Părerea criticului
Tangled şi Frozen sunt doar două din succesele recente ale studiourilor Disney, iar de vineri pe listă îşi va face cu siguranţă loc şi Zootopia. O animaţie sprinţară şi colorată, Zootopia ne arată o lume fictivă în care animalele au depăşit de mult relaţia pradă-prădător şi trăiesc în bună înţelegere într-o lume similară cu a noastră. Chiar şi aşa, o carieră nu e deloc lipsită de provocări, iar premiera de vineri îţi arată ce se întâmplă atunci când refuzi ca altcineva să-ţi stabilească locul în lume şi lupţi pentru visurile tale.
Nu întâmplător am pomenit mai devreme de Tangled şi Frozen: mesajul feminist continuă şi în Zootopia, pentru că în centrul atenţiei este Judy Hopps (Ginnifer Goodwin), o iepuroaică din Bunnyburrow (a se citi Cuca Măcăii sau Cucuieţii din Deal) care visează să devină poliţistă în Zootropolis, gigantică metropolă unde totul pare posibil. Resemnaţi în faţa deciziei idealistei lor fiice, părinţii o conduc la expresul pentru Zootropolis, iar Judy va afla curând că socoteala de la sat nu prea se potriveşte cu cea de la oraş...
Amuzant şi alert, filmul îi va captiva atât pe copii, cât şi pe părinţi, deşi tonul le-ar putea părea celor din urmă uşor imatur. Adus la noi în versiune 3D subtitrată şi dublată, Zootopia are toate şansele să ofere distracţie pe cinste familiilor şi să atragă cu o combinaţie interesantă de genuri. Avem şi o investigaţie poliţistă ce îi conferă animaţiei aspecte de neo-noir: un neo-noir aşa de colorat, mai rar!
Scenariul scris de Jared Bush şi Phil Johnston are tot ce-i trebuie ca să le spună copiilor (şi, de ce nu, şi adulţilor) că suntem singurii răspunzători de drumul nostru în lume. Judy pare destinată unei existenţe anoste de cultivatoare şi vânzătoare (plus, evident, consumatoare) de morcovi, dar nu, ea vrea să lupte pentru o lume mai bună ca poliţistă. Curajul, perseverenţa şi ingeniozitatea o vor ajuta să se facă remarcată în secţia de poliţie din Zootropolis, chiar dacă printre colegii ei se află numai patrupede impozante precum elefanţi, rinoceri şi hipopotami. Mărimea nu contează, iată unul din mesajele îmbucurătoare ale filmului, care vorbeşte, printre glume şi replici amuzante, şi despre discriminare, în timp ce rezolvă un mister mai captivant şi imprevizibil decât te-ai putea aştepta de la o animaţie pentru întreaga familie.
Cunoscută mai ales din serialul Once Upon a Time, Ginnifer Goodwin se pierde cu entuziasm în personalitatea solară a idealistei Judy, iar Jason Bateman îi dă o replică foarte bună în rolul vulpoiului Nick, un escroc inventiv care va ajunge să o ajute pe poliţistă atunci când primeşte cazul unei vidre dispărute. Înainte de rolul lui Shere Khan din Cartea junglei, Idris Elba este şeful poliţiei, un bivol care tare ar vrea să scape de mica iepuroaică. Distribuţia originală este excelentă, mai puţin Shakira, interpreta lui Gazelle, marea divă muzicală din Zootropolis, o alegere care mai degrabă distrage atenţia de la poveste.
Chiar dacă aspectul 3D nu impresionează, Zootopia oferă o mulţime de elemente care îţi iau ochii şi chiar te invită la o revizionare. Faptul că metropola este împărţită în mai multe zone specifice anumitor animale (tundră, junglă, deşert) este punctul de pornire al unor imagini spectaculoase, în timp ce dimensiunile diferite ale eroilor lasă loc pentru o mulţime de gaguri vizuale. O călătorie în viteză prin cartierul rozătoarelor o face pe Judy să arate ca un King Kong, în timp ce colegii ei elefanţi şi hipopotami subliniază cât de mică este de fapt protagonista. Mai mult, cadrele sunt înţesate de imagini care comentează pe seama realităţii noastre: de exemplu telefonul lui Judy are pe spate un logo cu aspectul unui morcov muşcat şi este cu siguranţă produs de corporaţia Carrot.
