Când filmul întâlnește viața: Nephro și legăturile care vindecă

Imaginează-ți asta. Te consideri un om sănătos. Însă, într-o zi, începi să te simți rău. La un simplu consult, afli că suferi de insuficiență renală provocată de Boala Cronică de Rinichi.

Trebuie să îți petreci, de acum înainte, toată viața mergând la un centru de dializă, unde sângele tău va fi curățat de toxine prin procesul dializei, care înlocuiește ceea ce rinichii tăi nu mai pot să facă. Singura ta soluție e asta. Sau transplantul, de multe ori greu accesibil. Și uite așa, într-o zi, te trezești că viața ta va fi cu totul alta. Ce ai face? Cum ai naviga viața de acum înainte?

Pare o întrebare desprinsă dintr-un film, dar e realitatea multor pacienți care suferă de Boală Cronică de Rinichi. Și e o întrebare pe care scurtmetrajul Nephro o pune spectatorilor, alături de alte teme profunde: unde îți găsești sursele de putere? Ce te face să mergi înainte? Cum îți reconfigurezi viața în jurul acestei boli?

Boala Cronică de Rinichi e o afecțiune care, mai ales pentru pacienții tineri, debutează subit și fără simptome evidente. De aceea, e cu atât mai important ca o categorie cât mai largă de public să fie informată, astfel încât să poată lua cele mai bune decizii în cazul unui diagnostic. Iar filmul Nephro, inspirat din poveștile reale ale pacienților de la Fresenius Nephrocare, pune personajul principal într-o astfel de dilemă, în care orice decizie pare dificilă, dar în care vindecarea și speranța rămân întotdeauna posibile.

Salut această inițiativă din partea Fresenius Nephrocare, pentru că aduce o informație accesibilă, dar atât de valoroasă în cazul debutului unei astfel de boli. Dar și pentru că, într-un peisaj medical în care informațiile sunt de multe ori seci, folosește puterea filmului de a ne exersa empatia pentru înțelegerea unei afecțiuni cu atât de multe fațete.

Nephro ne face o demonstrație despre cum legăturile umane care se stabilesc în timpul tratamentului pot deveni o sursă de putere și vindecare. Anca e o tânără de 26 ani, pusă în fața unei dileme devastatoare atât fizic, cât și emoțional. Domnul Ionescu e un pensionar hâtru, iubitor de sprit și pus pe glume. Nu pare că au nimic în comun, în afară de faptul că își petrec, de 3 ori pe săptămână, cele 4 ore necesare dializei în același salon. Și totuși, legătura improbabilă dintre cei doi aduce soluția unei situații care pare fără ieșire, arătând cum sprijinul emoțional poate fi cel puțin la fel de important ca tratamentul clasic.

Șerban Pavlu joacă extraordinar rolul de personaj negativ care își cere o a doua șansă. Prin interpretarea sa, Silvana Negruțiu creează un contrast subtil între trăiri interioare intense și un exterior reținut, ceea ce dă o dimensiune profundă personajului, chiar și într-un scurtmetraj de 15 minute. Iar Ion Sapdaru reușește să ne impresioneze, dar și să ne aducă zâmbetul pe buze.

Regizat de Claudiu Mitcu, cunoscut pentru realizarea de filme documentare pe diverse teme sociale (Nisipuri, Australia, Circul vesel, Noi doi, Maria, Rețeaua sau Procesul), Nephro e un exercițiu de empatie atât de necesar într-o societate din ce în ce mai desensibilizată. Îți recomand să-l vizionezi, dacă vrei să vezi un film nu doar despre o boală cronică și provocările ei, dar și despre speranță, supraviețuire, reziliență, umanitate și vindecare, acolo unde te aștepți mai puțin.

Uneori, vindecarea vine dintr-un banc prost, o replică, o pildă, sau dintr-o discuție care îți dă încrederea că totul va fi bine. Iar în centrele de dializă, dar și în viața de zi cu zi, astfel de povești sunt cele care înving orice, chiar și un diagnostic dur sau un eveniment traumatizant.