Cosmina Stratan: „Cel mai mult m-a atras șansa de a exorciza toate fantasmele copilăriei referitoare la Rai, Iad, Purgatoriu, Dumnezeu”

În Băieții buni ajung în Rai, lungmetrajul ce va rula din 22 martie în cinematografe, Cosmina joacă rolul Laurei, o doctoriță care se întâlnește în Lumea de Dincolo cu iubitul din liceu

Actrița Cosmina Stratan, cunoscută și apreciată pentru rolurile din filme românești precum După Dealuri (regia lui Cristian Mungiu), Dragoste 1: Câine (regia Florin Șerban) și producții internaționale de succes - Shelley (regia Ali Abassi), Cobain (regia Nanouk Leopold), No One Gets Out Alive (regia Santiago Menghini), Subotnik (regia Helene Hegemann), Frere et Soeur (regia Arnaud Desplechin), revine pe marile ecrane din România, în rolul principal feminin din Băieții buni ajung în Rai (regia Radu Potcoavă).

În lungmetrajul ce va rula din 22 martie în cinematografe, Cosmina joacă rolul Laurei, o doctoriță care se întâlnește în Lumea de Dincolo cu iubitul din liceu, Dan (Bogdan Dumitrache). Pe plaja pustie, unde vremea e minunată, cei doi au ocazia de a contempla și începe o nouă viață...

Ce aduce nou pentru tine filmul Băieții buni ajung în Rai?

E. în primul rând, o comedie romantică, situație foarte nouă pentru mine. Apoi, e o miză diferită să susții un plot în două personaje, filmul are cumva două planuri, iar unul dintre ele se alimentează doar de povestea de dragoste dintre Laura și Dan. Asta înseamnă o responsabilitate mai mare pentru noi, ca actori, dar și un control care protejează în același timp.

Povestește-ne câteva detalii din timpul pregătirilor pentru acest film. Cum a fost colaborarea cu echipa și colegii? Ce amintiri dragi sau amuzante ți-au rămas de la filmări?

Pentru mine, procesul de pregătire are o pondere mare. Oricât de multă experiență acumulez pe parcurs, e destul de complicat de prevăzut cum va decurge filmarea, așa că în pregătire încerc să măcelăresc tot ce ar putea să mă țină în loc la filmare. Am repetat cu Bughi (Bogdan Dumitrache) și cu Radu toate secvențele din film și ne-am pus pe aceeași pagină înainte să începem.

Cum este personajul tău? Care este povestea sa și care au fost sfaturile care te-au ajutat să creionezi și să joci acest personaj? Ce ți-a plăcut cel mai mult la scenariul și experiența acestui film?

Cel mai mult m-a atras șansa de a exorciza toate fantasmele copilăriei referitoare la Rai, Iad, Purgatoriu, Dumnezeu. Și chiar dacă propunerea are multă candoare în primă fază, e o discuție potrivită și pentru oameni mari. Mi-am revizitat propria imaginație cu ocazia asta, după care am început să construim împreună un spațiu din percepții și amintiri. Apropo de Laura, Radu a avut o abordare tandră, am ajuns destul de devreme în procesul de discuții să-i descoperim o fragilitate și o intimitate care să nu mă inhibe și care să mă poată declanșa. Mi se pare în continuare un personaj ascuns care își ia timp pentru concluzii și mă bucur că s-a ajuns aici.

O premieră în cinematografia românească, Băieții buni ajung în Rai prezintă o viziune umană și caldă pentru Viața de Dincolo și câteva personaje care trăiesc acolo. Cum a fost pentru tine această propunere: a conștientizării că personajul tău nu mai există în lumea celor vii și a imaginării acestuia într-un spațiu magic, ireal? Și în ce măsură se apropie imaginea acelui spațiu propusă de regizor cu gândurile tale despre Viața de Dincolo? Dar alegerea lui Șerban Pavlu ca Dumnezeu?

Cred că filtrul umorului este calea cea mai bună de abordare a unei povești și nu doar în cazul filmului nostru, dar poate mai ales aici. Versiunea lui Radu pentru viața de dincolo e însoțită de mult umor și asta cred că adaugă credibilitate și ajută să poți rezona cu propunerea atât ca actor, cât și ca spectator. Cred că e mai puțin important ca Raiurile noastre să coincidă, cât e important să ne raportăm la această versiune schițată în film la nivel simbolic. E din nou o convenție în care spectatorul e invitat pentru a reuși ulterior să-și viziteze propriile întrebări trezite de spațiul respectiv. Iar Șerban Pavlu mi se pare un Dumnezeu foarte bun.

Cât de împăcat e personajul tău cu deciziile pe care le-a luat în timpul vieții și ce fel de lecții a purtat acest personaj pentru tine?

