Cei care nu sînt obișnuiți cu cinematografia de mare nivel vor respinge Oglinda ca fiind un film plictisitor. Pentru acel public există Fast & Furious și alte penibilități cu împușcături, manele, șaorme, lanțuri, trabucuri și mușchi.
Oglinda este o vizionare obligatorie pentru toată lumea, chiar și pentru spectatorul îmbrăcat în trening. Tarkovski ne arată că cinematografia poate fi frumoasă fără a urma regulile pe care Hollywoodul le-a impus. Cu siguranță, atunci cînd ești în acest film, știi că se întîmplă ceva special, au loc adevărate transcenderi ale spiritului.
De fiecare dată cînd vă uitați în oglindă, aceasta vă va arăta noi profunzimi și reflexii. Trecutul, prezentul, viitorul, memoria, dragostea, vina, iertarea, frumusețea, tristețea, nostalgia, sacrificiul. Oglinda le reflectă pe toate, trebuie doar să priviți cu atenție, oglinda nu este făcută pentru a-ți aranja părul. Memoria copilăriei și memoria generațiilor trecute lipite împreună, totul este acolo.
user-5c9f8c2e87074
pe 26 Decembrie 2021 01:11
Mozaic comemorativ și oniric , reflexiv introspectiv de mare rafinament și substanta posibil autobiografic. Cum poți exprima regretul, nostalgia , frustrarea și durerea ca nu ți-ai iubit suficient persoanele apropiate( mama ,soție ,copil) - imagini, simboluri, vise, recitative dar de multe ori te blochezi " te balbai" din cauza emoției. Putem oare sa revenim sa ne vindecam de angoase, tristeți, nemulțumiri ? Film prin excelenta poetic f greu de pătruns pe care de oricâte ori l-ai revedea tot mai rămâne ceva " neatins". Corect "cuvintele nu pot exprima anumite stări sufletesti".
Carcotas
pe 07 August 2020 13:07
Pentru cei frustrati recomand savurarea a 300 ml vodka Beluga (ruseasca 100 %) inainte de accesarea filmului. Garantez ca vor intra rapid in atmosfera onirica,pricepand totul din prima si descoperind nuante absconse nebanuite de regizor. Flavour-ul sugerat de Pantaleon poate fi retinut pentru o eventuala transpunere 4D.
marin_nicolae
pe 29 Decembrie 2018 10:29
Prea multe reflexii dintr-o oglinda, o multitudine de oglinzii apar in film. Imagini frumoase, actorii foarte buni, expresivi, cateva piste : mama, natura copilaria, razboiul, fericirea, cateva dialoguri interesante, muzica frumoasa, poezii, dar in ceea ce ma priveste e prea mult. As putea intelege poate ca filmul a fost realizat in 1975 ori a face un film cu pistele enumerate mai sus era un act de curaj iar regizorii alegeau metaforele pentru a nu supara partidul. Dar a vedea filmul in libertate fara a fi nevoie de atatea metafore e ciudat, ceva parca lipseste....
Pantaleon
pe 13 Ianuarie 2018 17:59
Probabil voi fi injurat de multi fani Tarkovsky pentru acest comentariu, dar, dupa parerea mea, aceasta "scremere" din rarunchi a "marelui" regizor rus nu a produs decat un part urat mirositor pe care ( incredibil !!! ) cica ar trebui sa-l revezi de cateva ori pana sa-i descoperi imensa, incomensurabila valoare artistica. Unul din cele mai proasta filme pe care le-am vazut, o totala pierdere de timp, filmul care a pus capat si asa subtirei curiozitati pe care o aveam in privinta cinematografiei ruse. Dupa Calauza, pe care l-am vazut acum cativa ani, am zis sa incerc si acest Oglinda, mai ales ca "nasurile fine" il catalogheaza un film extrem de sensibil si incarcat de o mare valoare artisica. Cacat cu gem de capsuni, asta este. O pierdere de timp si o flegma pe camera boului care l-a facut. O scremere de om constipat, care in final scoate un cacatel mic si puturos. Un film pentru snobi, pentru fanii inraiti ai rusului, poate si, nu in ultimul rand, pentru cei care nu au altceva mai bun de facut decat sa scormone prin simbolistica idiotului pentru a gasi sensuri. E ca si cum la regia acestui film s-a aflat o maimută beată, care a apasat cum a vrut ea pe butoane.
xerses
pe 12 Iulie 2017 21:36
Indiferent cate pareri elogiative as regasi despre acest film, nu pot sa afirm ca a fost si pe gustul meu.
lili22
pe 08 Iulie 2017 22:26
Il consider cel mai dificil film al lui Tarkovski.Daca a fost greu pentru regizor sa il faca este greu si pentru un cinefil sa il inteleaga din prima vizionare.
Cretzulynne
pe 02 August 2016 23:17
Ce inseamna o oglinda ?
O reprezentare fidela a propriei persoane, o observare exterioara, o reamintire, orice vine din exterior spre interior;
De aceea, scena cu copilul ce l-am vazut in oglinda imi va ramane ca amintire pentru totdeauna pentru ca am realizat ca reprezenta inglobarea genelor tuturor generatiilor lui anterioare, adica o privire din prezent asupra trecutului.
Iar ochii mei au devenit minioglinzi prin faptul ca au privit aceasta capodopera.
