Crashing: una din nestematele britanice de pe Netflix
Creat de Phoebe Waller-Bridge, serialul de şase episoade oferă umor britanic "at its best"
Uneori, ne dăm seama cât de populare sunt anumite seriale în funcţie de numărul de comentarii de la paginile titlurilor respective de pe Cinemagia. Ei bine, Crashing, un sitcom britanic de doar şase episoade, este de ani buni pe Netflix, dar nu are niciun comentariu pe Cinemagia, semn că în România el a trecut (aproape) neobservat. În egală măsură ireverenţios, imprevizibil şi emoţionant, Crashing merită o mult mai mare recunoaştere, prin urmare te invităm să-i dai o şansă.
Citeşte aici despre un alt serial celebru care nu are niciun comentariu pe pagina lui de pe Cinemagia, Wentworth/Închisoarea Wentworth.
Phoebe Waller-Bridge a devenit o celebritate globală datorită extraordinarului Fleabag, dar în 2016 actriţa şi scenarista lansa şi Crashing, un serial a cărui anulare după doar şase episoade este unul din marile mistere ale televiziunii britanice. În Crashing, mai mulţi tineri cu resurse financiare reduse locuiesc (legal) într-un spital dezafectat. Sosirea lui Lulu (Waller-Bridge), amica din copilărie a lui Anthony (Damien Molony), unul dintre locatari, va dinamita relaţiile din jurul lui Anthony, mai ales pe cea cu logodnica acestuia, înţepata şi manipulatoarea Kate (Louise Ford).
Etichetat drept un "Friends sărit de pe fix", Crashing foloseşte mai toate clişeele din sitcomuri similare, dar le schimbă dozajele şi le şterge inhibiţiile, iar rezultatul este proaspăt şi atât de amuzant, încât Crashing ar putea deveni titlul la care revii periodic atunci când nu ai ceva mai bun de văzut pe diversele platforme de streaming din portofoliu. Mai mult, episodul al treilea, The Currycane, ar putea fi unul dintre episoadele cel mai bine scrise din întreaga istorie a televiziunii, indiferent de perioadă şi continent.
Desigur, Crashing nu este pentru toată lumea. Poate fi de-a dreptul incomod pe alocuri şi uneori poate surprinde cu inventivitatea cu care scenariul provoacă emoţie, disconfort şi amuzament doar la câteva secunde distanţă. Din păcate unele glume se pierd la traducere, de exemplu în episodul The Currycane, expresia "gradina din faţă" poate avea un sens literal, dar şi unul figurat (părul pubian), de unde şi zâmbetele pe sub mustaţă când personajul Colin (Adrian Scarborough) se laudă cu grădina fostei soţii, grădină unde s-a dedat, conform propriilor declaraţii, la "însămânţări agresive" (doar o mostră din multitudinea de glume ireverenţioase).
Dincolo de toate situaţiile în care ajung personajele, unele mai trăsnite ca altele, Crashing râde copios pe seama obsesiei britanice în ce priveşte păstrarea aparenţelor sau pe seama tentaţiei - uneori irezistibile - de a părea mai buni, mai deştepţi sau mai maturi decât suntem de fapt. Cu o completă indiferenţă la status quo-ul social al micii comunităţi al cărei lider de facto este Kate, Lulu intră cu bocancii (sau, mai bine zis, cu ukulelele) în spoiala de ordine a acestui grup boem şi dezordonat, provocând adevărate cataclisme relaţionale şi făcându-ne să râdem de personaje, dar şi să le apreciem beteşugurile emoţionale.
Dacă vrei să-l vezi pe Jonathan Bailey înainte de obţinerea celebrităţii datorită mult mai celebrului Bridgerton, Crashing este o foarte bună soluţie. Ca şi Lulu, personajul său, Sam, este un element incomod, egoist şi destabilizator, complet indiferent la convenţii şi aşteptările celorlalţi. În jurul său şi al lui Waller-Bridge, ceilalţi actori se sincronizează cu improbabila uşurinţă a unei echipe medialiate cu aur olimpic la înot sincron, livrând infailibil, minut după minut, umor şi emoţie.
