Cronica Bad Boys 4: răi, chiar şi după un atac de cord

Colorat, energic şi ritmat, sequelul are mai multe plusuri decât minusuri, dar...

Mâine-poimâine se fac trei decenii de la lansarea seriei Bad Boys, care i-a deschis lui Will Smith calea spre Ziua Independenţei şi statutul de star global. Bad Boys: Ride or Die/Băieți răi: Pe viață și pe moarte este deja în cinematografe şi pare hotărât să lanseze vara în cinematografe, după ce alte action-uri precum Furiosa: Saga Mad Max şi The Fall Guy/Cascadorul s-au lovit de reticenţa spectatorilor. Deşi continuarea este sub partea a treia a seriei, lansată în 2020, acţiunea exploziv-neverosimilă şi umorul transformă Bad Boys 4 într-o opţiune agreabilă pentru două ore petrecute în răcoarea sălii de cinema.

Pentru prima oară în istoria francizei, Mike Lowrey (Will Smith) şi Marcus Burnett (Martin Lawrence) se vor trezi în vizorul autorităţilor. Totul începe când un bărbat misterios (Eric Dane) aranjează ca 20 de milioane de dolari din banii cartelurilor de droguri să ajungă în conturile căpitanului Howard (Joe Pantoliano), cel asasinat în Bad Boys for Life chiar de fiul lui Lowrey, Armando (Jacob Scipio). Până nu se transformă totul într-o telenovelă sud-americană, Lowrey şi Burnett vor să-i spele numele căpitanului, iar asta îi face să intre în vizorul răufăcătorilor şi, după câteva dovezi false, în vizorul autorităţilor. Lucrurile se complică şi mai mult când, atacaţi de inamici, cei doi eroi îl ajută pe Armando să evadeze...

La regie se află încă o dată duo-ul belgiano-marocan Adil & Bilall, care umplu ecranul cu câteva din elementele obligatorii ale francizei: mişcări frenetice ale camerei, unghiuri de filmare extreme (inclusiv gros-planuri deloc flatante pentru Martin Lawrence), culori fosforescente, gloanţe şi explozii, totul ritmat de muzica latino specifică oraşului Miami. Rezultatul nu este întru totul convingător, dar continuarea are suficiente energie şi umor pentru a distrage atenţia de la faptul că eroii au îmbătrânit şi că ciondănelile lor funcţionează mai degrabă pe partea de nostalgie.

Continuarea plusează cu câteva feţe familiare. Pe lângă Eric Dane (vârful carierei sale este fără îndoială serialul postapocaliptic The Last Ship) în rolul antagonistului, îi vedem şi pe Ioan Gruffudd, la aproape 20 de ani de la rolul său principal din mult-hulitul The Fantastic Four, pe amuzanta Tiffany Haddish în rolul unei gangsteriţe cu două feţe, dar şi pe fabuloasa Rhea Seehorn. Aceasta din urmă este şi cea care atrage atenţia la cât de groase şi explicite sunt interpretările din Bad Boys 4: dacă în Better Call Saul Seehorn era doar nuanţă şi discreţie, în premiera de vineri interpretarea ei e aproape exasperant de categorică.

În ce priveşte verosimilul filmului, zic doar că un atac de cord şi o near death experience sunt o parte importantă a poveştii, dar aceste detalii minore nu îl împiedică pe unul din protagonişti să înfrunte un crocodil şi să sară şontâc-nonşalant din avioane în plină vrie. Într-o scenă acelaşi protagonist ţine cu o mână o cuşcă cu un om înăuntru, cuşcă ce se învârte cu toată forţa centrifugă a unui avion ce se prăbuşeşte în spirală strânsă. Evident, se rupe frânghia care susţine cuşca, dar mâna eroului nu... Într-una din cele mai brutale scene ale filmului o femeie este dată în repetate rânduri cu capul de toţi pereţii unui lift de sticlă. În următoarea scenă, tipa e ok, are doar un pic de sânge pe nas.

În cinematografe se lansează atâtea action-uri atât de proaste (un exemplu recent este Argylle), încât sfârşesc prin a fi mai degrabă obositoare decât captivante. Bad Boys 4 nu face parte din aceste filme şi e chiar distractiv, dar eliberează în acelaşi timp un iz de prea vechi şi prea lung.