Cinci greșeli la Oscar pe care Academia Americană de Film ar vrea să le uităm

În noaptea de 28 spre 29 februarie vom vedea - în cadrul Galei Oscar - repercusiunile campaniei de boicot „OscarSoWhite”

În unul dintre cei mai interesanți ani din istoria recentă a Oscarurilor, când nu mai puţin de cinci filme (Spotlight, The Big Short, The Revenant, Mad Max: Fury Road şi Bridge of Spies) au şanse reale să câştige premiul cel mare, competiţia acerbă este umbrită de acuzaţiile privind rasismul Academiei şi de ameninţările cu boicotul galei. Nu am văzut încă Beasts of No Nation cu Idris Elba protagonist (foto), dar vizionarea dramei Concussion, cu Will Smith ne-a impresionat - și ca subiect, și ca interpretare și ca realizare. Puteți citi cronica filmului la fișa lui de pe Cinemagia. E drept că Benicio Del Toro a avut și interpretări mai bune decât cea din Sicario, și că Michael B. Jordan nu are, din păcate, interpretare de Oscar în Creed, dar o analiză a edițiilor din istoria de 92 de ani a premiilor arată că doar 6,7% dintre noinalizările la categoriile de interpretare au mers către actori non-albi, conform unui studiu al revistei Time. 

Iată ce alte greșeli a mai făcut Academia, de-a lungul timpului:

Nici Stanley Kubrick, nici Alfred Hitchcock nu au luat premiul pentru Cel mai bun regizor

Cu toate cele cinci nominalizări la Oscar (chiar și așa puține, dacă ținem cont de palmaresul său), Hitchcock a pierdut de fiecare dată, inclusiv de două ori în fața lui Billy Wilder (cu The Lost Weekend și cu The Apartment). Probabil marea supriză nu este doar că a pierdut, ci faptul că unele dintre cele mai bune filme ale lui Hitchcock nici măcar nu au fost nominalizate la Cel mai bun regizor, un lucru deconcertant mai ales că printre filmele lui se numără Vertigo, unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografului. Kubrick a avut nominalizări pentru 13 Oscaruri, dintre care a câștigat unul, dar pentru efectele speciale din 2001: A Space Odyssey. Dintre cele treisprezece nominalizări, doar patru au fost pentru Cel mai bun regizor, pierzând de fiecare dată, în fața lui Carol Reed, lui William Friedkin și lui Milos Forman. Ceilalți regizori vor fi fost oponenți remarcabili, dar e surprinzător că un Kubrick nu a fost niciodată laureat de către Academia de Film.

Discursul lui Marlon Brando la primirea premiului pentru Godfather

Numele lui Marlon Brando ar trebui, aici, pus între ghilimele, pentru că actorul nu a fost prezent, în persoană, la decernarea premiului primit pentru Cel mai bun actor în Nașul, în 1972. În schimb, a trimis-o pe Sacheen Littlefeather (Pană mică), o indiancă americană și membră a American Indian Movement, pentru a ridica premiul în locul său. Brando, dedicat activismului pentru drepturile indienilor (americani nativi), se alătura protestului de la acel moment de la Wounded Knee (unde grupuri de indieni americani protestau pentru drepturile lor), acuzând și reprezentarea greșită a acestora în filmele de cinema.

Premiul Marisei Tomei pentru cel mai bun rol secundar, cu My Cousin Vinny

Deși unii neagă, există controverse cu privire la Marisa Tomei și Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, cu My Cousin Vinny în 1992. Tomei, la ora aceea practic o necunoscută pe lângă o Vanessa Redgrave, a surprins pe toți cu rolul ei într-un film la fel de anonim, cu premiera la un an înainte de Oscaruri, și o surpriză la fel de mare a venit atunci când a câștigat în fața lui Redgrave, nominalizată pentru Howard s End. Există zvonuri cu privire la o greșeală procedurală, după care prezentatorul Jack Palance, cel care, cu un an înainte, făcea flotări într-un braț înainte de a primi Oscarul, și care mai citise greșit numele altei laureate, ar fi citit de pe teleprompter numele ultimei nominalizate, și nu a câștigătoarei.

Faptul că, în toată istoria, o singură femeie a câștigat premiul pentru regie

Este șocant că în istoria de peste nouăzeci de ani a Oscarurilor, o singură dată o femeie a luat Oscarul pentru regie: Kathryn Bigelow, cu Hurt Locker în 2009 (filmul a mai luat și Oscarul pentru cel mai bun film). Deci, o singură femeie între 69 de regizori (sau echipe de regizori) premiați. Mai mult, numai alte trei femei au fost nominalizate la premiul pentru regie: Lina Wertmellur, în 1976, cu Seven Beauties, Jane Campion cu The Piano în 1993 și, zece ani mai târziu, Sofia Coppola cu Lost in Translation, 2003. Academia este, deci, retrogradă în concepții, ca să nu mai vorbim de organizare.