Agatha All Along: mi-aş fi dorit să aibă (mai multă) inimă

Spinoff-ul WandaVision are energie şi inventivitate, dar sunt ele de ajuns?

Agatha All Along are câteva merite, de exemplu scenografia elaborată, dar se simte cumva derizoriu. Este, totuşi, un spinoff gândit acum ani de zile, când Universul Cinematografic Marvel (MCU) încă rostogolea pe marile ecrane blockbustere catapultate imediat în aşa-zisul "club al miliardarilor", iar seriale precum WandaVision ofereau poveşti nişate pentru cei doritori să exploreze suburbiile mitologiei acestui univers.

Cum s-a întâmplat de multe ori în MCU, producţiile Marvel "umplu" o frescă generală, dar îşi permit şi să exploreze genuri noi, aşa cum Doctor Strange se apropia de horror, de exemplu. Sursa de inspiraţie pentru Agatha All Along par să fie muzicalurile clasice, structura generală şi uneori tonul fiind luate direct din Vrăjitorul din Oz. În centrul atenţiei, actriţa Kathryn Hahn face toţi banii în rolul energicei, manipulatoarei, insensibilei Agatha şi este o plăcere să-i vezi gesturile largi şi mimica exagerată cu care Hahn reuşeşte literalmente să umple ecranul.

Agatha All Along este o poveste despre emanciparea feminină (plus britanicul Joe Locke, pe care mai bine îl vezi în superhitul Netflix Heartstopper): la începutul serialului Agnes este o poliţistă sastisită de provincie, numai că evenimente tot mai bizare o fac pe eroină să realizeze că de fapt este Agatha Harkness, vrăjitoarea seculară a cărei interacţiune cu Wanda Maximoff a surghiunit-o în acest spaţiu magic ce i-a sabotat amintirile şi puterile considerabile. Hotărâtă să şi le recapete, Agatha vrea să parcurgă legendarul Drum al vrăjitoarelor - la capătul căruia i se va îndeplini cea mai arzătoare dorinţă -, dar pentru asta eroina trebuie să facă ceva ce nu-i stă deloc în fire, anume să facă echipă cu alte vrăjitoare pentru a-şi creşte şansele de a supravieţui încercărilor de pe Drum.

Evident, Drumul este inspirat de celebra cărare de cărămizi galbene din Vrăjitorul din Oz, cartea pentru copii devenită, în 1939, poate cel mai celebru muzical din toate timpurile, unde Omul de Tinichea (Jack Haley) interpretează şi melodia If I Only Had a Heart ce a inspirat titlul acestei cronici. Din păcate Agatha nu are nici ea prea multă inimă, iar meritele echipei din Vrăjitorul din Oz nu prea se regăsesc şi în echipa din serial, unde suratele (plus personajul semimasculin Teen) sunt mai preocupate să-şi servească sarcasme şi înţepături, ajutându-se doar când nu mai au alternativă.

Agatha All Along are acel tip de scenariu în care se poate întâmpla orice. De exemplu într-o scenă eroinele intră într-un cuptor şi acesta devine ca prin minune un tobogan acvatic care le salvează de la moarte sigură. Numai că atunci când se poate întâmpla totul nu mai există consecinţe şi pericolul e erodat, ceea ce sabotează eventualul ataşament pe care publicul l-ar putea investi în personaje. Am urmărit conştiincios primele patru episoade puse la dispoziţie de Disney+, dar nu am găsit motive pentru a mă reîntoarce la ultimele cinci episoade, atunci când acestea vor deveni disponibile pe platformă.

Chiar şi aşa, Agatha All Along impresionează cu aspectele tehnice ireproşabile, de la scenografia elaborată şi inventivă la efectele speciale practice. Sunt aspecte la care Disney a excelat dintotdeauna, doar că acum creatorii acelor poveşti memorabile care au transformat compania fondată de Walt Disney într-un gigant al ficţiunii par să fi uitat o vorbă tot mai ignorată la Hollywood, anume că "story is king" ("povestea este rege"), iar aici povestea nu reuşeşte să captiveze. Cine perseverează în vizionarea serialului, ar putea vedea dacă se verifică zvonurile conform cărora Agatha All Along va introduce unul dintre cei mai mari antagonişti mistici din întreaga istorie a benzilor desenate Marvel.

Din păcate, după patru episoade Agatha All Along a devenit So Long, Agatha...