Adrian Văncică, despre primul rol principal într-un lungmetraj: „Ce frumos e să comunici cu cineva dincolo de cuvinte…”

Adrian Văncică, un actor foarte popular și apreciat pentru rolurile sale versatile, joacă unul din rolurile principale din filmul Anul Nou care n-a fost, selecționat în competiția Orizzonti a Festivalului Internațional de la Veneția.

Adrian va participa, alături de regizorul Bogdan Mureșanu și o parte din colegii săi - Nicoleta Hâncu, Mihai Călin, Iulian Postelnicu, Andrei Miercure, Ioana Flora la premiera mondială a filmului, în cadrul acestui prestigios festival la care își dau întâlnire mari staruri ale cinematografiei internaționale precum Joaquin Phoenix & Lady Gaga (Joker: Folie à Deux), Tilda Swinton & Julianne Moore (The Room Next Door), Angelina Jolie (Maria), Daniel Craig (Queer), Michael Keaton, Winona Ryder, Jenna Ortega, Catherine O’Hara, Monica Bellucci, Willem Dafoe (Beetlejuice Beetlejuice).

Descris de regizorul Bogdan Mureșanu drept „un anti-erou care ajunge să aibă curaj din prea multă frică”, personajul lui Adrian Văncică se numește Gelu și este un muncitor într-o fabrică. Mai precis, actorul reia, la câtva timp distanță, personajul din Cadoul de Crăciun, cel mai premiat scurtmetraj românesc (cu 200 de selecții internaționale și 72 de premii; câștigător al premiului pentru Cel mai bun scurtmetraj european din 2019, Premiul Gopo 2019 pentru cel mai bun scurtmetraj și al trofeelor pentru Cel mai bun scurtmetraj la Berlin, Clermont-Ferrand, Cottbus, TIFF și multe altele în 2018 - noi am vorbit despre acesta în emisiunea Cinemagia din decembrie anul trecut. O puteți vedea AICI). Îl vedem așadar, și în afara poveștii în care se chinuie să găsească o soluție după ce află că fiul său a trimis o scrisoare foarte periculoasă către „Moș Gerilă”.

Cum ai primit vestea selecției la Veneția?

Exact așa cum ar primi Zmeul vestea că Ileana Cosânzeana îl așteaptă la un suc. Am rămas mască și apoi mi s-a umplut inima de bucurie. Selecția asta arată că în filmul nostru e multă muncă, mult talent, zaț și spumă.

În emisiunea Cinemagia de anul trecut spuneai că speri ca acest lungmetraj să ajungă în festivaluri importante și că vă este foarte drag, tuturor. Ce are special, pentru tine, acest proiect?

Dacă e să o luăm pragmatic, e primul meu rol principal într-un lungmetraj. Apoi, mai sentimental, bucuria întâlnirii cu Bogdan Mureșanu și ceilalți actori la lucru a fost peste așteptări. Nici nu pot să vă explic ce frumos e să comunici cu cineva dincolo de cuvinte atunci când desfaci o secvență și îi cauți personajului intențiile cele mai ascunse… Și pentru că nu mai știu dacă am apucat să le mulțumesc îndeajuns tuturor, o fac aici: Grazie a tutti!

Ai reluat rolul principal din premiatul scurtmetraj „Cadoul de Crăciun”: cât a durat parcursul acestui film?

Nu mai știu exact câți ani au fost între „Cadoul de Crăciun” și „Anul Nou care n-a fost”, cinci-șase ani parcă, însă, i-am simțit ca și cum ar fi trecut o viață. Dar na, în meseria asta trebuie să înveți să ai și răbdare.

Cum s-a cristalizat povestea pentru tine și ce ne poți spune despre personajul tău?

Gelu, personajul meu, e un om al muncii care are și el, ca mulți alții în perioada comunistă, frica de Securitate băgată în sânge. Limitele lui în creșterea copilului sunt evidente, cureaua fiind, ca în multe case din perioada de dinainte de ‘89, un accesoriu al educației.

Ce îți place și ce te intrigă cel mai mult la el?

Situațiile prin care trece nu sunt simple deloc și ce îmi place la el e că nu face pasul înapoi, nu se ascunde și nu fuge din fata problemelor, caută mereu soluții cum să iasă din beleaua în care e băgat de cel mic. Le caută singur sau împreună cu soția lui, Mariana, jucată minunat de Ioana Flora. Probabil după Revoluție ar fi ajuns mare revoluționar și ceva prin parlament sau guvern.

