Cele mai incitante experimente ale ultimului an, la Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti

Evenimentul va avea loc în perioada 20 - 25 noiembrie 2012, la Cinema Scala şi Cinema Elvira Popescu

Noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF a pregătit cinefililor programe speciale cu selecţii de filme provenind de la cele mai importante festivaluri de film ale lumii. Evenimentul va avea loc în perioada 20 - 25 noiembrie 2012, la Cinema Scala şi Cinema Elvira Popescu din Bucureşti. Intrarea la proiecţiile şi evenimentele conexe BIEFF este liberă, în limita locurilor disponibile. IDFA prezintă în cadrul BIEFF secţiunea sa destinată documentarului experimental, "Paradocs", iar Festivalul de la Clermont-Ferrand îşi trimite filmele premiate ale acestui an.  Câteva dintre titlurile speciale de la Festivalul Oberhausen 2012 vor putea fi văzute tot la BIEFF.

"Paradocs" expune ce se întâmplă în afara tratării estetice tradiţionale a documentarului, la graniţa dintre film şi artă vizuală si pe acei autori care explorează noi mijloace artistice de a face dreptate complexităţii realului. Programul IDFA Paradocs, prezentat cu sprijinul Ambasadei Regatului Ţarilor de Jos şi Fundaţiei Konrad Adenauer, propune câteva dintre cele mai incitante experimente ale ultimului an.

Desemnat drept cel mai bun film documentar la Festivalul de la Tampere 2012 şi extrem de apreciat în circuitul festivalier internaţional, I Will Forget This Day este un eseu pe marginea stării de spirit a femeilor aflate pe punctul de a face avort. Un studiu incisiv despre dificultatea de a lua decizii morale în conditiile realităţilor sociale dure din Rusia.

Proiectat în premieră la Festivalul de la Venetia, Crust este o excelentă cercetare cinematografică a procesului de industrializare prin care China trece în prezent. Compoziţii vizuale de factură expresionistă şi sound design-ul elaborat plasează Crust pe tărâmul poeziei industriale, în care destine umane anonime îşi urmează cursul, captive in interstiţiile mecanice.

Un dialog intre vieţi private şi probleme geopolitice contemporane, Printed Matter investighează impactul emoţional al materialului de arhivă ca declanşator de rememorari personale şi, implicit, de interpretări subiective ale istoriei. Conceput ca o examinare a unor negative fotografice făcute de tatăl unuia dintre regizori (un fotoreporter independent), comentată de soţia lui, filmul devine atât o cronică vizuală a conflictului israeliano-palestinian, cât şi o dezvăluire autobiografică intimă, scene cotidiene alternând cu evenimente istorice memorabile.

În premieră pentru publicul românesc, BIEFF 2012 prezintă şi filme premiate la unul dintre cele mai importante festivaluri internaţionale dedicate filmului de scurtmetraj, Festivalul de la Clermont-Ferrand. Câştigător al premiului publicului la Clermont-Ferrand 2012 şi nominalizat în 2012 la premiile César, Early Rising France este o comedie muzicală exuberantă impregnată de militantism social. În registrul musical-ului, filmul dezbate problematica nerespectării drepturilor imigranţilor, pornind de la un fapt real: „Souleymane, un angajat fără acte, a fost arestat în vara lui 2006 la locul său de muncă şi deportat în Mali. Acest om avea un loc de muncă, o soţie, un copil şi trăia în Franţa de mai mulţi ani. Avionul care ar fi trebuit să-l readucă în Mali nu a mai decolat din cauza protestului pasagerilor", povesteşte regizorul. Filmul ridică problematica solidarităţii şi vinovăţiei sociale, fiind cu siguranţă o rampă de lansare a discuţiilor în contradictoriu.

Einspruch VI, câştigător al Premiului Special al Juriului la Clermont-Ferrand 2012 şi nominalizat la Premiile EFA ale Academiei Europene de Film, tratează de asemenea subiectul violării drepturilor imigranţilor, însă dintr-o perspectivă extrem de diferită de umorul absurd din Early Rising France. Filmat exclusiv din unghiul subiectiv al unui refugiat de origine africană în Elveţia, scurtmetrajul dezvăluie parcursul acestuia din momentul respingerii cererii de azil politic până la greva foamei autoimpusă în închisoare, urmată de moartea tragică a acestuia. Faptul că percepem experienţa protagonistului prin ochii săi ne face părtaşi la un tulburător traseu interior. Un comentariu umanist lucid privind identitatea imigranţilor şi formele bestiale pe care menţinerea securităţii statale poate ajunge să le ia.

