Youth (2015)

un film interesant, prin prisma problemelor puse. Nu m-a impresionat peisajul, ci batranetea unor celebritati. Un regizor care pe masura ce imbatraneste face filme tot mai slabe- suna real si cunoscut-un compozitor care nu mai vrea sa activeze in lumea muzicii, de vreme ce sotia sa nu mai este. Problemele copiilor, stupida mentalitate ca actorii nu au cultura generala vezi Novalis, intelegerea unui film de cine te astepti mai putin.Pleiada de actori toti unul si unul:Michael Caine, Harvey Keitel, Rachel Weisz, Jane Fonda pentru cele 5 minute jucate.

Un film excelent, cu actori mari care joaca magistral, un film despre viața, tinerețe, bătrânețe, relații, dragoste, toate la un loc, reușind să stârnească cele mai puternice emoții și trăiri ale unui om.
******""Filmul nu este pentru cocalari, maneliști, pițipoance care n-au mai mult de un neuron și nu pot sa înțeleagă profunzimea și mesajul filmului, iar toți cei care au comentat negativ intra in aceasta categorie de oameni primitivi.
Filmul excepțional se încheie cu o melodie răvășitoare, Sumi Jo, David Lang, Simple song.
Felicitări! O capodoperă!
De văzut și revăzut de toți pasionații filmului de calitate! Recomand!!!!!

Un film nu foarte bun, cu o distributie slaba. Macar povestea e interesanta.

De departe cel mai prost film al lui Sorrentino............................

o porcarie, pacat de coloana sonora de la inceput si sfarsit! in rest 0, imbatranesti numa' vazandu-l, doar ca sa vezi o una pereche tate si 2 buci :))

Un film diferit. Actori altfel, regie altfel, scenariu altfel. Fiecare cadru e un tablou in sine si trebuie sa fi atent la detalii. Actorii joaca foarte bine, subiectul e simplu dar original, coloana sonora e deosebita. Un film de vazut, revazut si studiat. Nu e pentru manelisti :)

A fost o dezamagire in plus, frumos, dar de o banalitate strigatoare la cer.

.........................................................

Un film de valoare desăvârșită, nu prea mai sunt așa regizori ca Paolo Sorrentino care fac o dată la doi ani câte o peliculă atât de delicioasă, anul trecut La grande bellezza, acum acesta, aștept serialul Il giovane papa regizat tot de el. Vă recomand din tot sufletul, un film cu gust și delicatețe, din care ai ce învața, un film cu viață.

Filmul incepuse bine,dar din nou mi se pare un film dezamagitor,pacat de peisajele minunate si de distributie !

E un film care te poartă prin toate stările posibile, dar o face ajutat de o imagine perfectă, de jocul incredibil al actorilor și de muzica ce te hipnotizează (...)

citește recenzia completă aici: http://www.dissolvedmagazine.com/film/youth-sau-momentul-care-invatat-sa-merg-pe-bicicleta/

Pe Sorrentino l-am cunoscut odată cu La Grande Belezza, peliculă pe care am adăugat-o la favorite fără ezitare. De obicei nu explorez toată filmografia regizorilor, sunt constientă că orice artist are idei superioare și idei interesante-și-cam-atât.

În acest caz, curiozitatea mi-a fost incitată de multitudinea de elemente diferite dar convergente. Stilul flamboaiant se simte și-n Le conseguenze dell’amore, văzut din același interes (rămas aprins chiar și după vizionarea lui Youth).

Povestea pare simplă iar iubitorii filmelor de acțiune vor căsca spectaculos la dialogurile filosofice, până pe la jumătate. Mai exact, momentul în care apare Miss Univers în costumul Evei [(actrița?) Mădălina Ghenea]. Căscatul se va transforma în oprit din respirat-holbat-admirat. Există așa ceva pe lumea asta? Unul dintre actori spune că l-a văzut pe Dumnezeu!

