi care nu înseamnă nimic", şi o pune în gura unui comentator din off care tot intervine din când în când, explicând fie lucruri care ar fi fost mult mai bine să reiasă din imagini, fie altele care deja au reieşit perfect de clar din imagini. Artificiul e lipit cu prenadez vâscos şi nu are nici un farmec - tot ce reuşeşte fiind reiterarea vechiului precept: fă filme despre plictiseală, fără să filmezi plicticos; vorbeşte despre urâţenie, fără să filmezi urât; referă-te la lipsa de sens a vieţii, fără ca propriul tău film să fie lipsit de sens! (Dacă vreţi un contraexemplu cum nu se poate mai concludent, amintiţi-vă de deliciosul "Burn After Reading" al fraţilor Coen, cu toată degringolada sa atât de savant dusă mereu spre derizoriu, şi elocvent-irezistibilul schimb final de replici: "Ce-am învăţat noi din toată povestea asta?" / "Ăăăă... nimic...?" Păi asta-i altceva!
Semnalul de alarmă, însă, se referă la contradicţia dintre prestigiul autorului şi nivelul lamentabil al produsului. Artisticeşte, Woody Allen e mort - dar continuă, ca un zombi în buclă închisă, să facă anual câte un film prost însă vandabil, pe baza antecedentelor sale din vremurile bune. Şi pornind de-aici, ne prindem într-o nouă spirală vicioasă a pervertirii valorilor - care ne aminteşte de atâţia alţi foşti mari oameni de cinema, complet expiraţi, şi care nu se-ndură să tragă pe dreapta (Zemeckis, Spielberg, Robert De Niro - ca să nu mai vorbesc de ai noştri)! Ceea ce-mi suscită chiar un oarecare sentiment de vinovăţie - adică poate că Woody avea vreo treabă, şi noi îl reţinem...

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
24 ianuarie, 2011, 22:30-23:32
Bucureşti, România

o forta remarcabila de a face filme , un film pe an si toate capodopere , impresionant !

Simpatic film! E ca in viata!
Speri, visezi ceva si uneori chiar obtii ce ti-ai dorit!
Vorba zicalei: vezi ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intimple .....problema ar fi ca nu cunosti in ce conditii!

un film ce se vrea o comedie dar nu prea i-a iesit. mai mult este o drama inspirata in viata de zi cu zi. din pacate filmul este cam plictisitor.

Mi-a placut filmul.
Schiteaza viata, asa cum este ea in realitate ....

Gemma Jones si Anthony Hopkins joaca genial in acest film. Merita vazut - umorul de situatie este grozav!

Daca nu era distributia de el...ar fi fost chiar prost filmul. Sfarsitul a fost sec! Amuzant pe ici pe colo...insa nu cea mai buna reusita a regizorului cu un renume bun W A
Da sa zicem ca e bun filmu' , sa nu se sinucida Woody Allen :))))

neinteresant filmul,plictisitor,am stat sa ma uit crezand ca tot va aparea ceva sa-mi atraga atentia dar dezamagire totala..iar finalul..parca nici nu ar fi final..pur si simplu parca s-ar intrerupe imaginea asa deodata in timpul filmului..nu are nici un sens..

Cuvantul cheie al filmului mi s-a parut "iluzie". Toate personajele traiesc cu iluzia de a avea ceva ce nu au (tinerete, succes, pe cineva aproape, etc...). Sarcasmul lui Woody Allen nu mi s-a parut la fel de rafinat ca in celelalte filme si parca a lipsit magia specifica filmelor lui. Anthony Hopkins joaca foarte bine aici.

un film tipic pt woody allen
totusi nu mi s-a parut la inaltimea unor whatever works si vicky christina barcelona
naomi watts mi s-a parut prea stearsa in acest film
cel mai mult mi-a placut de hopkins ,care este un actor de geniu
josh brolin si banderas au jucat ok dar nu exceptional

am vazut filmu...un final interesant... nu mi s-a parut plictisitor deloc...e si un pic amuzant.merita vazut

Filmul nu este rau insa nu cred ca putem spune despre el ca ar fi comedie insa nici drama. Are cite ceva din amindoua.
Asa e... nu este un film palpitant insa nici plictisitor nu mi-a parut a fi.

Am vazut filmul. Plictisitor, ma asteptam la altceva.

m-am plictisit teribil la acest film.. si ma uitam din 5 in 5 min la ceas sa vad cand se termina...

slabutel filmul...dar eu zic ca merita incercat.......astept..

Woody Allen NOT at his best. Prea sec si prea serios pentru o comedie si prea 'usor' pentru o drama. Doar niste vieti intersectate si niste deznodamanturi previzibile. Ceva umor de situatie, ceva mesahje subtile despre viata, moarte, dependente si cautari, ceva imagini frumoase, dar cam atat. 6/10