Care sunt cele mai plăcute amintiri de la filmări?

Țin minte și acum ce sentiment ciudat am avut când am intrat prima dată pe platoul de filmare, în apartamentul în care locuiesc Gelu, Mariana și Marius. Parcă am făcut un salt înapoi în timp. Mobila, hainele, bibeloul cu cei doi băieți și un ciomag, ciorapii de lână… toate elementele de decor și costumele, atât de bine alese și puse la punct, m-au făcut cumva să oftez și să zâmbesc în același timp.

Dar din copilărie? Mai ales că acțiunea filmului are loc înaintea Revoluției din 1989, când erai elev. Ce amintiri și întrebări/ curiozități ți-a stârnit acest lucru privind acea perioadă, viața oamenilor de atunci?

La Revoluție aveam aproape 13 ani, eram și eu „mândru pionier” vorba cântecului. Suficient cât să știu ce înseamnă cozile la pâine și la lapte, cât să îmi fi făcut temele la lampa de gaz și să fi făcut cunoștință cu frigul din apartament. Astea sunt trăite de mine, nu auzite din poveștile altora. Așa că studiul pentru rol n-a fost cu mare cercetare și zeci de întrebări, pentru că experimentasem perioada respectivă.

Ce vise și speranțe aveai la acea vreme față de ce speranțe și vise au copiii tăi acum?

Vise și speranțe prea mari nu aveam, pentru că eram la vârsta la care încă jucam mult fotbal în fața blocului și nu pentru că aș fi vrut să fiu vreun fotbalist ceva, ci pentru că asta se făcea atunci… neavând televizor non-stop și nici Internet… acolo eram cea mai mare parte a timpului, în parcare cu mingea. Sau la leagăne.
Copiii mei, în ziua de azi, sunt exact cum trebuie… azi un vis, mâine altul… încă e devreme să stabilească un drum clar și nici nu le este ușor, la ce viteză de schimbare au lucrurile în prezent.

Joci de 12 ani în Las Fierbinți și ai scris peste 150 de episoade pentru acest serial. Ce apreciezi și ce urmărești cel mai mult la un scenariu?

Pe scurt, personajele. Dacă personajele au lipici, trec cu vederea micile scăpări de poveste, dar să nu fie nici astea prea multe, 2-3, nu la kilogram. Și transformarea personajelor iarăși e ceva care mi se pare foarte important. Să aibă parte de evenimente care să le modifice viziunea și percepția despre viață.

În ce măsură simți că te-a afectat, ajutat sau încurcat popularitatea rolului lui Celentano?

Îți dau cel mai apropiat exemplu. Când am filmat cu Luca Toma care îl joacă pe Marius, băiatul lui Gelu, în Cadoul de Crăciun și în Anul Nou care n-a fost, m-am trezit că la început, se uita la mine și zâmbea. Mă știa de la televizor și nu se putea abține, aștepta cumva să apară și Celentano din mine.
A fost nevoie de ceva explicații că serialul e una și ce facem noi în film e alta. Până la urmă a înțeles și ați văzut și voi cât de bun a fost în scurtmetraj și o să îl revedeți la cinema și în acest lungmetraj.

Ce înseamnă, pentru tine, o comedie bună? Dar un film bun?

O comedie bună înseamnă actori cu farmec, situații la care să nu mă aștept și rezolvări care să mă surprindă. Îmi plac și comediile subțiri cu umor subtil, dar mă declar fan mare al filmelor cu pămpălăi, genul goofy movie. Râd cu poftă și acum când cineva cade pe gheață într-un film/ serial, mă amuză și comicul simplu de situație.

ANUL NOU CARE N-A FOST va rula din 24 septembrie în cinematografe, într-un sezon plin de premiere. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai importante motive ca publicul să aleagă să vadă acest titlu?

Dacă aș vedea că un film are în distribuție atâția actori cu nume grele în teatrul și filmul românesc m-aș duce măcar de curiozitate să văd ce au făcut. Ceva rău n-are cum să fie. Apoi să mai fie și selecționat într-o secțiune competițională exigentă, cum este cea de la Festivalul de la Veneția, unde nu ajunge orice film, chiar că mi-aș face timp să-l văd la cinema.