Apar și alte nuduri în film, alineate frumos, filmate în contraplonjeu, în apă și pe uscat. Ele nu impresionează prin frumusețe ci te duc cu gândul, mai degrabă, la trecerea anilor, la degradare. Femeia cu forma de clepsidră îi face pe ceilalți să i se închine (idee dezbătută, pe alocuri, și-n Perfume, the story of a murderer).

Regizorul mizează pe emoție iar comunicarea este transpusă prin mii de ipostaze: vorbit prin atingeri, sunete care se înlănțuie pentru a forma cântece simple – de dragoste, țipătul femeii la orgasm, dansul care energizează corpuri. Fiecare formă de comunicare tinde spre libertate iar dorința este cea care ține sufletul în viață.

Tinerețea îți este prezentată printr-un telescop (trecut vs viitor) dar ea poate fi totodată pasiunea, acea flacără fără vârstă, riduri sau alte forme. Pasiunea nu poate fi cuprinsă decât prin trăire iar fiecare personaj din Youth încearcă s-o păstreze în viața lui, într-un fel sau altul.

Actorul se bucură de succesul fiecărei prestații – este capabil să prezinte mai multe personaje, săpînd în forul interior și scoțind la iveală sentimente. Regizorul trăiește pentru opera sa. Fotomodelul se hrănește din multitudinea de adulații primite. Dansatorul își mișcă trupul permițîndu-i muzicii să-l conducă. Alpinistul este chemat de înălțime pentru a simți libertatea. Dirijorul apreciază sunetele naturii, simplitatea.

În acest fel, pasiunea este un concert ce răsună în toate etapele vieții, cu inflexiuni artistice. Scena finală a filmului vine să demonstreze că tinerețea este de fapt abilitatea omului de a ține flacăra aprinsă până la capăt. Dirijorul împacă trecutul cu prezentul.

Peisaje frumoase, actori buni, dar batrani. Poveste interesanta care nu te da peste cap, dar face ca filmul sa fie usor de digerat si vazut. Pentru mine a fost relaxant si nu m-am plictisit. Si, intradevar, scena cu dosul romancei noastre este memorabila. Ca frumusete ( a dosului) si ca reactie a mosnegilor.

Pierdere de timp si bani , de evitat aceasta capodopera de rahat cu romanca noastra cu tot
Dosul romancei este cea mai buna scena care dureaza 2 secunde restul e bulshit de batrani scorojiti

Impactul lui Paulo Sorrentino(considerat ca fiind descendentul lui Fellini in materie de regizor de film) este unul destul de puternic in cinematografia mondiala contemporana, dupa filmul This Must Be The Place din 2011 (pe care eu personal il vad ca marea lui capodopera), astfel incat multi actori si-au dorit/isi doresc sa se afle sub bagheta sa regizorala
Cu ultimul sau film,pe nume Youth,(si al doilea in lb engleza), Sorrentino a dat lovitura cu castingul (actori veterani precum Keitel,Caine,Jane Fonda dar si mai tinerei precum Weisz,Paul Dano, dau totul din ei in aceasta pelicula, care a avut premiera la marele festival de la Cannes.
Sorrentino este un maestru al coloritului, al atentiei la detaliu, al subtilitatilor/metaforelor aparute in filmele sale, al suprarealismului, al magiei.
Nimic nu este intamplator aici,totul are un sens,o semnificatie pe care fiecare dintre noi o va interpreta diferit si tocmai asta ii confera un mare farmec creatiei sale.
Incredibil cum pot fi amestecate intr-un film comicul cu absurdul, realul cu magia, grotescul cu frumosul.Doar la Sorrentino vedem asemenea reusite.
"Actiunea" (daca e sa o numesc asa) are loc intr-un hotel SPA pentru cei bogati alfat undeva in Alpii elvetieni,in mijlocul unui peisaj idilic.
Staticul predomina in acest film dar in ciuda acestui aspect,exista o anumita imprevizibilitate.
Caine este fara indoiala starul acestui film(ma bucur ca este,dupa atatea roluri secundare) si il interpreteaza pe un compozitor batran, fost mare compozitor si dirijor,retras din activitate,relaxandu-se si meditand asupra vietii sale si ale esecurilor,bantuit de relatia cu sotia sa, in acest hotel izolat.
Fred Ballinger este mort pe dinauntru, intrat intr-o stare de apatie ,din care nu e sigur ca isi va reveni, in ciuda ajutorului primit de fata sa(Rachel Weisz), o femeie nesigura pe propria feminitate, plina de dorinta, care sufera dupa ce prietenul o paraseste pentru alta .
Keitel este la polul opus lui Caine in interpetare.Il gasim pe Mick, un regizor ratat, care vrea sa isi duca la bun sfarsit ultimul film.El traieste, este viu pe dinauntru si vrea sa se bucure de viata ,insa esecul profesional nu il lasa.
Interactiunea,replicile dintre cei 2 mari actori reprezinta INIMA filmului de fata.
In peisaj mai apar Paul Dano(specializat in partituri ciudate) si Jane Fonda(intr-un cameo foarte scurt dar demn de Oscar).
Exista multe scene frumoase, care te pun pe ganduri ,insa scena mea preferata este cea cu telescopul si metafora asupra viitorului/trecutului-senectute/tinerete.
Finalul este unul de mare arta si poate cel mai frumos vazut in ultimul timp.
Un mare plus il constituie coloana sonora foarte bine aleasa , cu piese care se potrivesc in toate scenele.
In esenta sa, filmul ramane o meditatie asupra singuratatii,iubirii,batranetii,deziluziilor si il recomand cu multa caldura pentru amatorii unui film de calitate.

