Cum au arătat în realitate dinozaurii portretizați în seria de filme Jurassic Park. Paleontologii explică
Cel de-al șaselea film din seria Jurassic Park este programat pentru premieră în 2021
Zeci de descoperiri din ultimul deceniu au înnoit percepția asupra dinozaurilor T-rex, velociraptori și alte specii de dinozauri. Iată însă că seria de filme Jurassic Park nu a reușit să țină pasul cu timpul, conform experților. Iar cel de-al șaselea film din seria Jurassic Park este programat pentru premieră în 2021.
- Fiecare film din serie a făcut cunoștință publicului cu noi dinozauri, însă majoritatea creaturilor pe care le-am văzut pe marele ecran nu sunt fidele reconstituirii fosilelor. Business Insider a cerut părerea a patru specialiști în dinozauri – printre care consultantul științific la toate cele cinci filme Jurassic Park și Jurassic World – pentru a evalua ce anume este corect și ce nu în filmele lui Spielberg.
Atunci când Steven Spielberg semna blockbusterul hollywoodian, paleontologii nu știau prea multe despre T-Rex. La momentul respectiv, existau vreo șapte sau opt schelete în întregul inventar de fosile. De atunci, în schimb, o duzină de alte schelete de T-Rex au fost găsite, ceea ce a modificat modul în care viețuitoarele au fost înțelese.
Acum, oamenii de știință știu că T-Rex era un dinozaur colorat și care semăna cu o pasăre, și care mai degrabă căuta cadavre în loc să alerge după pradă. „Era posibil să aibă pene, să fie roz, și să danseze ca să atragă partenerele”, relează paleontologul Jack Horner, consultant științific la toate cele cinci filme din seria Jurassic Park, pentru Business Insider. „O diferență majoră față de ceea ce vedeți în filme”.
Aceleași neconcordanțe sunt valabile și pentru ceilalți dinozauri descriși în film. De exemplu, paleontologii cunosc acum că Brachiosaurus, dinozaurul cu gât lung probabil nu avea picioare de elefant. Nici Dilophosaurus nu scuipa venin, iar velociraptorii aveau aripi cu pene în formă incipientă.
După Horner, Spielberg a ales cu intenție ca dinozaurii săi să fie reprezentați cu solzi și în tonuri de gri, brun sau verde, însă acest lucru este o inexactitate. Horner își aduce aminte de o întâlnire cu Spielberg înaintea confecționării modelelor de dinozauri, la care regizorul ar fi fost sceptic și a subliniat că un dinozaur roz nu ar putea speria publicul.
La trei decenii după respectiva conversație, oamenii de știință cred cu tărie că oviraptorii (rudele velociraptorilor) și T-rex ar fi avut pene. Astfel, într-un studiu din luna decembrie, oamenii de știință descriau cele două fosile de pene din perioada Cretacicului mijlociu (cu 100 de milioane de ani înainte), găsite în provincia Kachin din Myanmar. Cele două exponate au fost așa de bine conservate, încât se putea observa un parazit preistoric asemănător păduchilor. Totuși, ceea ce n-au reușit a fost să cloneze, ca în film, un T-Rex din ADN-ul din fosilă: acesta rămâne deocamdată doar un proiect de viitor.
Specialiștii cred la ora actuală că un T-Rex adult avea un colier de pene pe cap, gât și coadă. Totuși, sub anumite aspect semăna cu cel din Jurassic Park – avea dinți ascuțiți care creșteau în continuu și ataca cu ei prada. T-rex avea capacitatea remarcabilă de a mușca oase întregi și de a le putea digera, având o mușcătură de aproape 3900 kilograme forță, cât trei mașini mici.
Totuși, T-Rex nu putea alerga, dar în schimb mergea foarte repede, cu impresionanta viteză de aproape 40 km pe oră. E neclar și dacă putea rage. Un studiu din 2016 sugera că T-Rex probabil nu răgea, însă scotea niște sunete guturale, din adâncul gâtului, similar cu sunetele păsării emu de astăzi.
Pe scurt, sublinia Horner, seria a reușit cu bine să descrie că dinozaurii precum velociraptorii erau strămoșii cu sânge cald ai păsărilor de astăzi, și nu reptile cu sânge rece. În celebra scenă din bucătărie în care velociraptorii fugăresc doi copii, una dintre creaturi respiră în fața ferestrei și produce condens: ceea ce se întâmplă animalelor cu sânge cald, a căror temperatură internă este mai mare decât cea a mediului înconjurător.
Cel mai controversat dinozaur din film, după Persons, este Dilophosaurus. „O mulțime de paleontology au fost foarte, foarte deranjați de Dilophosaurus”, relata Persons. În film, dinozaurul de mărimea unui câine obișnuit urmărește pe un neîndemânatic informatician (jucat de Wayne Knight), având un gât extensibil și scuipând o salivă otrăvită. Adevăratul Dilophosaurus cel mai probabil nu scuipa venin.
Pentru Jurassic Park III, Steven Spielberg căuta alt dinozaur înspăimântător, și i-am spus: „Ei bine, Spiniosaurus este cel mai mare dinozaur carnivor, existau unii de 16 metri lungime”, așa că a ajuns în film, relata Horner. În film, un Spiniosaurus se luptă cu un T-Rex și îl ucide. Însă acum, susține Horner, specialiștii știu că Spiniosaurus mânca probabil doar pește și nu părăsea apa.
Un alt paleontolog, Persons, spunea că dinozaurul său preferat (din punct de vedere al acurateței) era Carnotaurus din Jurassic World: Fallen Kingdom. Numai un singur schelet de carnotaurus a fost găsit în tot inventarul de fosile – în Argentina. Prădătorul cu două picioare avea două coarne deasupra ochilor, o trăsătură nemaiîntâlnită la alți dinozauri.
În final, paleontologii precum Horner, Persons, Norell și Erickson respectă seria Jurassic Park pentru alte lucruri decât acuratețea științifică. Horner relatează că numărul de studenți interesați de domeniul său a crescut exponențial după premiera filmului: „La începutul anilor 90 cu greu găseam amatori de paleontologie. După premiera filmului, am fost invadat de cereri”.