Nu prea cred în lecții și, oricum, rareori se întâmplă să le conștientizez imediat ce am încheiat o experiență. Nu pare esențial pentru Laura să găsească în Purgatoriu toate răspunsurile pe care le-a urmărit în viața de dinainte. Cred că trăiește experiența de pe plajă într-o stare diferită de agregare, într-o detașare de necesitatea răspunsurilor, într-o împăcare cu faptul că n-au venit toate la timp și e ok și asta.

Ce are special actoria pentru tine, ce crezi că te-a învățat această meserie într-un mod în care alt domeniu sau altă meserie nu ar fi făcut-o? Și cât din experiențele anterioare - matematică, jurnalism - au influențat modul tău de lucru (sau cum te raportezi acum la etapele de studiu anterioare actoriei)?

Pentru mine, actoria e meseria care mi-a permis să nu abandonez nimic din vechile pasiuni, meserii sau interese. E locul unde pot să folosesc în continuare tot ce-am acumulat până acum și să găsesc sens în ele. Toate caietele mele de personaje au matematică și jurnalism și muzică și sport. Poate în alt domeniu n-aș fi lucrat îndeaproape cu toate astea și mi-ar fi lipsit, în schimb aici au rămas cu mine, mă ajut de ele mai departe.

Ce ți-ai fi dorit să știi înainte să devii actriță? Dar înainte să lucrezi la proiecte internaționale?

Eu nu fac diferența între proiectele internaționale și cele de pe plan local. Fac diferențe între personaje, povești și stiluri de lucru. Singurul lucru care se schimbă e limba în care vorbesc și aici sunt grade diferite de confort, evident, dar dincolo de asta procesele seamănă în măsura în care pot să semene.

Ce iubești cel mai mult la profesia de actriță?

Că nu poți să minți și asta face viața mai palpitantă.

De la ce coleg sau colegi de breaslă - din România și din străinătate - crezi că ai învățat cele mai multe lucruri?

Învăț de la toți colegii cu care lucrez și mi-e greu să fac clasamente. Dar e cineva de la care a început totul, David Esrig.

Care sunt cele mai importante diferențe dintre munca la un serial și munca pentru un film, respectiv între un film românesc și experiența pe platourile de filmare în străinătate?

Cred că spațiul de desfășurare. La un serial, am mai mult timp și spațiu să dezvolt un personaj, pe când într-un film lucrurile stau diferit. În funcție de cât timp am la dispoziție să cresc un caracter, îi gândesc și arcul. Cel mai complicat mi se pare când am o singură secvență sau o singură apariție, atunci propunerea trebuie să fie foarte clară și fiecare detaliu capătă o funcție importantă de la costum până la postură și frazare.

La ce proiecte lucrezi în 2024? Unde te mai vedem anul acesta?

Am încheiat recent filmările la un lungmetraj care va avea premiera anul următor probabil, dar vin din spate alte două lungmetraje la care am lucrat anul trecut. Iar pe scenă mă găsiți la Teatrelli în spectacolul “Băiatul Văduvă” regizat de Eugen Jebeleanu.

Cosmina Stratan a studiat actoria la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A debutat în lungmetraj cu rolul principal în filmul După Dealuri în regia lui Cristian Mungiu, care i-a adus în 2012 premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de Film de la Cannes. Doi ani mai târziu a fost selectată în programul Shooting Stars din cadrul Festivalului de Film de la Berlin.

Cosmina a jucat în producții internaționale de succes precum thrillerul Shelley, regizat de Ali Abassi și selecţionat la Festivalul de Film de la Berlin, secţiunea Panorama, în filmul Cobain, regizat de Nanouk Leopold și selecţionat la Festivalul de Film de la Berlin, secţiunea Generation, în producția Netflix, No One Gets Out Alive regizată de Santiago Menghini, dar și în producția BBC, Doing Money în regia lui Lynsey Miller.

Anul trecut au fost lansate alte două lungmetraje internaționale la care a lucrat: producția germană Subotnik, regizată de Helene Hegemann, pentru care a primit nominalizare la categoria cea mai bună actriţă la premiile Schauspielpreiss în Berlin, Frere et Soeur în regia lui Arnaud Desplechin unde joacă alături de Marion Cotillard și care a făcut parte din competiţia oficială a Festivalului de Film de la Cannes.

Cosmina Stratan este protagonista lungmetrajului Dragoste 1: Câine regizat de Florin Șerban pentru care a primit premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Premiile Gopo 2019. În 2023, a jucat în lungmetrajul Boss în regia lui Bogdan Mirică, iar în 2024 o vom vedea pe ecrane și în thrillerul Hamlet, regizat de Florin Șerban.

A colaborat cu regizori de teatru precum Andrei Șerban, Bobi Pricop și Gelu Colceag, iar în prezent joacă în spectacolul „Băiatul văduvă” regizat de Eugen Jebeleanu la Teatrelli.