Youth (2015)

- pedant, dar e moft - de fapt, chiar se adreseaza la tot poporul, nu e cult (e si o auto-referentiere in film despre asta. sunt mai multe autoreferentieri, in general. si-n ultimu cadru chiar.)
- apare Ghenea. si ca motif de _aba si nu. din pacate nu se foloseste destul de ridurile ei, o face de plastic.
- mustata aia fake a lui Paul Dano, cat de enervanta fu
- 'ultima zi a vietii'
- apare motivul hotelului, care a mai fost folosit in ultimii ani, si e ok. e o metafora pt 'toata lumea', ca intreg.
- ce e foarte placut M.C. & H.K. nu-s expozeu nasol de batranete, si uite ce erau odata. din contra, livreaza big time, sunt deliciosi - mai ales Caine, si spun chestii noi etc.
- the piss talks sunt delicioase :) 'mosi nebasinosi' gen. savuroase dialogurile. si pariurile lor :))
- filmul are un subplot foarte misto - care mie mi s-a parut de fapt za_film - prietenia dintre doi profesionisti-virtuosi la sfarsitul vietii. si din cauza asta mi se pare ca s-a numit pe nedrept "Youth", ca partea asta nu este explorata - sau e prea putin, si ca trebuia sa-i zic "Doi mosi nebasinosi iau la misto sfarsitul" sau ceva de genul.
- foarte misto chestiile alea despre memorie, ca ce conteaza e acum, nu in trecut, nu in viitor. 'fii in prezent', gen. ('bai, eu nu mai imi amintesc copilaria', 'am f. pe mandruta aia? sau nu? ce e cel mai dureros e ca nu-mi aduc aminte nici daca da, nici daca nu.')
- da, face triada cu La Grande Bellezza, (si cica mai e unul - check wiki) - dar mie mi s-a parut sub, Jep Gambardella prin Toni Servillo e greu de 'egalat', plus acolo mi se pare ca-si atinge subiectul, aici nu
- cand era dirijor in natura :) natura meseriei/pasiunii care nu te paraseste ever
- cum zisei chimia dintre cei doi e buna, totusi vedetele overall din film nu se pupa chiar maiestos.
- Maradona are un mini-rol as himself si chiar e rol :) si nu-i rau
- Rachel Weisz e superba, face niste roluri misto in ultimul timp. ar merita ceva de secundar acolo, un award ceva.
- singura scena despre "Y.O.U.T.H." e aia cu maseuza care se joaca la wii ca un alien sexual asa. nu dezvolt, ca-i ratat. pacat - putea sa faca asta cu "Ghenea" (e un personaj similar in Nymphomaniac II, tipa cu urechea tzac)
- regizorul: "da sunt credul pentru ca eu trebuie sa cred orice ca sa inventez povesti" (inexact)
- regia overall mi se pare de-un manierism, totusi. bine pe imagine.
- ideea ca dorinta-i un tramvai, opusul mortii. uookey. p'orma cadru cu ala de leviteaza. m-a depasit faza asta.
- scena cu cele 50 de actrite pe deal mi s-a parut cheap-eanu.
- aia chiar era Jane Fonda, wow! si alea sunt niste referentieri hollywood pe bune. treburile lor.
- lungut
- misto reactiile celor din orchestra pe ultima scena.

