Sinopsis
Film-reportaj despre predarea unei sume stransa prin subscriptie publica pentru ajutorarea eorului Grigore Ion, din Razboiul de Independenta din 1877.
Grigore Ion, din din comuna Malaesti, catunul Dumbravesti, judetul Prahova, nascut la 5 iunie 1850, a fost soldat in Batalionul al II-lea de Vanatori din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Romane, condus de maiorul Alexandru Candiano – Popescu, viitorul general. El a cucerit un drapel turcesc la 30 august 1877, in ziua asaltului redutei Grivita. El a fost decorat de catre Domnitorul Carol I cu Crucea lui Sf. Gheorghe si a fost primit ca un erou in Bucuresti. Iata cum a fost descris actul de roism al soldatului: "O parte din turci s-au predat, o parte au scapat fugind spre Plevnita cu mai marele redutei, colonelul Sevfet. Dar au spus-o si mai tarziu ca nu de frica mortii au iesit la larg, dar ca sa nu isi piarda degeaba vietile, caci degeaba si le au pierdut cei ramasi, randuiti de Sevfet sa se lupte pana la moarte.
Steagul turcesc trebuia sa fie dus deasemenea la Plevnita, cei insarcinati cu paza lui l-au scos insa devreme, inainte ca gura redutei sa fie ocupata de vanatori. Si atunci stegarul turc care-l purta, se tot trudea prin multime cu el, ferindu-se de rusi care ii inchideau calea, el se intoarse cu fata spre romani. Steagul redutei era infasurat pe dupa o prajina ca sa nu fie vazut si recunoscut de nimeni. Dar tot fugind stegarul turc se impiedica si cazu jos si in acest timp steagul se desfacu.
Soldatul Grigore Ion vazand pe turc cazut jos cu steagul redutei, o lua la fuga spre el si cand fu aproape ochi se trase un glont. Turcul, un barbat puternic de vreo 40 de ani nu fu atins, el se scula de jos infipse puternic mana in gatul vanatorului si il tranti in noroi. Dar cand se pregatea sa traga cu pistolul, Grigore Ion, scund cum era se scula repede de jos si ii infipse baioneta in piept. Turcul cu cat simtea ca se sfarseste cu atat mai tare strangea steagul in brate, asupra lui, Grigore Ioan se aruncara alti doi turci pentru a recucerii drapelul, dar din fericire sergentul Stan Gheorghe si caporalul Nica Vasile, amandoi din batalionul al II lea de Vanatori, ii sar in ajutor soldatului roman. Ei ii culca la pamant pe turci iar steagul este cucerit de Grigore Ion, rezervist – “glotas” cum I se spunea, din comuna Malaesti catunul Dumbravesti, Prahova . Soldatul Grigore Ion, pe langa drapel se alesese cu palaria de vanator strapunsa de trei gloante si cu pomponul rupt in doua de al 4 lea glont. Soldatul Grigore Ion nu s-a luptat numai cu turcul pentru drapelul redutei, ci dupa ce l-a cucerit a trebuit sa se lupte si cu un capitan care voia sa ii smulga drapelul din maini soldatului. Soldatul Grigore Ion impotrivindu-se a fost lovit cu manerul sabiei asa de tare in piept de catre capitan incat soldatul a cazut jos, tinand steagul tot mai strans in mainile sale. Capitanul se numea Negoescu Petre si comanda compania a III a din regimentul XVI Dorobanti. Dupa spusele poetului George Cosbuc, era un steag mare de matase verde, cu ciucuri de aur, si cu aurituri pe margini. La mijloc avea semnul legii turcesti, Luna in chip de secera, cusuta cu fir de aur, iar imprejurul ei erau slove turcesti cu invataturi din biblia lui Mohamed, toate din aur. Era un steag vechi si, dupa marginle cam destramate, se vedea ca era purtat prin multe razboaie.
Grigore Ion simplu soldat in al doilea Batalion Vanatori, taran din catunul Dumbravesti, comuna Malaesti, Prahova, s-a acoperit de glorie in memorabila zi de 30 august 1877. Numele lui a fost rostit cu admiratie, de toti luptatorii romani si rusi, de la imparatul Rusiei si domnitorul Romaniei si pana la ultimul soldat din transee, pentru ca apoi tara intreaga sa afle si sa pronunte cu veneratie, cele doua nume curat romanesti ale soldatului Grigore Ion."
Dupa incheierea pacii sergentul Grigore Ion, reintorcandu-se in vatra satului natal, in baza brevetului nr. 2039 al Ministerului Afacerilor Externe, a primit o mica pensie pe viata, 12 lei pe luna. Fiind decorat cu cele mai mari ordine militare si medalii ce s-au acordat trupei in razboiul pentru independenta Tarii Romanesti.
A fost singurul soldat roman care a fost decorat cu mana proprie de catre imparatul Alexandru al II lea al Rusiei cu Ordinul “Crucea Sf. Gheorghe”.
Filmul prezinta ceremonia de inmanare a subscriptiei realizata incepand cu luna decembrie 1911, din initiativa ziarului “Universul”, care a deschis o lista de subscribtie publica pentru a-I veni in ajutor bravului sergent Grigore Ion. Multumita acestei subscriptii, s-a adunat suma de 83.000 de lei, care a fost inmanata eroului. In acelasi timp, ziarul “Universul” i-a dat un car cu doi boi si i-a construit o casa in catunul Dumbravesti, alaturi de casa batraneasca "pe un platou de unde privirea imbratiseaza toata valea Varbilaului spre Slanic si aceia a Telejenului spre Ploiesti".