Un avertisment pentru părinţi: cei mici v-au obligat să revedeţi de zeci de ori Frozen şi Tangled, pregătiţi-vă sufleteşte să revedeţi de cel puţin 100 de ori Zootopia.
Nu întâmplător am pomenit mai devreme de Tangled şi Frozen: mesajul feminist continuă şi în Zootopia, pentru că în centrul atenţiei este Judy Hopps (Ginnifer Goodwin), o iepuroaică din Bunnyburrow (a se citi Cuca Măcăii sau Cucuieţii din Deal) care visează să devină poliţistă în Zootropolis, gigantică metropolă unde totul pare posibil. Resemnaţi în faţa deciziei idealistei lor fiice, părinţii o conduc la expresul pentru Zootropolis, iar Judy va afla curând că socoteala de la sat nu prea se potriveşte cu cea de la oraş...
Amuzant şi alert, filmul îi va captiva atât pe copii, cât şi pe părinţi, deşi tonul le-ar putea părea celor din urmă uşor imatur. Adus la noi în versiune 3D subtitrată şi dublată, Zootopia are toate şansele să ofere distracţie pe cinste familiilor şi să atragă cu o combinaţie interesantă de genuri. Avem şi o investigaţie poliţistă ce îi conferă animaţiei aspecte de neo-noir: un neo-noir aşa de colorat, mai rar!
Scenariul scris de Jared Bush şi Phil Johnston are tot ce-i trebuie ca să le spună copiilor (şi, de ce nu, şi adulţilor) că suntem singurii răspunzători de drumul nostru în lume. Judy pare destinată unei existenţe anoste de cultivatoare şi vânzătoare (plus, evident, consumatoare) de morcovi, dar nu, ea vrea să lupte pentru o lume mai bună ca poliţistă. Curajul, perseverenţa şi ingeniozitatea o vor ajuta să se facă remarcată în secţia de poliţie din Zootropolis, chiar dacă printre colegii ei se află numai patrupede impozante precum elefanţi, rinoceri şi hipopotami. Mărimea nu contează, iată unul din mesajele îmbucurătoare ale filmului, care vorbeşte, printre glume şi replici amuzante, şi despre discriminare, în timp ce rezolvă un mister mai captivant şi imprevizibil decât te-ai putea aştepta de la o animaţie pentru întreaga familie.
Cunoscută mai ales din serialul Once Upon a Time, Ginnifer Goodwin se pierde cu entuziasm în personalitatea solară a idealistei Judy, iar Jason Bateman îi dă o replică foarte bună în rolul vulpoiului Nick, un escroc inventiv care va ajunge să o ajute pe poliţistă atunci când primeşte cazul unei vidre dispărute. Înainte de rolul lui Shere Khan din Cartea junglei, Idris Elba este şeful poliţiei, un bivol care tare ar vrea să scape de mica iepuroaică. Distribuţia originală este excelentă, mai puţin Shakira, interpreta lui Gazelle, marea divă muzicală din Zootropolis, o alegere care mai degrabă distrage atenţia de la poveste.
Chiar dacă aspectul 3D nu impresionează, Zootopia oferă o mulţime de elemente care îţi iau ochii şi chiar te invită la o revizionare. Faptul că metropola este împărţită în mai multe zone specifice anumitor animale (tundră, junglă, deşert) este punctul de pornire al unor imagini spectaculoase, în timp ce dimensiunile diferite ale eroilor lasă loc pentru o mulţime de gaguri vizuale. O călătorie în viteză prin cartierul rozătoarelor o face pe Judy să arate ca un King Kong, în timp ce colegii ei elefanţi şi hipopotami subliniază cât de mică este de fapt protagonista. Mai mult, cadrele sunt înţesate de imagini care comentează pe seama realităţii noastre: de exemplu telefonul lui Judy are pe spate un logo cu aspectul unui morcov muşcat şi este cu siguranţă produs de corporaţia Carrot.
Un avertisment pentru părinţi: cei mici v-au obligat să revedeţi de zeci de ori Frozen şi Tangled, pregătiţi-vă sufleteşte să revedeţi de cel puţin 100 de ori Zootopia.