Youth? Neah. `The Best Exotic Marigold Hotel` cu mosi pedanti si intelectuali.

Am citit aici la noi in jungla numita Romania o stire despre filmul Youth care 'are in distributie pe romanca madalina ghenea', domnilor adica noi trebuie sa fim mandri ca intr-un film de la hollywood apare cateva min pasarica ghenei,marea actrita, Nu facem decat sa ridicam in slavi toate javrele din tara si din afara ei care nu sunt bune de nimic. De Sebastian Stan nu am vazut un articol,actor care are contract cu Marvell pana in 2020,plus rolul din the martian(nominalizat oscar).Actori romani total necunoscuti sunt Marcel Iures,dragos bucur,dar in cotidianele si programele tv ale noastre se vorbeste doar de javre. Rusine!

Un film ca o vacanța intr-un loc minunat ce încearca un răspuns filosofic la întrebarea: Cum sa faci fata încercărilor vietii. Fiecare personaj prin viața sa incearca sa dea un răspuns. Nu are ca subiect nici tinerețea, nici bătrânețea ci însăși viața. Dilema filosofica din film este: tinerii nu au experiența, înțelepciune si realizari iar cei aflați la vârsta senectuții si care le-au dobândit nu mai stiu sa se folosească de ele. Un film italian din genul cinematografiei de arta care nu incearca sa te "distreze" ci sa te faca mai deștept.

Prostie de nota 10 , pierdere de timp si bani , de evitat....

Nu am inteles rostul acestui film . Mai bine nu-l mai facea deloc . 2 ore irosite degeaba .

Chiar si cu personaje bune totusi nu a fost mai nimic deosebit decat dialoguri si filozofari despre viata, doar aparitia miss Univers si peisajele deosebite merita subliniate.

''Youth'', sau, o incredibil de frumoasa lectie de tinerete...la senectute. Sa nu pretindem ca intelegem batranetea, ea, e ''cea mai mare surpriza a vietii'', cum bine spunea Tolstoi.

Filmul incepuse bine,dar din nou mi se pare un film dezamagitor,pacat de peisajele minunate si de distributie !Are cateva poante,dar nu este un film de vazut,slab !

Banal, chinuitor de banal, dar pompos și autocomplezent cît cuprinde. Nu tu intrigă, nu tu emoție sau mister, doar o succesiune interminabilă de senzații tari și ciudățenii baroce, de tablouri vivante și metafore expuse cu atîta emfază și tupeu, încît l-ar face să roșească pînă și pe Fellini. În rest, idei subdezvoltate, taclale funny despre pișu și revelația că Maradona e rezervă la Juventus. "Sîntem cu toții figuranți", spune la un moment dat regizorul interpretat de Keitel. Corect, dar cu precizarea că, în privința figurației, Sorrentino este mai egal decît alții. Trivia: din distribuția stelară a lui Youth (Michael Caine, Harvey Keitel, Jane Fonda, Rachel Weisz, Paul Dano) face parte și păsărica Mădălinei Ghenea. Dacă asta e de belea sau de beleța (de mare beleța), rămîne, evident, ca fiecare să decidă singur.

Foarte interesante metafore in acest film, despre meditatiile omului la rascrucea dintre trecut si viitor.