Recompensat cu Prix de la Jeunesse la Clermont-Ferrand şi Marele Premiu la Tampere, The Last Bus este o parabola neliniştitoare despre complexitatea naturii umane, plasată în lumea animalelor. Cu o abordare vizuală îndrăzneaţă, care îmbinăanimaţia cu live action-ul, şi în care actorii poartă măşti de animale, filmul spune povestea unei evadări periculoase a animalelor din pădure, pentru a scapa din mâinile vânătorilor. Trimitând cu gandul la scene de coşmar din istoria umanităţii (de pildă fuga refugiaţilor din teritoriile ocupate de nazişti în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial), The Last Bus relativizează noţiunile de bine şi rău, vorbind, la un nivel mai profund, despre partea întunecată a naturii umane, care iese la iveală în momente de criză.

"Standardizarea înseamnă progres!" şi „Ceea e bun pentru fabrică, e bun şi pentru familie!” sunt câteva dintre contrariantele "concluzii" ale neliniştitor de actualului The Human Factor, desemnat Cel mai bun film de debut la Clermont-Ferrand 2012. Filmul este o acidă şi plină de umor revizitare a teoriilor despre eficienţă ale influentului inginer Frederick Taylor şi a efectului lor asupra societăţii, şi o mostră de reutilizare creativă a materialului de arhivă. În 1914, un inginer sedus de taylorism este trimis sa reorganizeze o fabrică. În timpul deplasării, acesta poartă o corespondenţă scrisă cu soţia sa: în vreme ce el îi povesteşte despre experimentele în taylorism, femeia culege bucăţi de informaţie şi începe să le folosească în treburile gospodăriei. La nivel sonor suntem martorii acestui schimb de gânduri, în timp ce în imagine urmarim un colaj din materiale de arhivă înfăţişând visul economic american. Treptat însă, soţul începe să se îndoiască de faptul că sistemul lucrează în folosul individului, în vreme ce soţia sistematizează tot mai asiduu gospodăria. Amintind de Modern Times-ul lui Chaplin, Factorul uman este un studiu despre alienarea şi absurdul societăţii de consum.

BIEFF continuă colaborarea de succes începută anul trecut cu legendarul Festival Internaţional de Scurtmetraj de la Oberhausen, din a cărui selecţie din 2012, BIEFF aduce in premiera în România, câteva titluri foarte speciale. Aparent un jurnal ce descrie călătoria unui cuplu în Spania, Diary of Pamplona, este un omagiu emoţionant adus tuturor lucrurilor pe care ne e greu să le rostim şi, în acelaşi timp, o nouă demonstraţie a valentelor poetice ale re-utilizarii materialului de arhiva. Pe imaginile filmate in timpul curselor cu tauri din Pamplona, ascultam vocea calma a femeii povestind detaliile exterioare, neutre ale calatoriei. În acelaşi timp, prin supraimpresiune, pe ecran apar fragmente scrise din conversaţiile ei cu sotul, în care se insinuează treptat prezenta dureroasa a unui conflict de cuplu. În final, cele două dimensiuni se intersectează, un taur muribund devenind metafora relaţiei lor care se dezintegrează.

We Lived Our Ordinary Lives este o explorare profund personala a impactului terorii războiului asupra unui om „obişnuit". Imagini in care o tânără, ce avea doar 6 ani la inceperea razboiului, isi aminteste de copilarie, sunt combinate cu pledoarii ale unor inculpaţi de la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, surprinzand absurditatea unui conflict interetnic, in care cei care au fost altadata vecini si prieteni au devenit victime si agresori. Fără să fi văzut nici măcar o scenă de război, acesta devine, in mod paradoxal, adevăratul "protagonist", ce contamineaza societatea cu vorbe mari precum stat, naţiune, sau religie, generand agresiune si ura. Inca o incursiune tulburatoare in anomaliile lumii contemporane semnata de interesanta artista vizuala olandeza Daya Cahen - autoare a neliniştitoarelor Nashi ( BIEFF 2010) şi Birth of a Nation (BIEFF 2011) - filmul urmăreşte modul dureros în care o fiinţă umană îşi pierde pentru totdeauna încrederea în semenii săi.

Players este o insursiune plină de umor în lumea a şase jucători profesionişti de poker, care au ales Bangkok-ul ca oraş de reşedinţă. Realitatea lor obiectivă - peisaje urbane, hotelul, rutina cotidiana - se întrepătrunde cu realitatea virtuală - imagini ale jocurilor online de poker, aplicaţii iphone.

Acestea sunt doar câteva dintre titlurile de rezistenţă ale Competiţiei Internaţionale BIEFF 2012.