Părerea criticului
Primul film Zombieland (2009) a fost, asemenea lui Double Tap, o comedie năstrușnică și inteligentă care construia un univers credibil.
Filmele lui Ruben Fleischer (Venom, Gangster Squad) au ca prioritate elementul de entertainment. Ceea ce se vede și la Zombieland 2, plus roluri memorabile, dialoguri și elemente de acțiune care sunt ceva mai inteligente decât în majoritatea filmelor de Hollywood. Deci, avem parte de un spectacol reușit, dar mai puțin de misiuni inteligente. Oricum, Double Tap aduce o schimbare bună față de norma blockbusterelor din ultimul deceniu.
Începând la 10 ani de la evenimentele din Zombieland, noul film începe atunci când Columbus (Jesse Eisenberg), Tallahasee (Woody Harrelson), Wichita (Emma Stone) și Little Rock (Abigail Breslin) se mută într-o Casa Albă a Americii abandonată, într-un viitor post-apocaliptic al zombie-lor în care lumea a devenit ceea ce Columbus numește „Zombieland”. Lucrurile pare să se așeze pentru moment până când Columbus o sperie pe Wichita cu o cerere în căsătorie, care o determină să o înșface pe surioarea ei Little Rock și să îi lase baltă pe cei doi, pe Columbus și pe Tallahassee.
După câteva săptămâni, Columbus pare să se fi îndrăgostit de o nouă fată, Madison (Zoey Deutch), dar și el și Tallahassee sunt atrași într-o nouă aventură atunci când Wichita se întoarce și le spune că Little Rock a fugit împreună cu iubitul ei hippie Berkeley (Avan Jogia) și că trebuie să fie salvată.
Advertisement
Ca în primul Zombieland, noul film este axat pe trei lucruri: lupte sângeroase și bine coregrafiate cu zombie, dialoguri inteligente, și acele idiosincratice meta-momente în care Columbus participă la un fel de conferință în care vorbește despre „regulile” de supraviețuire în Zombieland și (ca noutate a noului film) identifică diversele tipuri de zombie cu care ne-am putea întâlni.
Filmul are de câștigat prin faptul că protagoniștii pare că se simtă bine, ca în primul film. Totuși, aceștia se urăsc în secret și au fost pasiv-agresivi întregul timp; din fericire, noul film are un aer vesel, aproape straniu de amuzant care îl face la fel de ușor de îndrăgit ca și primul film.
Materialul scenaristic are forță în sine, desigur, dar este ajutat și de faptul că Harrelson, Stone, Eisenberg și Breslin sunt într-o formă de zile mari. Un entuziasm la fel de mare pare să fie investit în personajele lui Deutch și Jogia, dar și o posibilă nouă iubire pentru Tallahasee, Nevada (Rosario Dawson), plus două personaje care par să fie dubluri pentru Columbus și Tallahassee (Albuquerque și Flagstaff) jucați de Luke Wilson și Thomas Middleditch.
Filmele lui Ruben Fleischer (Venom, Gangster Squad) au ca prioritate elementul de entertainment. Ceea ce se vede și la Zombieland 2, plus roluri memorabile, dialoguri și elemente de acțiune care sunt ceva mai inteligente decât în majoritatea filmelor de Hollywood. Deci, avem parte de un spectacol reușit, dar mai puțin de misiuni inteligente. Oricum, Double Tap aduce o schimbare bună față de norma blockbusterelor din ultimul deceniu.
Începând la 10 ani de la evenimentele din Zombieland, noul film începe atunci când Columbus (Jesse Eisenberg), Tallahasee (Woody Harrelson), Wichita (Emma Stone) și Little Rock (Abigail Breslin) se mută într-o Casa Albă a Americii abandonată, într-un viitor post-apocaliptic al zombie-lor în care lumea a devenit ceea ce Columbus numește „Zombieland”. Lucrurile pare să se așeze pentru moment până când Columbus o sperie pe Wichita cu o cerere în căsătorie, care o determină să o înșface pe surioarea ei Little Rock și să îi lase baltă pe cei doi, pe Columbus și pe Tallahassee.
După câteva săptămâni, Columbus pare să se fi îndrăgostit de o nouă fată, Madison (Zoey Deutch), dar și el și Tallahassee sunt atrași într-o nouă aventură atunci când Wichita se întoarce și le spune că Little Rock a fugit împreună cu iubitul ei hippie Berkeley (Avan Jogia) și că trebuie să fie salvată.
Advertisement
Ca în primul Zombieland, noul film este axat pe trei lucruri: lupte sângeroase și bine coregrafiate cu zombie, dialoguri inteligente, și acele idiosincratice meta-momente în care Columbus participă la un fel de conferință în care vorbește despre „regulile” de supraviețuire în Zombieland și (ca noutate a noului film) identifică diversele tipuri de zombie cu care ne-am putea întâlni.
Filmul are de câștigat prin faptul că protagoniștii pare că se simtă bine, ca în primul film. Totuși, aceștia se urăsc în secret și au fost pasiv-agresivi întregul timp; din fericire, noul film are un aer vesel, aproape straniu de amuzant care îl face la fel de ușor de îndrăgit ca și primul film.
Materialul scenaristic are forță în sine, desigur, dar este ajutat și de faptul că Harrelson, Stone, Eisenberg și Breslin sunt într-o formă de zile mari. Un entuziasm la fel de mare pare să fie investit în personajele lui Deutch și Jogia, dar și o posibilă nouă iubire pentru Tallahasee, Nevada (Rosario Dawson), plus două personaje care par să fie dubluri pentru Columbus și Tallahassee (Albuquerque și Flagstaff) jucați de Luke Wilson și Thomas Middleditch.
