Părerea criticului
Începe sezonul comediilor românești cu „Zăpadă, Ceai și Dragoste”, un film produs de Zolit Film, în frunte cu Liviu Vârciu (fostul cântăreț de la L.A.), care joacă și rolul principal, alături de o seamă de alte vedete: Andreas Petrescu, Alex Velea, Dorian Popa, Florin Busuioc (Busu), Alina Pușcaș, Anca Dinicu, Angel Popescu, Carmen Tănase, Cosmin Seleși, Dan Negru, Iuliana Luciu, Levent Sali, Marin Barbu, Monica Anghel, Paula Chirilă, Pepe, Raluka etc.
Trei prieteni care ajung să împartă aceeași celulă la închisoare își plănuiesc nu foarte tacticos evadarea cu ajutorul unui mafiot local, care le strecoară o băutură magică ce aduce a suc fosforescent, produsă într-un laborator din Kazahstan. Însă mafiotul nu cheltuie cele două milioane de euro pe băutura misterioasă din pură filantropie, ci pregătește o operațiune măreață pentru evadații lui. Planul implică un diamant care valorează cât PIB-ul unui oraș, ascuns în seiful unei anume Zolit Bank (ironic botezată după casa de producție) și deținut de către un alt mahăr.
Așadar, pe lângă o comedie cu jefuitori, scenariul scris de Andreas Petrescu promite și o experiență românească science-fiction. La care se adaugă un debit impresionant de glume și de catchphrase-uri pe minut. „Metaforic vorbind”, distribuția compusă mai mult din vedete decât din actori devine ca o oglindă venețiană a tendințelor de sezon.
Alex Velea îl întrupează cu vârf și îndesat pe mafiotul-cartelist excentric, parcă scos dintr-un film difuzat după ora 22:00. Are potențial, ar da bine și în Umbre. Dan Negru, șoferul limuzinei lui „boss”, știe și să facă conversație, și să te facă să râzi. Carmen Tănase are un râs contagios. Dorian Popa nu spune nimic, dar nici nu trebuie. Iar Pepe e Pepe. Adică e singura vedetă care își joacă propriul rol.
În timp ce numără la mână două milioane de euro, pe motiv că n-are încredere nici în aparate, nici în oameni, doar în nevastă-sa, personajul lui Busu îl obligă pe adjutantul boss-ului (interpretat de Andreas) să îl aștepte până când cei doi se iau cu vorba și Busu uită la ce sumă a ajuns. Deci potențialul filmului se află mai mult în comicul limbajului decât în cel de situație.
Regizorul Cătălin Bugean a adaptat scenariul lui Andreas fără să ia povestea prea în serios, astfel că filmul se simte ca o parodie a filmelor cu jafuri. Nu contează cât de veridic e mafiotul căruia i se zice mereu „boss” la fel cum nu contează dacă inepția personajelor e reală sau disimulată, dacă emoțiile lor sunt reale sau nu, sau dacă diamantul furat e cel adevărat.
Cât despre Liviu Vârciu, îl regăsim energic și pasional nu numai în fața camerei, cât și în spatele ei, ca producător. Nimic nu l-a oprit din a pune cap la cap un buget și o echipă ca să facă acest film. Pandemia doar a amânat premiera, care trebuia să aibă loc inițial anul trecut. Într-un final, filmul a intrat în cinematografe de pe 10 septembrie.
Trei prieteni care ajung să împartă aceeași celulă la închisoare își plănuiesc nu foarte tacticos evadarea cu ajutorul unui mafiot local, care le strecoară o băutură magică ce aduce a suc fosforescent, produsă într-un laborator din Kazahstan. Însă mafiotul nu cheltuie cele două milioane de euro pe băutura misterioasă din pură filantropie, ci pregătește o operațiune măreață pentru evadații lui. Planul implică un diamant care valorează cât PIB-ul unui oraș, ascuns în seiful unei anume Zolit Bank (ironic botezată după casa de producție) și deținut de către un alt mahăr.
Așadar, pe lângă o comedie cu jefuitori, scenariul scris de Andreas Petrescu promite și o experiență românească science-fiction. La care se adaugă un debit impresionant de glume și de catchphrase-uri pe minut. „Metaforic vorbind”, distribuția compusă mai mult din vedete decât din actori devine ca o oglindă venețiană a tendințelor de sezon.
Alex Velea îl întrupează cu vârf și îndesat pe mafiotul-cartelist excentric, parcă scos dintr-un film difuzat după ora 22:00. Are potențial, ar da bine și în Umbre. Dan Negru, șoferul limuzinei lui „boss”, știe și să facă conversație, și să te facă să râzi. Carmen Tănase are un râs contagios. Dorian Popa nu spune nimic, dar nici nu trebuie. Iar Pepe e Pepe. Adică e singura vedetă care își joacă propriul rol.
În timp ce numără la mână două milioane de euro, pe motiv că n-are încredere nici în aparate, nici în oameni, doar în nevastă-sa, personajul lui Busu îl obligă pe adjutantul boss-ului (interpretat de Andreas) să îl aștepte până când cei doi se iau cu vorba și Busu uită la ce sumă a ajuns. Deci potențialul filmului se află mai mult în comicul limbajului decât în cel de situație.
Regizorul Cătălin Bugean a adaptat scenariul lui Andreas fără să ia povestea prea în serios, astfel că filmul se simte ca o parodie a filmelor cu jafuri. Nu contează cât de veridic e mafiotul căruia i se zice mereu „boss” la fel cum nu contează dacă inepția personajelor e reală sau disimulată, dacă emoțiile lor sunt reale sau nu, sau dacă diamantul furat e cel adevărat.
Cât despre Liviu Vârciu, îl regăsim energic și pasional nu numai în fața camerei, cât și în spatele ei, ca producător. Nimic nu l-a oprit din a pune cap la cap un buget și o echipă ca să facă acest film. Pandemia doar a amânat premiera, care trebuia să aibă loc inițial anul trecut. Într-un final, filmul a intrat în cinematografe de pe 10 septembrie.