11/10
Stephen2D
pe 11 Februarie 2016 19:03
franky45874
pe 10 Februarie 2016 16:28
Toate filmele lui Andrei Tarkovsky sunt de nota 9 si 10 am vazut 4 filme pana acum si totate foarte bune. Unele trebuie sa le vezi de doua sau trei ori ca sa le intelegi. foarte bune.
cezarika21
pe 22 Noiembrie 2015 07:58
Rareori am avut ocazia să văd un film atât de simplu la prima vedere ca ”Oglinda”, dar atât de greu de înțeles, încât să te facă să-ți storci mintea pentru a înțelege care au fost motivațiile precise ale creatorului său. Filmul este o înșiruire lirică nelineară de amintiri, emoții și gânduri ale unui poet muribund, care încearcă în pragul morții să-și revadă mental propria viață (ca într-o oglindă) pentru a înțelege originea complexului de vinovăție care-i chinuie sufletul și care-l împinge către moarte.
Film vag autobiografic, ”Oglinda” răscolește trecutul, amestecând amintirile, cu visele și cu imaginația artistului ce simte că a greșit undeva și că nu știe cum să ceară iertare. Cuvintele ies greu, ciuntite de imposibilitatea de a vorbi liber (ca și cum ar fi rostite de tânărul bâlbâit din prolog), iar împleticirea limbajului pare să se asemene cu o poticneală a propriilor fapte de viață cauzată de rătăcirea scopului vieții. Personajul simte deruta, eșecul și nefericirea din propria viață, pierderea inocenței, înstrăinarea de persoanele iubite și nostalgia trecerii timpului, iar încercarea de a repara greșelile săvârșite îl împinge în căutarea originii greșelii. Imaginea luminoasă a mamei apare însă permanent ca un far călăuzitor în negura vieții.
Stilul neconvențional în care sunt prezentate diferitele momente de viață simulează fluxul conștiinței oamenilor, în care gândurile și amintirile țâșnesc haotic. Realitatea este relativă, fiind rezultatul propriilor experiențe și reflecții ale indivizilor. Complexul de vinovăție își are originea în neputința de a fi fericit și de a-i face fericiți pe cei din jurul tău. Filmul te tulbură și te contrariază, iar tocmai din acest motiv te face să trăiești de-adevăratelea pe parcursul vizionării sale, aducând la suprafață propriile tale temeri, neliniști, ezitări, nostalgii și bucurii ascunse.
Odată ce filmul s-a sfârșit, simți nevoia să mulțumești și să le ceri iertare celor pe care îi iubești. Timpul șederii noastre pe pământ se micșorează cu fiecare zi ce trece, iar gesturile importante nu trebuie amânate.
nustiusafacceai
pe 13 Octombrie 2013 12:06
ca orice film realizat de Andrei Tarkovski, o capodopera.
Iulidesprefilme
pe 05 Iunie 2013 20:02
La vârsta maturităţii, regizorul se redescoperă prin prisma amintirilor din copilărie...
ionutt-
pe 08 Septembrie 2010 19:30
Aproape ca l`am inteles :)). Nici daca il mai vad de 60 de ori nu cred ca prind ideea.
Oglinda este o vizionare obligatorie pentru toată lumea, chiar și pentru spectatorul îmbrăcat în trening. Tarkovski ne arată că cinematografia poate fi frumoasă fără a urma regulile pe care Hollywoodul le-a impus. Cu siguranță, atunci cînd ești în acest film, știi că se întîmplă ceva special, au loc adevărate transcenderi ale spiritului.
De fiecare dată cînd vă uitați în oglindă, aceasta vă va arăta noi profunzimi și reflexii. Trecutul, prezentul, viitorul, memoria, dragostea, vina, iertarea, frumusețea, tristețea, nostalgia, sacrificiul. Oglinda le reflectă pe toate, trebuie doar să priviți cu atenție, oglinda nu este făcută pentru a-ți aranja părul. Memoria copilăriei și memoria generațiilor trecute lipite împreună, totul este acolo.
O reprezentare fidela a propriei persoane, o observare exterioara, o reamintire, orice vine din exterior spre interior;
De aceea, scena cu copilul ce l-am vazut in oglinda imi va ramane ca amintire pentru totdeauna pentru ca am realizat ca reprezenta inglobarea genelor tuturor generatiilor lui anterioare, adica o privire din prezent asupra trecutului.
Iar ochii mei au devenit minioglinzi prin faptul ca au privit aceasta capodopera.
11/10
Film vag autobiografic, ”Oglinda” răscolește trecutul, amestecând amintirile, cu visele și cu imaginația artistului ce simte că a greșit undeva și că nu știe cum să ceară iertare. Cuvintele ies greu, ciuntite de imposibilitatea de a vorbi liber (ca și cum ar fi rostite de tânărul bâlbâit din prolog), iar împleticirea limbajului pare să se asemene cu o poticneală a propriilor fapte de viață cauzată de rătăcirea scopului vieții. Personajul simte deruta, eșecul și nefericirea din propria viață, pierderea inocenței, înstrăinarea de persoanele iubite și nostalgia trecerii timpului, iar încercarea de a repara greșelile săvârșite îl împinge în căutarea originii greșelii. Imaginea luminoasă a mamei apare însă permanent ca un far călăuzitor în negura vieții.
Stilul neconvențional în care sunt prezentate diferitele momente de viață simulează fluxul conștiinței oamenilor, în care gândurile și amintirile țâșnesc haotic. Realitatea este relativă, fiind rezultatul propriilor experiențe și reflecții ale indivizilor. Complexul de vinovăție își are originea în neputința de a fi fericit și de a-i face fericiți pe cei din jurul tău. Filmul te tulbură și te contrariază, iar tocmai din acest motiv te face să trăiești de-adevăratelea pe parcursul vizionării sale, aducând la suprafață propriile tale temeri, neliniști, ezitări, nostalgii și bucurii ascunse.
Odată ce filmul s-a sfârșit, simți nevoia să mulțumești și să le ceri iertare celor pe care îi iubești. Timpul șederii noastre pe pământ se micșorează cu fiecare zi ce trece, iar gesturile importante nu trebuie amânate.