Un film foarte bun al regizorului Dalibor Matanic vazut la TIFF 2016 in cadrul sectiunii Focus Croatia si premiat la festivalul de la Cannes, o meditatie asupra efectelor razboiului iugoslav .
Pelicula vorbeste despre iubiri aparent imposibile plasate in contextul conflictului croato-sarb.
Exista 3 povesti de iubire , cu 6 personaje diferite, toate interpretate de aceeasi 2 actori (Tihana Lazovic si Goran Markovich,) in perioadele 1991, 2001 si respectiv 2011.In fiecare poveste tinerii iubiti sunt din tabere diferite si astfel se adauga o nota de dramatism peliculei
.Daca in primele 2 povesti ni se arata distructia la nivel fizic, personal ,sufletesc, in a treia totusi exista o cale de reconciliere.
Actorii principali sunt exceptionali in roluri si in ciuda varstei tinere au reusit sa fie naturali si sa exprime multe emotii precum vina, furie, frustrare, regret, iubire,atractie fulgeratoare, prin intermediul privirilor si gesturilor.
Un mare plus il constituie coloana sonora adecvata filmului si vizualul cu natura , casele ,locuintele, intregul mediu inconjurator, afectate de razboi.
Exista cicatrici fizice dar cele mai importante sunt cele sufletesti care nu pot fi reparate sau uitate.
The High Sun ,/In bataia Soarelui, un titlu metaforic, se potriveste de minune filmului, si ma face sa imi pun intrebarea:oare si generatiile urmatoare vor mosteni aceasta ura interetnica?
PS1 : Melodia croata/sarba ,intre prima si a doua poveste (pe fondul careia ni se arata distructia razboiului) este fascinanta
PS2 :Exista o scena mai erotica in film in a doua poveste, dar necesara din punctul meu de vedere pentru a arata tensiunea sexuala dintre cei 2 protagonisti, in ciuda conceptiilor diferite si a disensiunilor interetnice.
Pelicula vorbeste despre iubiri aparent imposibile plasate in contextul conflictului croato-sarb.
Exista 3 povesti de iubire , cu 6 personaje diferite, toate interpretate de aceeasi 2 actori (Tihana Lazovic si Goran Markovich,) in perioadele 1991, 2001 si respectiv 2011.In fiecare poveste tinerii iubiti sunt din tabere diferite si astfel se adauga o nota de dramatism peliculei
.Daca in primele 2 povesti ni se arata distructia la nivel fizic, personal ,sufletesc, in a treia totusi exista o cale de reconciliere.
Actorii principali sunt exceptionali in roluri si in ciuda varstei tinere au reusit sa fie naturali si sa exprime multe emotii precum vina, furie, frustrare, regret, iubire,atractie fulgeratoare, prin intermediul privirilor si gesturilor.
Un mare plus il constituie coloana sonora adecvata filmului si vizualul cu natura , casele ,locuintele, intregul mediu inconjurator, afectate de razboi.
Exista cicatrici fizice dar cele mai importante sunt cele sufletesti care nu pot fi reparate sau uitate.
The High Sun ,/In bataia Soarelui, un titlu metaforic, se potriveste de minune filmului, si ma face sa imi pun intrebarea:oare si generatiile urmatoare vor mosteni aceasta ura interetnica?
PS1 : Melodia croata/sarba ,intre prima si a doua poveste (pe fondul careia ni se arata distructia razboiului) este fascinanta
PS2 :Exista o scena mai erotica in film in a doua poveste, dar necesara din punctul meu de vedere pentru a arata tensiunea sexuala dintre cei 2 protagonisti, in ciuda conceptiilor diferite si a disensiunilor interetnice.