Eroul Sergent Grigore Ion, zis Buriasu, veteranul razboiului de independenta nationala din anul 1877, a murit la 19 septembrie 1915.
Grigore Ion, din din comuna Malaesti, catunul Dumbravesti, judetul Prahova, nascut la 5 iunie 1850, a fost soldat in Batalionul al II-lea de Vanatori din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Romane, condus de maiorul Alexandru Candiano – Popescu, viitorul general. El a cucerit un drapel turcesc la 30 august 1877, in ziua asaltului redutei Grivita. El a fost decorat de catre Domnitorul Carol I cu Crucea lui Sf. Gheorghe si a fost primit ca un erou in Bucuresti. Iata cum a fost descris actul de roism al soldatului: "O parte din turci s-au predat, o parte au scapat fugind spre Plevnita cu mai marele redutei, colonelul Sevfet. Dar au spus-o si mai tarziu ca nu de frica mortii au iesit la larg, dar ca sa nu isi piarda degeaba vietile, caci degeaba si le au pierdut cei ramasi, randuiti de Sevfet sa se lupte pana la moarte.
Steagul turcesc trebuia sa fie dus deasemenea la Plevnita, cei insarcinati cu paza lui l-au scos insa devreme, inainte ca gura redutei sa fie ocupata de vanatori. Si atunci stegarul turc care-l purta, se tot trudea prin multime cu el, ferindu-se de rusi care ii inchideau calea, el se intoarse cu fata spre romani. Steagul redutei era infasurat pe dupa o prajina ca sa nu fie vazut si recunoscut de nimeni. Dar tot fugind stegarul turc se impiedica si cazu jos si in acest timp steagul se desfacu.
Soldatul Grigore Ion vazand pe turc cazut jos cu steagul redutei, o lua la fuga spre el si cand fu aproape ochi se trase un glont. Turcul, un barbat puternic de vreo 40 de ani nu fu atins, el se scula de jos infipse puternic mana in gatul vanatorului si il tranti in noroi. Dar cand se pregatea sa traga cu pistolul, Grigore Ion, scund cum era se scula repede de jos si ii infipse baioneta in piept. Turcul cu cat simtea ca se sfarseste cu atat mai tare strangea steagul in brate, asupra lui, Grigore Ioan se aruncara alti doi turci pentru a recucerii drapelul, dar din fericire sergentul Stan Gheorghe si caporalul Nica Vasile, amandoi din batalionul al II lea de Vanatori, ii sar in ajutor soldatului roman. Ei ii culca la pamant pe turci iar steagul este cucerit de Grigore Ion, rezervist – “glotas” cum I se spunea, din comuna Malaesti catunul Dumbravesti, Prahova . Soldatul Grigore Ion, pe langa drapel se alesese cu palaria de vanator strapunsa de trei gloante si cu pomponul rupt in doua de al 4 lea glont. Soldatul Grigore Ion nu s-a luptat numai cu turcul pentru drapelul redutei, ci dupa ce l-a cucerit a trebuit sa se lupte si cu un capitan care voia sa ii smulga drapelul din maini soldatului. Soldatul Grigore Ion impotrivindu-se a fost lovit cu manerul sabiei asa de tare in piept de catre capitan incat soldatul a cazut jos, tinand steagul tot mai strans in mainile sale. Capitanul se numea Negoescu Petre si comanda compania a III a din regimentul XVI Dorobanti. Dupa spusele poetului George Cosbuc, era un steag mare de matase verde, cu ciucuri de aur, si cu aurituri pe margini. La mijloc avea semnul legii turcesti, Luna in chip de secera, cusuta cu fir de aur, iar imprejurul ei erau slove turcesti cu invataturi din biblia lui Mohamed, toate din aur. Era un steag vechi si, dupa marginle cam destramate, se vedea ca era purtat prin multe razboaie.
Grigore Ion simplu soldat in al doilea Batalion Vanatori, taran din catunul Dumbravesti, comuna Malaesti, Prahova, s-a acoperit de glorie in memorabila zi de 30 august 1877. Numele lui a fost rostit cu admiratie, de toti luptatorii romani si rusi, de la imparatul Rusiei si domnitorul Romaniei si pana la ultimul soldat din transee, pentru ca apoi tara intreaga sa afle si sa pronunte cu veneratie, cele doua nume curat romanesti ale soldatului Grigore Ion."
Dupa incheierea pacii sergentul Grigore Ion, reintorcandu-se in vatra satului natal, in baza brevetului nr. 2039 al Ministerului Afacerilor Externe, a primit o mica pensie pe viata, 12 lei pe luna. Fiind decorat cu cele mai mari ordine militare si medalii ce s-au acordat trupei in razboiul pentru independenta Tarii Romanesti.
A fost singurul soldat roman care a fost decorat cu mana proprie de catre imparatul Alexandru al II lea al Rusiei cu Ordinul “Crucea Sf. Gheorghe”.
Filmul prezinta ceremonia de inmanare a subscriptiei realizata incepand cu luna decembrie 1911, din initiativa ziarului “Universul”, care a deschis o lista de subscribtie publica pentru a-I veni in ajutor bravului sergent Grigore Ion. Multumita acestei subscriptii, s-a adunat suma de 83.000 de lei, care a fost inmanata eroului. In acelasi timp, ziarul “Universul” i-a dat un car cu doi boi si i-a construit o casa in catunul Dumbravesti, alaturi de casa batraneasca "pe un platou de unde privirea imbratiseaza toata valea Varbilaului spre Slanic si aceia a Telejenului spre Ploiesti".
Eroul Sergent Grigore Ion, zis Buriasu, veteranul razboiului de independenta nationala din anul 1877, a murit la 19 septembrie 1915.
